24
September , 2017
Sunday

Când doi sunt în dispută, al treilea, „binevoitor”, se iveşte. Cam aşa ar putea fi prezentată, expeditiv, lansarea proiectului AGRI, pe fondul unei concurenţe de ani de zile între proiectele Nabucco şi South Stream, care aparent înaintează mult mai lent.

Abordarea de mai sus e, totuşi, simplistă. AGRI va putea fi de folos doar statelor semnatare ale actului de naştere a proiectului, dar nu va rezolva nici pe departe marea problemă a transportului energetic din Caucaz-Asia centrală către Europa. Acest ultim competitor, AGRI (Azerbaidjan-Georgia-România Interconnector) defineşte o structură de transport a gazului natural lichefiat prin cele trei ţări desemnate şi apoi în Ungaria, iar de acolo, dacă mai rămâne ceva din gazul lăsat pe traseu, mai departe, în Europa. Este primul proiect de gaz natural lichefiat în zona Mării Negre. O privire mai atentă ne dezvăluie, în bună măsură, interesele apariţiei sale.

Proiectul are cinci tronsoane: 1. Transportarea gazului din Azerbaidjan, prin conductele existente, de-a lungul Georgiei, în portul Kulevi de la Marea Neagră; 2. Lichefierea gazului la Kulevi; 3. Transportul maritim al gazului lichefiat în portul Constanţa; 4. Regazeificarea şi transportul gazului prin conducte spre Ungaria, România urmând să reţină cantitatea de gaz convenită ; 5. Livrarea gazului rămas în Ungaria, iar de aici, o parte, către Austria sau alte ţări europene. Sediul combinaţiei, la care participă societăţile de profil din cele trei ţări cu părţi egale, va fi la Bucureşti.

Să fim optimişti, să fim sceptici? Nu este cazul, deocamdată, să ne pronunţăm.

De unde gaz, de unde fonduri?

Ministrul azer al Industriei şi Energiei a informat că proiectul va începe cu o capacitate de lichefiere de 2,5 miliarde mc pe an, care va creşte în câţiva ani până la 20 miliarde mc. În ceea ce priveşte costurile, România şi Ungaria urmează să se se adreseze UE pentru un studiu de fezabilitate, dar se estimează, de pe acum, costul proiectului: între 1,2 miliarde şi 4,5 miliarde euro. Până acum n-au fost identificate surse de finanţare, iar durata lucrărilor este apreciată la 3-4 ani.

La prima vedere, toate bune şi la locul lor. Este primul proiect care nu apelează nici la Rusia, dar nici la Turcia. Unii văd aici un avantaj, alţii cred că, prin aceasta, proiectul va fi mai vulnerabil. Este clar că mai întâi trebuie asigurată finanţarea. Apoi: au apărut îndoieli în ce priveşte posibilitatea Azerbaidjanului de a asigura gazul necesar, mai ales în stadiul de extindere maximă a proiectului. Azerii au produs 23,3 miliarde mc gaz în 2009, probabil 28 miliarde mc în 2010, din care consumul intern înseamnă 10-11 miliarde mc. Iar proiectul “va înghiţi” în final 20 miliarde mc. De unde?

Iar de aici, o altă problemă: poate că Europa ar trebui să opteze între AGRI şi Nabucco, pentru că, deocamdată cel puţin, ambele proiecte apelează doar la gazul azer. Unul dintre cele două proiecte va deveni caduc dacă nu se vor identifica noi furnizori în zonă. Speranţe se pun mai ales în rezervele uriaşe de gaz ale Turkmenistanului, dar această republică post-sovietică este considerată a fi, momentan, un partener incert.

O rivalitate deocamdată pe hârtie

Consacrata rivalitate între proiectul european Nabucco şi cel rusesc South Stream se complică prin apariţia AGRI. Prin Nabucco, Europa vizează reducerea dependenţei energetice de gazul rusesc ori transportat de şi prin Rusia, dar premierul Putin a declarat din nou, de curând, că Nabucco nu are şanse mari de succes. “Principala problemă a acestui proiect o constituie absenţa unui volum garantat de carburanţi pentru conductă”, a spus Putin. “Nu există o sursă fermă de alimentare a sistemului. Rusia nu are de gând să furnizeze nimic în această direcţie, iar în Iran aceste zăcăminte nu au intrat încă în exploatare. Azerbaidjan dispune de reserve relative de gaze. În plus, Baku a semnat un contract de livrare a gazelor în Rusia. Mai este Turkmanistan, dar nu este limpede ce cantitate de gaze poate oferi acest stat, având în vedere conducta spre China, care transportă 30 miliarde mc pe an”. Putin a mai dat asigurări că South Stream va fi construit la fel de repede ca Nord Stream.

Promotorii proiectului Nabucco nu se lasă, însă, descurajaţi. Ei au inclus, în august a.c., pe lista furnizorilor de gaze pentru acest proiect Azerbaidjanul, Turkmenistanul şi Irakul, nu şi Iranul, din cauza “situaţiei politice”. În septembrie a.c., BERD, BEI şi divizia financiară a Băncii Mondiale au început, împreună cu acţionarii Nabucco, evaluarea unui pachet de finanţare de până la 4 miliarde de euro. Dar comisarul european pentru energie, germanul Gunther Oettinger, este mai sceptic. El spune că “Nabucco este mai mult o viziune măreaţă de viitor decât o prioritate a UE”. Să existe oare o legătură între această afirmaţie şi faptul că, până una alta, Nabucco ar putea costa circa 8 miliarde euro? South Stream se estimează că va costa 25 de miliarde. AGRI, mult mai ieftin, ar putea fi mult mai repede realizat. Pentru România şi Ungaria ar fi o soluţie, pentru restul Europei, mai puţin. Există, în orice caz, voinţă politică ce ar urma să fie continuată de… finanţe.

Competiţia pentru achiziţionarea şi transportul de energie din Caucaz-Asia centrală în Europa, tot mai susţinută, promite noi evoluţii interesante.

Corneliu Vlad

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult