21
April , 2018
Saturday
La 11 septembrie 2001, peste 3.000 de americani îşi pierdeau viaţa în urma atacurilor teroriste ...
Prin intermediul publicației noastre au ajuns mesaje de la importante personalități în comunitӑțile românești din ...
A apărut o dilemă: conceptul de Europă a naţiunilor se află în contradicţie cu aplicarea ...
Dacă ar fi să configurăm situaţia noastră economică, acum, în primele luni ale anului 2013, ...
[caption id="attachment_4844" align="alignleft" width="300"] Gina Pana[/caption] Citim într-o revistă pusă la dispoziţia călătorilor, în avionul ce ...
[caption id="attachment_5165" align="alignleft" width="300"] Primirea delegaţiei române la Asociaţia de Prietenie China - România[/caption] Aniversarea a ...
A plecat dintre noi un mare Ziarist, un mare OM, un mare Prieten, pe care-l ...
Luiza Popa Talentat reprezentant al noii generaţii de ziarişti. A publicat în revistă articole bine documentate.   Ştefan ...

Archive for October, 2010

Metamorfoze…

Reporter: editura October - 16 - 2010 Comments Off on Metamorfoze…

Poate că a sosit timpul să fie luate în seamă predicţiile unor avizaţi analişti politici din occident, care reiterează strânsa legătură existentă între criza ce a cuprins Europa, întreaga lume, şi apariţia unor fenomene de extremism, la care îşi aduc contribuţia populismul şi demagogia politică.

Europa fierbe, lucru vizibil şi la noi. Vechi citadele ale democraţiei sunt răvăşite de apariţia unor forţe de extremă dreapta, ce amintesc, prin excesele pe care le pun la cale, de perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial. Nu ne referim la marile demonstraţii revendicative din diferite ţări balcanice şi europene împotriva măsurilor drastice luate de guvernanţi, nevoiţi ca, prin decizii nepopulare, să încerce oprirea înaintării odioasei crize şi a urmărilor sale nefaste, ci la modul în care, profitând de această situaţie, se infiltrează pe scena politică forţe antidemocratice, agresive. Acestea vântură tot felul de măsuri, chipurile, populare, de protecţie a populaţiilor majoritare – în faţa imigranţilor, în primul rând – captează scena politică, voturile şi se îndreaptă spre instaurarea unor regimuri intolerante, care, treptat, pot deveni capabile să încerce răsturnarea ordinii stabilite după război. Nu este cazul să amintim excesele petrecute, mai cu seamă în ţări de gintă latină.

Vântul nestatorniciei politice bate cu putere până şi în vechea citadelă a statului social, cu tentă populară, cum a fost socotită Suedia ani de-a rândul. Rezultatul „Democraţilor” din Suedia, (S.D.), partid de extremă dreapta care a intrat pentru prima dată în Parlamentul suedez, arată că şi în această ţară lucrurile au pornit pe un alt făgaş decât cel tradiţional. Cele 20 de mandate ale S.D., obţinute la alegerile legislative, au provocat un mic şoc în opinia publică din toleranta ţară nordică, având ample reverberaţii în întreaga Europă. A apărut, astfel, o nouă confirmare a tendinţei actuale de pe scena politică europeană: partidele extremiste, populiste şi anti-imigraţie câştigă teren, în condiţiile ravagiilor provocate populaţiei de criza din economia mondială. După cum era şi de aşteptat, blocul de stânga suedez, format din social-democraţi, ecologişti şi foşti comunişti, care a câştigat majoritatea – nu însă majoritatea absolută necesară pentru formarea guvernului – a respins orice colaborare cu extremiştii, cunoscute fiind rădăcinile lor în mişcările neo-naziste ale anilor `80-`90. A stârnit proteste în întreaga lume democratică zarva propagandei intolerante împotriva oricăror forme de imigraţie, jignirea Islamului şi a musulmanilor, precum şi intenţia de a iniţia legi şi pedepse dure pentru infractori, inclusiv expulzarea străinilor.

Am putea dezvolta subiectul. Astfel, nu de mult, extremiştii de dreapta olandezi, grupaţi în Partidul Libertăţii, vehiculând aceleaşi lozinci populiste, intolerante faţă de imigraţie, au fost susţinuţi, au intrat în Parlament şi s-ar părea că se va apela la aceştia pentru alcătuirea viitorului guvern. Semnale vin şi de la Budapesta, unde gruparea Jobbik, partid naţionalist şi xenofob, a obţinut un rezultat bun datorită demagogiei şi lozincilor sale de tip fascist şi speră să capete o mare pondere pe scena politică maghiară. Ne putem referi şi la Italia, unde Liga Nordului, formaţiune populistă şi xenofobă, participă la guvernare şi, cu fiecare zi ce trece, captează tot mai mulţi aderenţi.

În acest vânt rău prevestitor, nu atât pentru generaţia actuală cât pentru cea viitoare, se manifestă absenteismul, neparticiparea masivă, în multe ţări europene, la diferitele scrutinuri ce-şi propun să reglementeze viaţa social-politică în condiţiile crizei şi, concomitent, ale noii strategii globale. În Slovacia, cel mai recent exerciţiu democratic, eşuat în parte, s-a soldat cu o rată infimă de participare a cetăţenilor la scrutinul privitor la aderarea ţării lor la Uniunea Europeană: cu greu a fost atins pragul de 22,84% din cei 4,3 milioane de alegători chemaţi la vot, care ar fi trebuit să decidă şi reducerea numărului de deputaţi din Parlament, cu o treime, precum şi limitarea prerogativelor acestora.

Şi la noi se face tot mai simţit absenteismul manifestat la urne, în ultima perioadă, odată cu creşterea urmărilor crizei economice, unul dintre factorii care determină o stare de indiferenţă şi de non-participare civică la viaţa publică. Moda unor partide de a se sustrage chiar în Parlament de la diferite dezbateri, urmate de luarea unor decizii prin scrutin, este păguboasă şi neavenită. Când ai ceva de spus, o spui, nu te retragi.

Vântul şubrezirii unor aşezări şi deprinderi democratice europene ameninţă necruţător şi doar forţa unită a ţărilor, conştiente de pericolul extremismului şi fascismului, poate readuce Europa pe drumul democraţiei concepute prin acte fundamentale şi înfăptuită în mare măsură.

Carol Roman

NIRO Investment Group susţine importante evenimente culturale

Reporter: editura October - 16 - 2010 Comments Off on NIRO Investment Group susţine importante evenimente culturale

Este cunoscut faptul că NIRO Investment Group s-a constituit dealungul anilor ca un susținător, prin sponsorizări, a numeroase evenimente culturale ce au un însemnat impact social. Astfel, a sprijinit înfiinţarea primului institut privat de istorie din România – Centrul de Istorie a Românilor Constantin C. Giurescu printre membri fondatori fiind profesorii Dinu C. Giurescu, Gheorghe Buzatu, Florin Constantiniu. După cum a afirmat Alex Mihai Stoenescu directorul institutului, “domnul Nicolae Dumitru (preşedinte al NIRO Investment Group) s-a dovedit a fi un om de onoare şi un sprijinitor autentic al acestui demers cultural şi educaţional.”

Deasemeni, NIRO Investment Group s-a alăturat Fundaţiei Culturale Magazin Istoric (Banca Naţională a României) care a decernat premiile sale anuale și a susţinut şi a premiat două importante lucrări care au primit Premiul Eudoxiu Hurmuzachi “Documente diplomatice române”, Seria a II-a, volumul 18 şi Premiul Spătarul Milescu “Diplomaţia chineză. Premise istorice şi spirituale”.

O atenție specială a acordat sprijinirii apariţiei unor cărţi valoroase prin conţinut şi mesaj. Editura “Balcanii şi Europa” din cadrul NIRO Investment Group a publicat o seamă de titluri importante printre care amintim Istoria vie a comunităţilor româneşti de pretutindeni, Elite Rome, Parteneriatul public privat şi valenţele sale sociale, Oameni, umbre şi fantome – o viaţă printre ziare, Şcoala Zeilor, de Stefano Elio D’Anna, sub egida “European School of Economics”. Trebuie reliefat impresionantul tom intitulat Istoria Chinei și a civilizației chineze România și China care conține varianta în limba română, însoțită de cea în limba chineză și de o alta în limba engleză, etc.

Privind în urmă remarcăm succesul de care s-a bucurat Parteneriatul Public Privat încheiat cu Primăria Sectorului 2, în cadrul căruia s-au desfăşurat zeci de acţiuni culturale la care au participat sute şi mii de cetăţeni din Capitală: „Mici şi mari speranţe”, cuprinzând burse pentru copiii supradotaţi care provin din familii cu venituri materiale reduse; concursuri de artă şi creaţie, expoziţii de pictură; Gala Olimpicilor.

Grupul de firme NIRO a colaborat financiar și în realizarea unor proiecte culturale printre care programe de cercetare pe termen lung în diverse domenii și, deasemeni, a participat la acordarea premiilor Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, a premiilor Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti precum şi a premiilor anuale oferite de revista „Balcanii şi Europa”. Mai poate fi menționat și faptul că NIRO Investment Group, s-a constituit ca sponsor oficial al Olimpiadelor de Limba Romă şi Istoria, Cultura şi Civilizaţia Romilor, organizate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, împreună cu Centrul de Studii Rome, la care au participat copii de etnie romă cu vârste cuprinse între 7 şi 17 ani.

NIRO Investment Group printr-o sponsorizare susținută a sprijinit organizarea unor importante evenimente culturale din convingerea că astfel înţelege să-și facă o datorie de onoare faţă de societate, în condițiile în care bugetul statului nu poate satisface toate compartimentele vieții sociale.

„Realizarea Codului patrimoniului cultural naţional, o prioritate a mandatului meu”

Reporter: editura October - 16 - 2010 Comments Off on „Realizarea Codului patrimoniului cultural naţional, o prioritate a mandatului meu”

ne declară dl. Kelemen Hunor, ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, în cadrul interviului special acordat revistei noastre –

Care sunt priorităţile dvs. în funcţia de ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional?

– În plan legislativ, una dintre priorităţile mandatului meu este realizarea Codului patrimoniului cultural naţional, care va intra în dezbatere parlamentară până la sfârşitul anului. Este o muncă grea, fiindcă trebuie să găsim capacitatea de a include într-un singur corp tot ce înseamnă patrimoniu naţional: de la muzee până la arheologie, monumente istorice şi monumente de for public. Dorim o reglementare unitară şi, sperăm, exhaustivă a problemelor pe care le implică patrimoniul cultural. Din păcate, înaintăm în această muncă mai greu decât ne-am aşteptat. Sunt necesare avize, interpretări, puncte de vedere de la diverşi specialişti (arheologi, muzeografi, critici) şi, pe de altă parte, jurisdicţia este spinoasă, pentru că acest Cod trebuie corelat cu celelalte legi ale ţării. Tot în domeniul legislativ, în această toamnă vrem să înaintăm Parlamentului şi modificările la Legea dreptului de autor, Legea monumentelor de for public şi la Legea timbrului cultural. În fine, un lucru mai puţin spectaculos, dar foarte important, este realizarea Normelor de funcţionare a instituţiilor culturale. Este vorba de despre norme care asigură proceduri de management, iar rezultatul punerii în practică a acestor norme va consta într-o administraţie coerentă, transparentă şi eficientă a instituţiilor culturale.

În ceea ce priveşte activitatea „curentă”, Ministerul Culturii gestionează două direcţii: patrimoniu şi creaţie contemporană. Dacă ne referim la patrimoniu, din circa 30.000 de poziţii ale Listei Monumentelor Istorice, cel puţin o treime necesită intervenţii mai mult sau mai puţin urgente. Din păcate, bugetul este total insuficient: în acest an, din 307 de obiective aflate în lucru, vor fi finalizate 36. Am încercat, însă, să dirijăm banii în aşa fel încât să finalizăm obiectivele aflate în faze avansate sau cele de o importanţă excepţională, sperând ca în anii care vin să atragem mai multe fonduri.

În direcţia creaţiei contemporane, am reuşit, în 2010, repornirea ciclului cultural. În cinematografie, CNC a organizat concursul de proiecte pentru finanţare şi, după ce se vor rezolva contestaţiile, vom intra în normalitate. Administraţia Fondului Cultural Naţional a început să funcţioneze, am reuşit să susţinem câteva proiecte importante ale Ministerului Culturii – Festivalul de la Sibiu şi Festivalul de la Craiova, dedicat marelui Shakespeare, un unicat nu numai în România, dar şi în această parte a Europei. Desigur că au fost şi alte proiecte importante, dar cel mai bun lucru a fost că am reuşit să repornim cu foarte puţini bani acest ciclu cultural. Şi o menţiune: prezenţa noastră în spaţiul cultural european a fost foarte importantă – amintesc activitatea Institutului Cultural Român sau pavilionul României la Bienala de Arhitectură de la Veneţia.

Am dori să cunoaştem câteva din realizările pe care le consideraţi a fi mai importante în mandatul ministerial primit.

– În afară de festivalurile amintite deja, în ceea ce priveşte investiţiile, s-au finalizat lucrările la Muzeul Colecţiilor de Artă, la Muzeul Naţional de Istorie Naturală « Grigore Antipa », în octombrie se va finaliza şi restaurarea Palatului lui Alexandru Ioan Cuza, de la Ruginoasa. Şi la Palatul Culturii de la Iaşi, în continuare, lucrările de restaurare merg bine. Nu în ultimul rând, lucrările la noul sediu al Bibliotecii Naţionale sunt în grafic şi sper ca la anul să inaugurăm acest obiectiv, care are o importanţă majoră nu doar pentru Minister, ci şi pentru România, ca naţiune europeană.

Amintesc, apoi, acceptarea Mănăstirii Suceviţa pe lista monumentelor UNESCO, ca o extensie a mănăstirilor din nordul Moldovei, realizare foarte importantă.

În fine, deşi nu se încadrează în ceea ce ar trebui să fie o acţiune normală, consider că o reuşită a fost, după apariţia Ordonanţei 63, intervenţia pentru salvarea unor instituţii de cultură, instituţii de spectacole şi concerte şi a unor muzee aflate în subordinea unor autorităţi locale care, poate, nu au înţeles exact ce înseamnă reducerea personalului.

Veţi reuşi să duceţi la bun sfârşit proiectele Ministerului cu actualul buget?

– De la începutul anului am spus că am pornit la drum cu un buget insuficient. În ceea ce priveşte cheltuielile de personal, sper că ne vom încadra în această restructurare, care afectează şi instituţiile de cultură. Urmează să continuăm licitaţiile la Opera Naţională, la Muzeul Ţăranului Român şi la Muzeul “George Enescu”, în aşa fel încât anul viitor să începem lucrările şi acolo. Deci, în ceea ce priveşte investiţiile, încercăm să ne descurcăm, chiar cu acest buget mic.

Nu am putut, din păcate, susţine toate proiectele consistente tradiţionale sau unele noi, care ar merita sprijinul Ministerului Culturii. Eu aş dori să avem toate monumentele restaurate, dar într-un singur an nu se poate. În 2010 reuşim să mai încheiem câteva şantiere şi atunci vom putea deschide altele. Important, aici, ar fi să avem posibilitatea de a pune în valoare acele monumente care sunt deja (sau care vor fi) restaurate, în aşa fel încât întreţinerea lor să fie asigurată.

Din cauza bugetului mic, facem o echilibristică dificilă şi, de aceea, apar şi multe contestaţii. Când ai foarte puţini bani, trebuie să iei o decizie: ori dai foarte puţin la fiecare şi atunci nimeni nu poate să-şi ducă până la capăt proiectul, ori dai la câteva proiecte importante o sumă mai consistentă şi atunci apar tot felul de nemulţumiri.

Ceea ce este clar este că pentru bugetul de anul viitor mă voi bate pentru o sumă mai mare decât anul acesta. E neplăcut, dar trebuie să se ştie că, dintre ţările UE, România cheltuie cel mai mic procent din PIB pentru cultură : 0,14% ! Prin comparaţie, Bulgaria cheltuie 0,72%, Ungaria cheltuie 0,53%, Polonia – 0,58%, iar Austria – 1,17%. Cred că a venit timpul să reconsiderăm atitudinea noastră faţă de cultură.

În primul rând implicare românească

Reporter: editura October - 16 - 2010 Comments Off on În primul rând implicare românească

Afirmă dl. Cristian Diaconescu, Preşedinte de onoare al Uniunii Naţionale pentru Progresul României
Revista noastră, „Balcanii şi Europa”, l-a prezentat cititorilor săi pe dl. Cristian Diaconescu în repetate rânduri, în calitate de ministru al Afacerilor Externe al ţării. De această dată, l-am abordat în calitatea pe care o are, de preşedinte de onoare al Uniunii Naţionale pentru Progresul României, care promovează „democraţia socială şi militează pentru reconstrucţia pe baze noi a unui stat activ puternic”.
Se cunoaşte că unul dintre cele 5 proiecte fundamentale ale UNPR îl reprezintă “o democraţie profundă şi coerentă”. În acest perimetru de preocupări, l-aţi propus, şi a fost acceptat, din partea UNPR, pe dl. Valentin Mocanu în funcţia de secretar de stat care să gestioneze problemele romilor în relaţia cu Franţa. Socotiţi că incluziunea romilor reprezintă o problemă deopotrivă naţională şi europeană?

Consider că „problema” romilor este, din punctul nostru de vedere, o problemă exclusiv naţională. Practic, nu avem argumente pentru a pasa această temă în altă parte. Din altă perspectivă, putem considera că sunt aspecte generale care pot avea caracter european, dar în ceea ce priveşte romii cetăţeni români, repet, dacă o considerăm o „problemă”, atunci ea îşi poate găsi rezolvare doar aici, în România. În fapt, socotesc că ceea ce dv numiţi „problema romilor” este mai degrabă o consecinţă a faptului că nu am fost suficient de prompţi şi insistenţi în gestionarea evenimentelor premergatoare repatrierilor din Franţa.

Din datele oficiale reiese că repatrierea romilor din Franţa a fost voluntară. Consideraţi că în acest proces au fost respectate dreptul comunitar şi legislaţia celor două state membre?

Nu aş dori să dau un verdict în acest sens. Cred că ne putem pronunţa numai după o analiză temeinică a ceea ce s-a întâmplat în Franţa. În acelaşi timp, vreau să reţineţi că sunt un adversar al verdictelor pe grupuri de persoane şi cu atât mai mult dezaprob măsurile care se iau pe categorii de oameni şi nu pe fiecare individ în parte. Este oarecum tardiv să ne pronunţăm acum, după ce repatrierile au fost operate şi cred că se putea face mult mai mult în sensul protejării unor cetăţeni români aflaţi pe teritoriul altui stat.

Am dori să vă exprimaţi un punct de vedere referitor la faptul că, la data de 7 septembrie a. c., Comisia Europeană a creat un grup operativ privind romii, care să evalueze utilizarea de către statele membre a fondurilor Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte fondurile europene, aşa cum ştiţi, există diverse organisme naţionale sau comunitare care verifică traseul banilor, modul în care ei sunt cheltuiţi şi dacă anumite domenii au într-adevăr sau nu nevoie de acele fonduri. Orice mijloc de verificare nu face decât să garanteze că banii europeni ajung în zonele unde este nevoie mai mare de ei.

Recent, preşedintele Traian Basescu sublinia că statul trebuie să le ofere romilor nomazi posibilitatea de a câştiga bani prin muncă şi posibilitatea de a-şi educa copiii. Ce oportunităţi oferă minorităţii rome statul român, din această perspectivă?

Socotesc că, dacă vom lua măsuri speciale pentru o anume minoritate, vom face mai mult rău decat bine. Copiii romi au exact aceleaşi drepturi precum orice copil – cetăţean român. În realitate, dacă statul creează condiţii speciale pentru copiii unei minorităţi, evident involuntar, va stigmatiza acei copii. Ar fi inadmisibil! Orice copil cetăţean român beneficiază, la vârsta corespunzătoare, de şcolarizare gratuită, repet, orice copil român, indiferent de etnie sau apartenenţă la o minoritate. În ce priveşte obţinerea de venituri din munca cinstită, în acelaşi fel, statul garantează cetăţenilor săi că se pot dezvolta, că pot munci şi pot obţine venituri licite. Dacă se vor crea condiţii speciale pentru o minoritate, automat vom fi nevoiţi să considerăm acea minoritate lipsită de posibilitatea de a se adapta la ritmul societăţii. Am avut ocazia să cunosc romi remarcabili. Sunt absolut convins că sunt oameni adaptabili şi care, prin elitele lor, pot chiar să aducă progres societăţii.

Efort comunitar în direcţia incluziunii sociale a romilor

Reporter: editura October - 16 - 2010 Comments Off on Efort comunitar în direcţia incluziunii sociale a romilor

interviu acordat de dl. Valentin Mocanu, secretar de stat în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei sociale

La întoarcerea de la Paris, unde aţi avut discuţii cu autorităţile franceze, aţi afirmat că soluţia pentru rezolvarea problemei romilor o reprezintă coordonarea. Am dori să detaliaţi aceste afirmaţii.

– În ultimii ani, România a făcut eforturi considerabile în domeniul incluziunii sociale a cetăţenilor români de etnie romă. De exemplu, în prezent, în România se află în derulare 88 de proiecte Fondul Social European, având ca scop principal integrarea socială a cetăţenilor români de etnie romă, în cadrul cărora grupul ţintă este format din cetăţenii aparţinând acestei etnii şi grupurile defavorizate.

Cu toate acestea, valorificarea cooperării descentralizate, prin transfer de expertiză de la autorităţile locale franceze la autorităţile locale române, nu poate decât să îmbunătăţească acest proces de integrare, motiv pentru care cele două părţi au convenit să colaboreze în acest sens.

De asemenea, România şi Franţa conlucrează pentru a coagula un efort comunitar în direcţia incluziunii sociale a romilor.

Se cunoaşte că dl. Eric Besson, ministrul francez pentru Imigraţie, s-a declarat satisfăcut de discuţiile purtate, care au fost „constructive şi amicale”. Care este punctul dvs. de vedere?

– Între România şi Franţa există un Parteneriat strategic, semnat în 2008, la Bucureşti, de preşedinţii român şi francez, care structurează relaţiile bilaterale între cele două ţări. Parteneriatul strategic s-a materializat cu succes în multiple domenii – cooperare economică solidă, cooperare foarte bună la nivelul comunităţilor locale, cooperare descentralizată, schimburi culturale de excepţie. Avem interese reciproce şi interese comune, pe care dorim să le materializăm.

Discuţiile cu partenerul francez pe tema integrării cetăţenilor români de etnie romă au fost deschise, fiind îndreptate spre o abordare de cooperare şi coordonare a problematicii la nivel intern, bilateral şi tripartit, incluzând CE.

Ultimele întrevederi dintre reprezentanţii celor două guverne arată disponibilitatea de cooperare şi de identificare a unor soluţii realiste, prin acţiuni comune şi asumarea responsabilităţii de ambele părţi.

– Aţi afirmat, în ziarul „Le Parisien”, că romii sunt stigmatizaţi ca grup etnic şi aţi spus că doriţi ca fiecare caz de rom vizat de părăsirea teritoriului francez să fie examinat individual, cu respectarea drepturilor omului, incluse în principiile UE.

– Principiul liberei circulaţii constituie fundamentul construcţiei europene. Românii de origine romă sunt cetăţeni europeni care se bucură de libertate de circulaţie. Noi am susţinut şi continuăm să susţinem că orice măsuri promovate şi aplicate de autorităţile franceze trebuie să se desfăşoare în cadrul larg al respectării principiilor fundamentale ale drepturilor omului şi ale celor care stau la baza constituirii UE, în special principiul liberei circulaţii.

Conform prevederilor Directivei 2004/38/CE, măsurile care afectează libera circulaţie a cetăţenilor membri UE, precum şi dreptul la rezidenţă trebuie să se bazeze pe conduita proprie a persoanei în cauză. Un stat membru nu poate lua o decizie de îndepărtare de pe propriul teritoriu naţional a unui cetăţean european ca urmare a faptului că acesta face parte dintr-o anumită etnie. Statul membru gazdă este obligat, înainte de a lua o decizie de limitare a dreptului la libera circulaţie, să analizeze, pentru fiecare caz în parte, diverşi factori individuali, precum durata şederii individului respectiv pe teritoriul său, vârsta acestuia, starea sa de sănătate, situaţia familială şi economică, integrarea sa socială şi culturală în ţara gazdă şi legăturile sale cu ţara de origine.

Susţineţi ideea potrivit căreia, deşi situaţia romilor din România s-a îmbunătăţit, există o problemă de acces la educaţie pentru această etnie?

– Calitatea, eficienţa, echitatea, deschiderea sistemului de educaţie către alte sisteme reprezintă fundamentul politicilor în domeniul educaţiei din România, cu scopul declarat de a oferi tuturor cetăţenilor oportunităţi de a învăţa oricând, oriunde şi în ce mod alege fiecare.

Ministerul Educaţiei, pe lângă cadrul legislativ care garantează dreptul la educaţie, a dezvoltat un sistem de reglementări centrate pe aspecte specifice, a elaborat planuri naţionale şi strategii de incluziune socială şi a pus în aplicare programe de intervenţie destinate diferitelor grupuri ţintă.

În afară de acestea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este partener cu ANR sau alte instituţii la nivel central sau organizaţii neguvernamentale în cadrul unor proiecte FSE care vizează educaţia grupurilor dezavantajate şi, implicit, a romilor, în scopul prevenirii şi corectării părăsirii timpurii a şcolii.

– Care sunt paşii pe care îi veţi parcurge, în calitate de secretar de stat pentru problemele romilor din Franţa, pentru rezolvarea, în condiţii optime, a problemelor legate de integrarea acestei etnii?

– În vederea integrării cetăţenilor români de etnie romă repatriaţi voluntar din Franţa, vom acţiona la nivel local, prin instituţiile existente. Astfel, s-au creat instituţional mecanisme prin care aceşti cetăţeni care se întorc în România să beneficieze de asistenţă pe piaţa muncii, în domeniul protecţiei copilului şi în privinţa soluţionării eventualelor probleme legate de documentele de identitate.

De asemenea, Guvernul Român a demarat acţiunea de organizare a unei unităţi de sprijin pentru elaborarea şi implementarea de către instituţiile locale a unor proiecte de incluziune socială şi pe piaţa muncii, finanţate din fonduri europene, având ca grup ţintă cetăţenii români de etnie romă. Atragerea de fonduri europene trebuie să fie accentuată pe nivelul local, în încercarea de implementare a unor măsuri de incluziune socială pentru persoanele defavorizate, inclusiv persoanele de etnie romă. Din cadrul acestor unităţi de sprijin vor face parte şi experţi francezi, ce vor fi detaşaţi în România special în acest sens.

Este esenţială o abordare europeană a integrării romilor şi identificarea de soluţii comune de către statele membre şi Comisia Europeană, complementar faţă de eforturile naţionale, în domenii precum educaţia, formarea profesională, sănătatea şi locuinţele. În acest sens, a fost deja avansat, la nivelul Comisiei Europene, un set de propuneri de acţiune, urmând ca în viitoarea perioadă să se realizeze o vizită la Bruxelles a reprezentanţilor celor două guverne, pentru susţinerea unor acţiuni comune.

Lumea, peste 50 de ani

Reporter: editura October - 16 - 2010 Comments Off on Lumea, peste 50 de ani

Harta economico-socială a lumii, încă bazată pe echilibrele stabilite de războiul rece, se schimbă sub ochii noştri. Intrarea Chinei pe post de al treilea acţionar al Băncii Mondiale este semnalul faptului că noua arhitectură economică, apărută odată cu G20, este centrată pe noile puteri emergente – China, Brazilia, India, Indonezia, Mexic, Turcia. Unul dintre cei mai importanţi piloni ai puterii sporite a acestor state este creşterea demografică.

Un continent-azil”…

Cu un secol în urmă, Europa număra mai mulţi locuitori decât China. Industrializarea o transformase într-un El Dorado, iar sporul natural al populaţiei a fost spectaculos. Astăzi, continentul-fanion al progresului în secolele XIX şi XX numără aproximativ 730 de milioane de locuitori, iar marele stat asiatic înregistrează peste 1,3 miliarde de cetăţeni. De altfel, datele Institutului European de Statistică nu fac decât să confirme ceea ce spunea, în 1994, fostul cancelar Helmut Kohl: „Îmbătrânirea populaţiei va fi cea mai mare provocare pentru Europa”.

Dat fiind caracterul lor lent, schimbările demografice sunt în general ignorate de politicieni. Acest lucru nu înseamnă că procesul nu-şi continuă evoluţia îngrijorătoare – în anul 2030, un sfert din populaţia Europei va avea vârsta peste 65 de ani. Iar anul 2050 arată şi mai rău: Fondul Monetar Internaţional estimează doar două persoane active pentru fiecare pensionar, faţă de patru, câte sunt astăzi. La rândul său, Comisia Europeană a calculat că Europa va pierde, în următoarele decenii, prin fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, circa 48 de milioane de persoane active pe piaţa muncii. Iar cifrele din Europa de Est sunt cele mai alarmante. “Ritmul rapid al schimbărilor demografice din această regiune reprezintă un trend mai degrabă dramatic, cu potenţiale implicaţii majore de ordin economic şi social şi evoluează cu o viteză nemaiîntâlnită pentru acest grup de ţări”, atenţionează experţii Băncii Mondiale, care situează Slovenia, Croaţia, Cehia şi Bulgaria pe primele locuri între statele cu cei mai bătrâni cetăţeni până în 2030.

Faptul că Europa devine tot mai mult ceea ce a început să fie numit, mai în glumă, mai în serios, “un continent-azil, cu locuitori în vârstă vegheaţi de infirmiere asiatice”, a început deja să schimbe aspectele vieţii europenilor. Şi chiar dacă imigraţia se poate constitui într-o soluţie de ameliorare a situaţiei (sunt elocvente cazurile Franţei, care se sprijină pe aportul algerienilor şi al Germaniei, în care comunitatea turcilor este foarte viguroasă şi bine integrată), totuşi, pentru a compensa declinul populaţiei active în UE27 este nevoie de 56 de milioane de muncitori imigranţi în următorii 40 de ani. În acest context, statele europene se văd nevoite să-şi regândească politicile sociale, sistemele de pensii, în general impactul bugetar al declinului demografic asupra prosperităţii din prezent şi evoluţiei viitoare. Pentru că diferenţele tot mai mari între ceea ce pot susţine finanţele publice şi ce trebuie să direcţioneze guvernele către pensii sunt adevărate frâne economice. Pentru ţări ca Spania, Irlanda sau Marea Britanie problema este la fel de acută ca pentru Malta, Slovacia sau România, cu accent pe faptul că ţările est-europene riscă, în condiţiile suprapunerii crizei economice prelungite peste scăderea şi îmbătrânirea populaţiei active, să nu mai poată reduce nici peste o jumătate de secol decalajele faţă de occident.

Cine preia ştafeta progresului economic

În anii `50 ai secolului trecut, Europa, SUA şi Canada erau liderii progresului economic, cu un procent de 68% din tot ceea ce însemna industrie, comerţ, producţie agricolă. Până în 2050 însă, ştafeta va fi preluată de statele în curs de dezvoltare, care vor produce 80% din tot ceea ce se numeşte avuţia generatoare de creştere economică, de la înaltă tehnologie la grâne. Răsturnarea de situaţie este susţinută puternic de sporul demografic şi de puterea de cumpărare a clasei medii, care creşte semnificativ în aceste ţări. Acelaşi an 2050, luat ca reper de ONU pentru configurarea unor elemente globale, va găsi 30% dintre americani, canadieni, europeni şi japonezi în vârstă de peste 60 de ani. În schimb, în acelaşi orizont de timp, Asia, America Latină şi Africa vor înregistra un val de tineri apţi de muncă, cu vârsta în jur de 15 ani. Devine limpede efectul pe care îl vor avea îmbătrânirea pe de o parte şi forţa socială proaspătă, de cealaltă, în ce priveşte capacitatea unui stat de a creşte economic, dar şi de a beneficia de sustenabilitate pentru sistemele sociale, pentru asigurarea unui minim decent al nivelului de trai, precum – şi nu în cele din urmă – pentru pensii.

Un scenariu al organizaţiei mondiale arată şi urmările inversării raporturilor între „vechea gardă” a statelor dezvoltate şi aşa-numitele puteri emergente: progresul va aduce cu sine sporirea populaţiei tinere, concentrate în viitoare metropole cu peste 11 milioane de locuitori fiecare, majoritatea în Asia sau America Latină (Mexico, Bombay, Shanghai).

Declinul demografic anulează, iată, strategiile de dezvoltare moştenite de la secolul XX; secolul XXI schimbă, inevitabil, datele arhitecturii globale – nicicând locuitorii ţărilor bogate nu au fost atât de în vârstă, nicicând statele catalogate drept sărace nu au fost atât de populate şi urbanizate. Drept care, sociologul american Jack Goldstone, concluzionează că „niciodată, de la 1800 încoace, cea mai mare parte a creşterii economice nu a fost generată în afara Europei, a Statelor Unite şi a Canadei”.

Roxana Ichim

Republica Macedonia, pe drum euroatlantic

Reporter: editura October - 16 - 2010 Comments Off on Republica Macedonia, pe drum euroatlantic

interviu special acordat de ES dl. Ljupco Arsovski, ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Macedonia în România

Cum va rămâne în istorie alegerea zilei de 8 septembrie 1991 drept zi a independenţei?

-În această zi de 8 septembrie, Republica Macedonia şi-a declarat independenţa ca stat unitar şi suveran. În acel an, 1991, pe teritoriul fostei Iugoslavii au început acţiuni militare sângeroase, în care sute de mii de persoane din rândul populaţiei civile şi al celei dezrădăcinate au fost victime, plătind cel mai greu tribut într-un război civil fără sens. La Referendumul general, peste 95 % din populatia Republicii Socialiste Macedonia care a ieşit la vot a decis întemeierea statului independent şi suveran, prin ieşirea paşnică din deja destrămata federaţie.

Din titulatură a ieşit un cuvânt…

-Da. Titulatura “Socialistă” a fost exclusă în mod natural, rămânând doar Republica Macedonia ca nume constituţional al nou înfiinţatului stat. În Constituţia Republicii Macedonia, publicată două luni mai târziu, au fost stipulate principiile de bază ale drepurilor omului şi condiţia cetăţeanului, cu toate drepturile dar şi toate obligaţiile sale într-o comunitate democratică. Cetăţenii Republicii Macedonia au decis construirea unei comunităţi economice stabile, având drept scop prioritar intrarea în asociaţiile euroatlantice, dorind în primul rând să dezvolte o strânsă cooperare cu toate statele, în special cu cele din vecinătatea imediată.

În calendarul naţional există şi alte zile aniversare…

-Într-adevăr, ideea ca Macedonia să fie un stat independent şi de sine stătător este visul a mii şi mii de macedoneni, care de-a lungul veacurilor au luptat pentru această idee şi pentru acest vis, dându-şi viaţa pentru libertate şi democraţie în ţara lor natală. Cu sângele lor au scris trei date importante în istorie: Ziua Independenţei, 8 septembrie 1991, împreună cu 2 august 1903, Ziua Răscoalei Populare de la Ilinden împotriva robiei otomane, care dura de 5 secole. De asemenea, marcăm Ziua Sesiunii Adunării Antifasciste a poporului Macedoniei eliberat de sub forţele ocupaţioniste după cel de-al doilea război mondial. Acestea sunt momente care vor rămâne marcate pentru totdeauna în istoria ţării mele, pentru că în ele ne sunt întipărite lupta, năzuinţa, idealul, visul, dorinţa, bucuria, neliniştea.

La 8 septembrie, la Referendumul privind declararea Republicii Macedonia ca stat independent şi de sine stătător, cetăţenii şi-au exprimat fără nicio rezervă dorinţa: ţara lor să fie liberă şi democratică şi să aibă un ţel clar: îndeplinirea, după primirea în Organizaţia Naţiunilor Unite, a tuturor criteriilor pentru intrarea ţării ca membru cu drepuri depline în Uniunea Europeană şi în NATO, ca un interes vital pentru stabilitate şi bunăstare, continue şi trainice.

Aţi putea expune câteva dintre direcţiile principale ale politicii externe a ţării dvs.?

-Nou formata şi tânăra ţară suverană Republica Macedonia încă din 1991 a început să ducă o politică externă principială, promovând toate valorile sale naţionale şi interesele proprii, atât pe plan bilateral, cât şi multilateral. Relaţiile de bună vecinătate şi cooperare reprezintă o preocupare permanentă. O atenţie deosebită a Guvernului este îndeplinirea criteriilor precise ce se referă la obţinerea unei date pentru negocierea privind calitatea de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene şi al NATO. Republica Macedonia a finalizat activităţile referitoare la reformele legate de calitatea de membru al NATO, îndeplinind toate criteriile şi fiind un partener activ în toate acţiunile organizaţiei nord-atlantice care au ca scop maxima securitate, lupta împotriva terorismului, instaurarea democraţiei şi protejarea drepturilor omului.

De aceea, pe drept cuvânt, cetăţenii macedoneni aşteaptă separarea de chestiunea intrării ca membru cu drepturi depline în NATO şi începerea negocierilor cu Uniunea Europeană, chestiunea bilaterală pe care, unilateral, vecinul nostru de la Sud o impune în continuare cu încăpăţânare şi fără nici o bază, împotrivindu-se încă din prima zi a independenţei noastre şi prezentând o cerere nerealistă, anume schimbarea numelui constituţional al ţării noastre. Negocierile privind această chestiune bilaterală se duc prin medierea ONU.

Astăzi, când Republica Macedonia marchează aproape două decenii de maturitate, este şi mai clar că indentitatea naţională, limba şi cultura macedoneană sunt dobândite, recunoscute de întreaga lume ca fiind poziţii larg acceptate, pentru care nu există alternativă.

În plan economic, şi în timpul actualei crize economico-financiare mondiale, Guvernul Republicii Macedonia a amplificat programul privind promovarea potenţialului economic şi a posibilităţilor de investiţii în toate domeniile de care sunt interesaţi investitorii străini. Pe plan internaţional, se confirmă faptul că Macedonia e ţara cu cele mai moderne şi cele mai liberale reglementări legislative pentru investitorii străini, dezvoltând zonele vamale libere şi păstrând permanent stabilă valuta internă. Toate acestea continuă politica economică externă şi constituie o excelentă bază pentru intensificarea şi creşterea calităţii relaţiilor bilaterale cu statele din regiune, din Europa dar şi cu celelalte ţări.

Acum, la ceas aniversar, am dori o apreciere asupra relaţiilor existente între România şi Republica Macedonia.

-Republica Macedonia şi România au avut dintotdeauna relaţii de prietenie şi colaborare în plan cultural, educaţional şi spiritual. Pentru cooperarea economică se manifestă un interes deosebit de ambele părţi, existând un spaţiu mare pentru lărgirea şi intensificarea sa. În acest an, s-au realizat importante contacte la cel mai înalt nivel, ca şi alte activităţi în plan politic şi economic. Vizita oficială a preşedintelui României, dl. Traian Băsescu, şi discuţiile pe care acesta le-a purtat cu preşedintele Macedoniei, dr. Gjorgje Ivanov, au confirmat prietenia dintre cele două ţări şi popoare, între care nu există chestiuni problematice. Participarea celor doi preşedinţi la Forumul de Afaceri de la Skopje, din 27 mai 2010, a dat un puternic impuls nenumăraţilor oameni de afaceri din cele două ţări, consolidând cooperarea în plan economic, ca unică formulă pentru depăşirea crizei economice mondiale existente. Vizitele reciproce ale delegaţiilor parlamentare sunt dovada că cei mai înalţi reprezentanţi ai poporului sunt, de asemenea, pregătiţi să coopereze la toate nivelurile. Susţinerea pe care România o oferă Republicii Macedonia în drumul său euroatlantic va face ca integrarea să devină, în viitorul foarte apropiat, realitate. De asemenea, cooperarea culturală macedoneano-română are continuitate în domeniul literaturii, filmului şi muzicii.

În pragul anului care marchează jubileul zilei de 8 septembrie, ieşim mulţumiţi şi cu convingerea fermă că justa dezvoltare de până acum ne va orienta şi în continuare.

Trei competitori concurenţi: AGRI, Nabucco, South Stream

Reporter: editura October - 15 - 2010 Comments Off on Trei competitori concurenţi: AGRI, Nabucco, South Stream

Când doi sunt în dispută, al treilea, „binevoitor”, se iveşte. Cam aşa ar putea fi prezentată, expeditiv, lansarea proiectului AGRI, pe fondul unei concurenţe de ani de zile între proiectele Nabucco şi South Stream, care aparent înaintează mult mai lent.

Abordarea de mai sus e, totuşi, simplistă. AGRI va putea fi de folos doar statelor semnatare ale actului de naştere a proiectului, dar nu va rezolva nici pe departe marea problemă a transportului energetic din Caucaz-Asia centrală către Europa. Acest ultim competitor, AGRI (Azerbaidjan-Georgia-România Interconnector) defineşte o structură de transport a gazului natural lichefiat prin cele trei ţări desemnate şi apoi în Ungaria, iar de acolo, dacă mai rămâne ceva din gazul lăsat pe traseu, mai departe, în Europa. Este primul proiect de gaz natural lichefiat în zona Mării Negre. O privire mai atentă ne dezvăluie, în bună măsură, interesele apariţiei sale.

Proiectul are cinci tronsoane: 1. Transportarea gazului din Azerbaidjan, prin conductele existente, de-a lungul Georgiei, în portul Kulevi de la Marea Neagră; 2. Lichefierea gazului la Kulevi; 3. Transportul maritim al gazului lichefiat în portul Constanţa; 4. Regazeificarea şi transportul gazului prin conducte spre Ungaria, România urmând să reţină cantitatea de gaz convenită ; 5. Livrarea gazului rămas în Ungaria, iar de aici, o parte, către Austria sau alte ţări europene. Sediul combinaţiei, la care participă societăţile de profil din cele trei ţări cu părţi egale, va fi la Bucureşti.

Să fim optimişti, să fim sceptici? Nu este cazul, deocamdată, să ne pronunţăm.

De unde gaz, de unde fonduri?

Ministrul azer al Industriei şi Energiei a informat că proiectul va începe cu o capacitate de lichefiere de 2,5 miliarde mc pe an, care va creşte în câţiva ani până la 20 miliarde mc. În ceea ce priveşte costurile, România şi Ungaria urmează să se se adreseze UE pentru un studiu de fezabilitate, dar se estimează, de pe acum, costul proiectului: între 1,2 miliarde şi 4,5 miliarde euro. Până acum n-au fost identificate surse de finanţare, iar durata lucrărilor este apreciată la 3-4 ani.

La prima vedere, toate bune şi la locul lor. Este primul proiect care nu apelează nici la Rusia, dar nici la Turcia. Unii văd aici un avantaj, alţii cred că, prin aceasta, proiectul va fi mai vulnerabil. Este clar că mai întâi trebuie asigurată finanţarea. Apoi: au apărut îndoieli în ce priveşte posibilitatea Azerbaidjanului de a asigura gazul necesar, mai ales în stadiul de extindere maximă a proiectului. Azerii au produs 23,3 miliarde mc gaz în 2009, probabil 28 miliarde mc în 2010, din care consumul intern înseamnă 10-11 miliarde mc. Iar proiectul “va înghiţi” în final 20 miliarde mc. De unde?

Iar de aici, o altă problemă: poate că Europa ar trebui să opteze între AGRI şi Nabucco, pentru că, deocamdată cel puţin, ambele proiecte apelează doar la gazul azer. Unul dintre cele două proiecte va deveni caduc dacă nu se vor identifica noi furnizori în zonă. Speranţe se pun mai ales în rezervele uriaşe de gaz ale Turkmenistanului, dar această republică post-sovietică este considerată a fi, momentan, un partener incert.

O rivalitate deocamdată pe hârtie

Consacrata rivalitate între proiectul european Nabucco şi cel rusesc South Stream se complică prin apariţia AGRI. Prin Nabucco, Europa vizează reducerea dependenţei energetice de gazul rusesc ori transportat de şi prin Rusia, dar premierul Putin a declarat din nou, de curând, că Nabucco nu are şanse mari de succes. “Principala problemă a acestui proiect o constituie absenţa unui volum garantat de carburanţi pentru conductă”, a spus Putin. “Nu există o sursă fermă de alimentare a sistemului. Rusia nu are de gând să furnizeze nimic în această direcţie, iar în Iran aceste zăcăminte nu au intrat încă în exploatare. Azerbaidjan dispune de reserve relative de gaze. În plus, Baku a semnat un contract de livrare a gazelor în Rusia. Mai este Turkmanistan, dar nu este limpede ce cantitate de gaze poate oferi acest stat, având în vedere conducta spre China, care transportă 30 miliarde mc pe an”. Putin a mai dat asigurări că South Stream va fi construit la fel de repede ca Nord Stream.

Promotorii proiectului Nabucco nu se lasă, însă, descurajaţi. Ei au inclus, în august a.c., pe lista furnizorilor de gaze pentru acest proiect Azerbaidjanul, Turkmenistanul şi Irakul, nu şi Iranul, din cauza “situaţiei politice”. În septembrie a.c., BERD, BEI şi divizia financiară a Băncii Mondiale au început, împreună cu acţionarii Nabucco, evaluarea unui pachet de finanţare de până la 4 miliarde de euro. Dar comisarul european pentru energie, germanul Gunther Oettinger, este mai sceptic. El spune că “Nabucco este mai mult o viziune măreaţă de viitor decât o prioritate a UE”. Să existe oare o legătură între această afirmaţie şi faptul că, până una alta, Nabucco ar putea costa circa 8 miliarde euro? South Stream se estimează că va costa 25 de miliarde. AGRI, mult mai ieftin, ar putea fi mult mai repede realizat. Pentru România şi Ungaria ar fi o soluţie, pentru restul Europei, mai puţin. Există, în orice caz, voinţă politică ce ar urma să fie continuată de… finanţe.

Competiţia pentru achiziţionarea şi transportul de energie din Caucaz-Asia centrală în Europa, tot mai susţinută, promite noi evoluţii interesante.

Corneliu Vlad

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult