26
September , 2017
Tuesday

Ca la noi la nimenea…

Păţaniile unora ce muncesc de se rup…

Reporter: Adrian Paradovschi April - 26 - 2010

Că americanii muncesc de se rup, toată lumea o ştie.

Că românii lenevesc de se rup, de asemeni toată lumea o ştie.

Şi totuşi, va spune un inocent, atât în SUA cât şi la noi există capitalism. Aşa o fi! Numai că…

O întâmplare adevărată, şi nu o anecdotă, ne clarifică, oarecum.

Managerii unor edituri încă studiază cum de nimeni nu a observat că unul din angajaţi a stat la birou, mort, timp de 5 zile, înainte ca cineva să-l întrebe dacă se simte bine. George Turkel Baum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la o editură, a suferit un atac de cord în biroul pe care îl împărţea cu alţi 23 de angajaţi, în mici “cubicule” tipic americane. Deşi a murit luni, nimeni nu a observat asta până sâmbătă dimineaţa, când îngrijitorul l-a întrebat de ce lucrează şi în weekend. Şi abia atunci a constatat decesul. Şeful decedatului a declarat, pentru “The New York Times”: “George era întotdeauna primul la birou, dimineaţa, şi ultimul care pleca seara. Era de o hărnicie excepţională, aşa că nimănui nu i-a părut neobişnuit că stă în aceeaşi poziţie şi că nu vorbeşte. Era mereu absorbit de muncă, complet interiorizat”. Un examen medico-legal a confirmat că murise de 5 zile la data găsirii lui. George citea manuscrisul unei lucrări medicale când şi-a găsit sfârşitul. Certificatul de deces făcut după necropsie a constatat că întreaga maşinărie umană a decedatului era extrem de uzată de la efortul zilnic neîntrerupt şi se prezenta ca cea a unui bătrân de peste 100 de ani. “Poate n-ar fi rău ca, pe înserate, după prigoana din timpul unei zile de lucru, să vă mai faceţi câteva clipe timp să le mai daţi colegilor de birou câte un ghiont, din când în când, ca să vedeţi dacă mai suflă” , au fost sfătuiţi harnicii americani.

Dar la noi? Munca e o avuţie naţională şi trebuie respectată, se spune, mai în glumă, mai în serios, cei mai mulţi ferindu-se de ea ca de ciumă. Un oarecare Mitică se văita deunăzi şi el că munceşte prea mult. Spunea că mai vechii săi cunoscuţi, Vasile şi Gheorghe, sunt şomeri, alde Ion, Nae şi Gică sunt cu toţii pensionari, Costică şi Stan sunt în puşcărie, majoritatea vecinilor din bloc se odihnesc în spital, Dovleac a fost avansat într-o funcţie coordonatoare în administraţia de stat. Şi îşi reamintea omul nostru de socoteala făcută tot adunând şi scăzând cifre scoase din niscaiva ziare şi reviste, ca până la urmă să se plângă pe sine: “Sunt surmenat pentru că muncesc prea mult”. Şi raţiunea sa porni slobodă: “Populaţia ţării este de 22.222.222 oameni din care 14.444.444 sunt pensionari. În şcoli sunt 3.333.333, avem 9.999.999 şomeri, puşcăriile sunt înfundate de 2.222.222 civili, 6.666.666 sunt în spitale, iar 1.111.111 ard gazul în administraţiile locale. Tot scăzând aşa, mai rămân doar 2 oameni care să muncească, TU şi EU. Iar TU afli chestia asta de la mine. Unicul care munceşte sunt EU. Nici nu mă mir că sunt atât de surmenat”. Deşi nu garantăm pentru exactitatea cifrelor, poate mărite, poate micşorate, totuşi, teribila realitate apare în dimensiuni reale.

În acest diapazon, păţania americanului mort de atâta muncă, la birou, a fost interpretată de către unul de la noi, în stil dâmboviţean: “Nu vă omorâţi muncind, oricum nu bagă nimeni de seamă!” Ca să vezi!

Carol ROMAN

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult