29
August , 2014
Friday

Episoadele, demne de un scenariu hollywoodian, cu vameșii noștri căutați acasă, prin sertare, prin wc-uri, curți și prin lăzi de gunoi, pe la vecini, rude și prieteni, unii prinși în flagrant, alții doar culpabili pentru că au averi nesimțite ne-au impresionat profund. Uite cum se „mulge vaca”, chiar la granițele țării! Unul are 7 case, altul hectare întregi de pământ arabil, careva o vilă și 3 mașini și tot așa. Încălcarea legilor și jaful nu mai trebuie dovedite, ci trebuie deîndată sancționate.
Și uite că sosește și procurorul general, care, fie că vrea, fie că nu vrea, decretează că legea nu permite să te atingi de bunuri exorbitante, și anume de cele plasate pe numele bunicii. Deci, bunica este infailibilă! Înainte era o mătuşică, acum a venit şi rândul bunicilor! Și se sugerează că mai întâi trebuie dovedită – după ani de cercetări și îndelungi procese, cum se procedează pe la noi – că agoniseala necinstită este obținută prin încălcarea legilor. Cu alte cuvinte, toți hoții evidenți sunt lăsați în pace și se așteaptă… judecata de apoi.
Dar să părăsim vechiul continent, să trecem Canalul Mânecii şi să ne plasăm în Marea Britanie. Ce se întâmplă?! Şi pe-aici mai-marii bucatelor îşi fac dreptate, încălcând legile şi rotunjindu-şi bugetele?! Ba bine că nu! Să-l luăm, de pildă, pe preşedintele Camerei Comunelor, ce mai, o mare personalitate! Uite că şi acesta s-a înfruptat vârtos din bani necuveniți. În cazul acesta însă, spre deosebire de harnicii noștri vameși, fără să se mai clintească din fotoliu. La momentul sacru al declarării veniturilor, deputatul Michael Martin s-a „încurcat” la capitolul întreţinerii locuinţei sale, făcând praf vreo 4.000 de lire sterline care ar fi fost cheltuite de soţie împreună cu menajera, bani plătiţi pentru mese „suplimentare”  ce e drept, tertip cunoscut şi pe la noi  în folosul familiei, plimbări, vizite, toate cu decont oficial, frumos parafat.
La vremea acestor întâmplări, Mike Granatt, purtătorul de cuvânt al onorabilului staroste al Camerei Comunelor, neputând da explicaţii pentru utilizarea fondurilor trecute în magazine prin mâna soţiei mai-marelui, a fost nevoit să demisioneze, ca să scape basma curată. Deci, britanicul prins cu ocaua mică nu a stat mult pe gânduri și a demisionat. Fraza care i-a pus capac şi l-a împins spre „adio şi vă las cu bine” sună astfel: „Este întotdeauna (soţia preşedintelui Camerei Comunelor n.r.) însoţită de unul dintre oficialii preşedintelui în îndeplinirea sarcinilor”. Şi care erau aceste sarcini?, s-a întrebat presa britanică. „Acest oficial al preşedintelui cumpără mâncare şi altele, pentru a primi vizitatori oficiali”. Numai că, un cotidian britanic pus pe dezvăluiri a mers până la capăt şi a constatat că „oficialul” care o însoţea pretudindeni pe soţia lui Michael Martin nu era altcineva decât… menajera Gloria Hawkes, care este şi prietena şi confidenta acesteia. Şi încă un mic amănunt dezvăluit: nimeni nu trebuia să se deranjeze să cumpere mâncare şi altele, deoarece serviciul de catering al Camerei Comunelor asigura protocolul pentru vizitele oficiale! Aşa că…
Are oare rost să mă mai întreb de ce există în Anglia o lege nescrisă care atestă că parlamentarii nu-l pot critica pe preşedintele Camerei? La noi este și mai și! Acoperirea unei infracțiuni se face printr-un vot în Parlament, când pe dreapta, când pe stânga.
Deci, mai avem de învăţat, mai avem de perfecţionat. Şi unii și alții. Nu uităm că toți facem parte din Uniunea Europeană…

Carol Roman