24
September , 2017
Sunday

Republica Moldova s-a aflat, încă de la naşterea ei ca stat independent şi suveran pe harta Europei (1991), ”la răscruce de vânturi”. Ieşită din multinaţionalul imperiu comunist al URSS, Republica Moldova s-a confruntat de la bun început cu problema minorităţilor rusofone (28,9%) şi nostalgicilor comunismului, concentraţi în două forme. Una politico-teritorială, care este Transnistria secesionistă şi o a doua, pur-politică, prin Partidul Comunist al Republicii Moldova, scos în afara legii în 1991, dar reconstituit în 1993, care a obţinut 49,9% din voturi în 2001 şi l-a dat ţării ca preşedinte pe Vladimir Voronin (2001-2009). Odată cu realizarea alianţei între partidele democratice şi pro-europene (august 2009), Republica Moldova a intrat într-o nouă etapă a evoluţiei sale pe eşichierul geo-politic, etapă caracterizată prin reorientarea dinspre Moscova şi CSI spre România şi UE.

Practic, Republica Moldova repetă astăzi experienţa Republicilor Baltice din anii `90-`93. Primele ieşite din componenţa URSS, acestea s-au bucurat de la început de asistenţa SUA şi UE, reuşind rapid consolidarea lor ca naţiuni independente, suverane şi europene. Din cauza complexităţii de probleme generate de cvasi-enclavarea în Ucraina, disidenţa provinciei rusofone Transnistria şi puterea internă acaparată de comunişti, Republica Moldova reuşeşte o repoziţionare europeană cu 20 de ani de întârziere faţă de Ţările Baltice. Acum însă, după intrarea României şi Bulgariei în UE, în estul Europei (nu discutăm despre Balcanii de Vest, care urmează un traseu aparte în relaţia cu UE) Republica Molodova devine pilonul vizat de Europa, SUA şi NATO în politica lor faţă de Rusia. În consecinţa acestor factori geo-politici, Republica Moldova continuă să se afle la interferenţa influenţelor externe exercitate de puternicii săi vecini, România şi Ucraina, de fosta putere colonială Rusia, de UE şi de NATO (în primul rând de SUA), ale căror extinderi tind să acopere în totalitate Europa şi zona Mării Negre – fără Rusia.

În acest context, Republica Moldova, unde recent s-au reconstituit coaliţia partidelor pro-europene şi guvernul ei, devine cea mai mare miză în concurenţa geo-politică dintre Est şi Vest, concurenţă în care UE are ca orizont maxim de extensie Ucraina, Belarus şi Republica Moldova. Dar, concret vorbind, azi numai ultima poate fi apropiată de UE, ea însăşi având un orizont politic pro-european. Şansa realizării acestei apropieri este România, ţara-soră a Republicii Moldova, care are deja postura dublă de membră a UE şi a NATO.

După experienţa unor relaţii bilaterale sinuoase şi complicate, marcate de recunoaşterea imediată de către România a independenţei Republicii Moldova, în 1991 (prima ţară care a făcut acest lucru)1, de apropierea celor două ţări în perioada 1991-1994, de secesiunea Transnistriei rusofone în care România a susţinut Republica Moldova în timp ce Ucraina şi Rusia au sprijinit provincia rebelă (azi republică nerecunoscută pe plan internaţional), de intrarea Republicii Moldova, în 1994, în Comunitatea Statelor Independente – CSI (commonwealthul rusesc)2 şi de criza diplomatică din 2009, când ambasadorul României la Chişinău, Filip Teodorescu, a fost declarat “persona non grata”, cele două ţări de limbă română se află într-o etapă de relaţii deosebit de bune. Acestea sunt palpabile prin relansarea comerţului bilateral şi prin cei 800.000 de moldoveni care au solicitat şi cetăţenia română, dintre care 95.000 au primit-o în perioda 1991-2006, iar 70.000 în 2010.

George Friedman, directorul agenţiei americane STRATFOR, într-o analiză asupra Republicii Moldova publicată în noiembrie 2010, sublinia că “Moldova este prinsă între rădăcinile sale româneşti şi trecutul său sovietic. Nu şi-a dezvoltat o identitate naţională independentă faţă de aceşti doi poli. Moldova este o ţară de graniţă în cadrul altei graniţe. Este un loc al influenţelor străine venite din toate părţile. Este un loc fără centru clar. Pe de o parte, există o nostalgie faţă de zilele din vremea Uniunii Sovietice. Pe de altă parte, există speranţa că Uniunea Europeană şi NATO vor crea şi vor apăra o naţiune care nu există”.

Într-adevăr, privind pe hartă, Republica Moldova este cu adevărat valoroasă. Este o zonă care, intrată în NATO sau UE, ar asigura nu numai avantaj faţă de puterea Rusiei, dar ar şi întări, probabil, dorinţa Ucrainei de a rezista în faţa aceleiaşi Rusii. Desigur că Moscova înţelege aceste lucruri şi face tot ce poate pentru ca Republica Moldova să nu intre în sfera de influenţă vestică. Această politică se materializează prin menţinerea trupelor ruseşti din Transnistria şi prin susţinerea regimului separatist al lui Smirnov.

De un an însă, după ce partidele pro-europene au reuşit să preia puterea la Chişinău (chiar dacă nu au dat încă şi un preşedinte ţării, au câştigat două scrutine consecutive şi au redus influenţa comuniştilor la un nivel fără precedent), rapiditatea reformelor a sporit vizibilitatea Republicii Moldova, care are şansa de a deveni povestea de succes a UE. Spre deosebire de ţările Balcanilor de Vest, care sunt fie candidate, fie potenţial candidate la integrarea europeană, Republica Moldova este cuprinsă doar în politica de vecinătate a UE, care se concretizează în Parteneriatul Estic. Lansat în 2009 acesta include Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaijan, Armenia şi Republica Moldova. Dintre toate aceste entităţi geo-politice post-sovietice, Republica Moldova s-a dovedit a fi cea mai reformistă şi şi-a orientat cel mai mult economia spre Europa. În ianuarie 2010, au început negocierile pentru un acord de asociere la UE şi tot din 2010 liberalizarea vizelor cu UE a devenit o problemă prioritară a Chişinăului în raporturile cu Bruxelles-ul, problemă în care se bucură de lagul sprijin al României.

Chiar dacă la limită, la alegerile anticipate din decembrie 2010, Moldova a votat pentru Europa, ideea integrării constituind prioritatea absolută a guvernului reformist condus de Vlad Filat, premierul reinvestit de noul parlament de la Chişinău. Într-un interviu acordat cotidianului “Timpul” (3 ianuarie 2011), Vlad Filat precizează că în relaţia cu UE “noi negociem în vederea semnării Acordului de asociere şi, când vom fi pregătiţi la toate capitolele, îl vom semna. Obiectivul nostru este ca într-o perioadă de trei ani de zile de la startul acestor negocieri, să obţinem semnarea acordului, ceea ce înseamnă regimul fără vize şi comerţ liber.”

Parlamentul European susţine forţele democratice din Republica Moldova, iar comisarul european pentru integrare, Stefan Fule, afirmă că este clar şi vizibil că această ţară este pe calea corectă a “consolidării democraţiei şi împlementării reformelor structurale” neavând de făcut decât “să continue ambiţiosul program pro-european”. Alexander Stubb, ministrul de Externe al Finlandei, aruncând o “Privire din exterior: Finlanda, Moldova şi UE”, sublinia că “pe baza experienţei Finlandei, aş putea să recomand Republicii Moldova să studieze cu toată responsabilitatea propunerile UE şi să utilizeze la maximum posibilităţile ce i se oferă. Procesul de pregătire a Acordului de Aderare dintre Republica Moldova şi UE ar putea fi unul de scurtă durată în cazul în care Republica Moldova ar împlementa în mod eficient reformele şi ar îndeplini toate condiţiile necesare încheierii unui astfel de acord”.

Negocierile privind Acordul de Asociere au început la 12 ianuarie 2010 şi sunt acum la a cincea rundă. Progresele sunt importante în domeniile politicii de securitate a Republicii Moldova, controlului armamentelor, neproliferării şi dezarmării. Alt compartiment de negociere are în vedere statul de drept şi supremaţia legii, migraţia, drepturile omului, lupta contra criminalităţii şi a terorismului.

În ultimul an, Republica Moldova a fost vizitată de 22 de misiuni exploratorii ale Comisiei Europene, iar la 25 octombtrie 2010, Consiliul pentru Afaceri Externe al UE a salutat eforturile Chişinăului în vederea asocierii politice şi integrării economice cu UE.

  1. “Proclamarea unui stat românesc independent pe teritoriile anexate cu forţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop reprezintă un pas decisiv spre înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva drepturilor şi intereselor poporului român.” (din Declaraţia Guvernului României)
  1. “ Votul Parlamentului de la Chişinău reconfirmă, în mod regretabil, Pactul criminal şi anulează iresponsabil un drept al naţiunii române de a trăi în integritatea spaţiului ei istoric şi spiritual. Prin poziţia geografică, cultură, istorie şi tradiţii, locul natural al fraţilor noştri de peste Prut este, fără îndoială, împreună cu noi, în marea familie a naţiunilor europene şi nicidecum în cadrul unei structuri euro-asiatice.” (Declaraţia Camerei Deputaţilor din România, 14 aprilie 1994)

Victor Ionescu

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult