26
September , 2017
Tuesday

Editorial

„Scutul” şi reacţia Rusiei

Reporter: editura June - 16 - 2011

În renumita sa carte Diplomaţia”, Henry Kissinger, fost secretar de stat şi consilier pentru securitate naţională, menţionează, la un moment dat, că „oriunde în lume are loc o deplasare notabilă de armament, indiferent de generaţie, privirea vigilentă nu trebuie să o treacă cu vederea, date fiind urmările ce ar putea interveni după aceea”. Se avea în vedere trista experienţa americană avută cu Japonia, la începutul celui de-al doilea război mondial.

Şi este pe deplin firesc ca atunci când Iranul şi Coreea de Nord fac intense pregătiri militare, între care trebuie notate şi posibile ameninţări nucleare, având declarat drept duşman unic SUA, această mare putere să ia măsuri precaute de apărare împotriva unei eventuale agresiuni. Şi nu numai a teritoriului său, ci a tuturor aliaţilor din cadrul NATO. Acesta este mesajul principal al Americii atunci când, bunăoară, la 2 mai, România a aprobat folosirea aeroportului Mihail Kogălniceanu şi a portului Constanţa pentru tranzitul american de trupe. A doua zi, pe 3 mai, SUA au convenit cu România să desfăşuare interceptoare americane de rachete la baza aeriană de la Deveselu, ca parte a scutului american antirachetă.

Problema capătă un alt chip pentru Rusia, care constată că teritoriul său, ce va fi survolat în ambele sensuri, nu este apărat prin garanţii legale care să-i confirme că noul scut antirachetă nu va fi direcţionat chiar împotriva sa. America s-a dovedit a fi sensibilă la aceste probleme şi a propus lansarea cooperării practice cu Rusia, fără precondiţii. Schimbul de mesaje între preşedinţii Medvedev şi Obama nu a apropiat decisiv poziţiile, iar discuţiile continuă.

Dacă nu se va putea ajunge la un concept comun în viitoarea perioadă, ne putem aştepta la declanşarea unui nou „război rece” care, de altfel, a şi început, dacă e să privim harta globului. Ce altceva ar putea însemna retragerea Rusiei din noul tratat START, vecinul de la est prelevându-se de articolul 14, care prevede acest lucru în cazul unui „eveniment excepţional”? Ce s-ar alege de acordul stabilit la Summitul de la Lisabona, din noiembrie anul trecut, care prevedea trecerea la cooperare în apărarea antirachetă?

În acest timp, importanţi factori militari ruşi manifestă îngrijorare în legătură cu schimbarea echilibrului strategic. Printre altele, se sugerează îndreptarea forţelor armate ale Rusiei pe drumul perfecţionării unor noi rachete balistice cu rază lungă de acţiune. Nu lipsesc nici atitudini dure şi chiar ameninţătoare. Ziarul „Pravda”, bunăoară, prevede chiar desfăşurarea de rachete Iskander şi de bombardiere în Transnistria, care „probabil că nu va impresiona Washington, dar în cazul Bucureştiului ar fi o poveste diferită”. Pe drept cuvânt a venit replica preşedintelui Băsescu, care arată că şi România, la rândul ei, ar trebui să aibă garanţii că rachetele ruseşti nu vor fi îndreptate împotriva teritoriului său.

Să sperăm că ruşii se vor lăsa convinşi şi că se vor înţelege cu americanii, altfel, situaţia apare dilematică; vor avea ei oare resurse materiale atât de uriaşe încât să stimuleze calea înarmărilor excesive, una dintre cauzele principale ce au dus la eşecul economic-politic şi dizolvarea Uniunii Sovietice? Într-o dreaptă interpretare, să dăm voie şi Rusiei să ţină seama de constatarea făcută la începutul editorialului de către Henry Kissinger.

  • Două treimi din cei care au auzit de scutul antirachetă, sistem la care vrea să participle şi România, susţin că este o idee bună, iar 74% cred că participarea noastră va influenţa securitatea naţională într-un mod pozitiv.
  • 55% dintre subiecţi susţin că participarea României la proiect va influenţa relaţiile cu ţările vecine într-un mod pozitiv, iar 78% dintre respondenţi sunt de părere că influenţa sistemului de apărare antirachetă asupra securităţii ţărilor membre NATO este percepută în cadru pozitiv.
  • 69% anticipează o reacţie negativă din partea Rusiei.

  • Peste jumătate dintre respondenţi (55%) consideră că România se expune şi altor riscuri, în afara celor militare, prin participarea la sistemul de apărare antirachetă. Dintre aceştia, cei mai mulţi nominalizează riscurile economice (22,3 %), atacurile teroriste (19,4 %) şi înăutăţirea relaţiilor cu ţările vecine (7,1%) sau cu Rusia (3,l8%). (Studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES).

 

Carol Roman

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult