20
September , 2017
Wednesday

Dezbateri

Cosmopolitismul de ieri se cheamă azi globalizare?

Reporter: editura September - 10 - 2011

Cineva se întreabă dacă n-am putea spune că globalizarea este un fel de cosmopolitism al secolului XXI. Răspunsul ar putea fi şi Da, şi Nu. Dar înainte de o discuţie, cum spunea Diderot, trebuie definiţi termenii. Şi globalizarea (francezii prefera formula mondializare), şi cosmopolitismul au avut, mai întâi, înţelesuri onorabile, acceptabile şi abia mai apoi, şi nu pentru toată lumea, au căpătat şi conotaţii negative.

Diogene definea conceptul de cosmopolitism drept posibilitatea de a te exprima ca nativ al unui loc dar şi de a atinge universalitatea fără a-ţi renega individualitatea. Cei din secolul al XVIII-lea dezvoltau noţiunea de cetăţean al lumii şi de universalitate, iar Kant publica, în 1784, „Ideea unei istorii universale din punct de vedere cosmopolit”. Când însă cuvântul a devenit din adjectiv substantiv, a căpătat şi sensul peiorativ folosit de atunci încoace cu predilecţie. La sfârşitul anilor 1940, Stalin îşi reprima supuşii etichetându-i, între altele, şi „cosmopoliţi fără rădăcini”, mai ales în demersurile sale antisemite.

Globalizarea/mondializarea au apărut în perioada postbelică, impunându-se în anii 1980-1990 şi se referă la creşterea fluxurilor, mai ales de bunuri, servicii, mână de lucru, tehnologie şi capital la scara internaţională. Se pune, de fapt, accent pe complexitatea crescândă ce caracterizează toate schimburile umane (economice, culturale şi politice). Dar în timp ce cosmopolitismul este mai degrabă concept, atitudine, globalizarea este proces, fenomen, iar ideologia lui se numeşte mondialism, care se regăseşte în felurite opţiuni politice, de la neoliberalism la internaţionalismul de extremă stângă.

Globalizarea este o realitate, un proces ineluctabil şi ireversibil, care se datorează în mod decisiv dezvoltării vertiginoase a tehnologiilor, interpenetrării culturilor şi economiilor. De aici, expresii precum cultură mondială sau civilizaţie mondială, guvernare mondială, economie mondială. Iar de aici, fie proiecţii ale lumii că „sat global”, în viziuni utopice sau pragmatice, fie abordări de tip conflictual ce vizează incmpatibilităţi, dominaţie, exploatare, uniformizare, asimilare. Globalizarea, ca proces, poate fi identificată încă înainte de Hristos, în lumile hindusă, persană, a Greciei şi Romei antice, în imperiile care aveau să se succeadă apoi în istoria universală, iar cineva făcea gluma sumbră că, poate, primul fapt de globalizare din istorie au fost pandemiile care au secerat populaţii întregi, ignorând frontierele şi punându-le în faţa unei sfidări comune, dar fără a le putea solidariza.

Astăzi, cea mai spectaculoasă faţetă a globalizării este informatică. Prin revoluţia numerică se realizează performanţe de informare şi comunicare cu evoluţii şi consecinţe aflate abia în faza iniţială şi greu de prevăzut ca traiectorii viitoare. Aspectele culturale şi identitare ale globalizării sunt cele mai delicate. Expansiunea limbii engleze, limba (şi) a computerelor, îi face pe unii să vorbească de pericolul unui imperialism lingvistic, al americanizării, al „McDonaldizării” la scară globală. Agenţi ai globalizării au fost văzuţi şi McDonald, dar şi Marx. UNESCO apreciază că 2.500 din cele arproximativ 6.000 de limbi vorbite pe Terra sunt astăzi în pericol de dispariţie. Academicianul Mircea Maliţa vorbeşte, însă, cu semnul plus, de o singură civilizaţie şi mii de culturi.

Un fapt este, însă, sigur: în faţa fenomenului globalizării, fie ea economică sau financiară, civilizaţională sau culturală, statele mai mici sunt într-o poziţie mai precară, mai vulnerabilă, mai puţin avantajoasă, ele sunt mai puţin înzestrate pentru a-şi salvgarda identitatea. Iureşul globalizării pune tot mai mult în penumbră conceptul de cosmopolitism, şi aşa discreditat în vremurile naţionalismelor şi comunismului. Iar globalizarea, ca ştiinţă, este un concept bivalent care conţine, deopotrivă, mari şanse şi mari riscuri. Omenirea prezentă şi cea viitoare au şi vor avea de făcut faţă unor pasionante şi solicitante provocări.

 

Corneliu Vlad

 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult