4
November , 2017
Saturday

Sfârşitul anului 2010 aducea o declaraţie a cancelarului german Angela Merkel care spunea că multiculturalismul a fost un eşec*. A fost „un precedent” urmat de declaraţii asemănătoare ale premierului britanic David Cameron şi, mai voalat, ale preşedintelui francez Nicolas Sarkozy. Fiecare dintre aceşti trei „grei” ai Europei argumentează cu faptul că minoritarii prezenţi pe teritoriile Germaniei, Marii Britanii şi Franţei nu s-au adaptat, refuză să înveţe limba naţională şi constituie nuclee dure, care păstrează cu străşnicie specificul naţiunilor din care provin şi în care rata infracţionalităţii este mai mare. Mai presus de cauzele care au generat această poziţie se poate constata o ruptură, iar discursul oficial a început să conţină termeni ca „asimilare” sau „xenofobie”, cu efecte directe în relaţiile diplomatice dintre statele implicate.

 

Cea mai vehementă poziţie, exprimată în termeni duri, a fost a premierului turc Recep Tayyip Erdogan, care acuză Germania că refuză să înfiinţeze şcoli în limba turcă, aşa cum există şcoli germane în Turcia. În Turcia avem licee germane. De ce nu am avea şi în Germania licee pentru elevii turci?”, a afirmat premierul Erdogan, într-un interviu acordat presei germane. Incidentul a fost considerat un nou prilej de tensiune în relaţiile dintre cele două ţări, deja încordate din cauza faptului că Germania se opune aderării Turciei la UE.
„Recep Tayyip Erdogan nu este străin de provocări în ceea ce priveşte relaţia cu Germania”, comentează „Deutsche Welle”. Încă din 2008 premierul de la Ankara a afirmat că Germania nu trebuie să se aştepte ca etnicii turci să fie „asimilaţi” şi să îşi uite originea, declaraţie intrepretată drept o critică la adresa modului în care sunt trataţi cetăţenii de origine turcă în Germania. Recent,
premierul turc a denunţat xenofobia din Germania şi a cerut muncitorilor turci din această ţară să se integreze, fără a renunţa la cultura lor, scrie „France Presse”. „Vedem cu multă îngrijorare xenofobia din anumite ţări europene, în special Germania”, a declarat Erdogan în cadrul unei întâlniri cu imigranţi turci la Dusseldorf. „Islamofobia este o crimă împotriva umanităţii, la fel ca antisemitismul. Vreau ca turcii să fie prezenţi la toate nivelurile în Germania, în administraţie, politică, societate civilă. Da integrării, însă nu asimilării. Nimeni nu trebuie să ne smulgă cultura”, a spus premierul turc.

Popunerea de înfiinţare de şcoli în limba turcă a fost respinsă de către clasa politică germană, care susţine că turcii nu reprezintă o minoritate etnică, istorică. (statutul de minoritate naţională s-a acordat doar danezilor şi sorbilor). În pofida rezistenţei din partea unor partide (ca de pildă Uniunea Creştin-Socială, bavareză), cancelarul german Angela Merkel s-a declarat, în 2010, de acord să facă unele concesii. La fel precum Germania are şcoli în alte state precum Turcia, şi Turcia poate avea şcoli în Germania… dar nu este acceptabil ca cineva să trăiască în Germania fără a vorbi germana”, a punctat cancelarul german.

În numeroase ţări europene, mai ales din răsărit, învăţământul în limba minorităţilor este o practică aproape generală. Reticenţa Germaniei faţă de revenidicările unor minorităţi naţionale care trăiesc pe teritoriul german de peste 50 de ani vine din faptul că pentru unii politicieni procesul de integrare nu înseamnă nimic altceva decât un fel de asimilare lingvistică. Această formulă contravine însă ideii de multiculturalism, afişată deseori ca un concept teoretic, dar, iată, lipsit de o bază reală. Cea mai bună dovadă este că în toţi aceşti ani turcii de vârstă şcolară au frecventat şcolile cu predare în limbă germană, în timp ce acasă, ei vorbeau în limba lor maternă. În aceste condiţii, mulţi dintre elevii turci nu au învăţat niciodată limba oficială a ţării în care trăiesc, în consecinţă au apărut adevărate insule lingvistice. Această stare de fapt a îngreunat nu numai procesul de integrare în societatea germană, ci a dus într-o oarecare măsură şi la o auto-ghettoizare a populaţiei de origine turcă, semnalează Radio Europa liberă.

Foaie turcească de parcurs

În Germania trăiesc circa 2,5 milioane de turci sau persoane de origine turcă, dintre care majoritatea sunt muncitori din comunităţi de multe ori puţin deschise societăţii germane. Turcii născuţi în Germania sunt văzuţi ca o problemă pentru autorităţi, prin refuzul de a se integra în societate. 30% dintre tinerii de origine turcă renunţă pe parcurs la studiile preuniversitare, doar 14% reuşesc să obţină o diplomă de bacalaureat, iar numărul femeilor casnice este mult prea mare, relevă ultimul studiu al Institutului pentru Populaţie şi Dezvoltare din Berlin (BIBE) privind integrarea minorităţilor din Germania. Şomajul este ridicat, cele mai multe familii trăiesc din ajutoarele sociale, o consecinţă a acestei situaţii fiind creşterea infracţionalităţii. Cea mai îngrijorătoare situaţie se înregistrează în landul Saarland, unde 45% dintre turci au urmat doar câteva clase.

Pe de altă parte, pentru prima oară în 20 de ani, numărul persoanelor care emigrează din Germania este mai mare decât al celor care imigrează în ţară, mai ales turcii părăsind tot mai mult Germania, aşa cum indică Raportul din 2010 al Biroului Federal pentru Migraţie şi Refugiaţi, elaborat la cererea Bundestagului. În 2008, spre exemplu, în Germania au sosit 26.653 de turci, în ţara de origine întorcându-se 34.843. Iar potrivit Biroului de statistici federale, în timp ce în 2009 au imigrat în Germania 30.000 de turci, 40.000 de persoane au părăsit ţara pentru a se instala în Turcia. Este vorba de pensionari, dar şi de tineri absolvenţi atraşi de rapida creştere economică a Turciei. Poziţia inflexibilă a Germaniei privitoare la locul străinilor ar putea să accelereze acest proces.

Roxana Istudor

————————————

Care va fi viitorul etnicilor turci în Germania? Vom asista la ceea ce premierul turc denunţa drept „asimilare”, în condiţiile în care cancelarul Merkel, secondată de clasa politică germană, insistă pe ideea că etnicii turci trebuie să înveţe obligatoriu limba germană? Sau va reuşi statul german să găsească soluţii pentru a rămâne în câştig de pe urma prezenţei în Germania a unei însemnate şi valoroase populaţii care şi-a mai adus şi altădată o importantă contribuţie la dezvoltarea marii puteri occidentale?

*În numărul 112 al revistei noastre am publicat un amplu articol dedicat acestui subiect.


 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult