20
September , 2017
Wednesday

Pentru ştiinţa românească, Henri Coandă este o figură emblematică, un om dedicat cercetării, cu spirit novator, cu o capacitate extraordinară de a înţelege principiile şi de a le găsi efectele. În cursul vieţii sale a manifestat o generozitate fără pereche în sprijinirea tinerilor care să asigure continuitatea cercetării şi, mai cu seamă, un savant de amplă recunoaştere internaţională, care nici o clipă nu a uitat de datoria sa firească de a sprijini şcoala românească, în care şi-a pus bazele educaţiei sale ştiinţifice.

Savantul distins de UNESCO cu „Scientific Research Award” s-a născut la 7 iunie 1886, la Bucureşti, într-o familie româno-franceză (tatăl său, generalul Constantin Coandă, era profesor de matematici la Şcoala Naţională de Drumuri şi Poduri, iar mama a fost fiica unui medic francez). A studiat la Sf. Sava, apoi la Liceul Militar de la Iaşi, iar după aceea la Şcoala de Artilerie, Inginerie Navală şi Militară. Mai târziu, în calitate de ofiţer trimis la specializare în Germania, a urmat cursurile prestigioasei Şcoli Superioare Tehnice din Charlottenburg. Fiind o fire creatoare, inventivă şi, deci, refractară la regulamente şi rutină, demisionează din armată în 1904. În acelaşi an, efectuează o expediţie automobilistică mai mult decât îndrăzneaţă chiar şi pentru zilele noastre, pe ruta Paris – Teheran – Tibet. În 1910 îl găsim pe Coandă şeful promoţiei de ingineri aeronautici al Şcolii Naţionale Superioare de Aeronautică din Paris, pentru ca apoi să participe la Atelierul organizat de Gianni Capronii, o somitate a aeronauticii mondiale, unde realizează prototipul primului avion cu reacţie, prezentat la Salonul de Aeronautică de la Paris. Se mută în Anglia, unde lucrează la renumita companie de construcţii aviatice „Bristol”, pentru ca în 1934 să facă cunoscută lumii ştiinţifice descoperirea sa, „Efectul Coandă” (utilizat în prezent cu succes într-o industrie oarecum neaşteptată, aceea a medicamentelor). Între 1932 -1936 lucrează şi patentează aparatul de zbor lenticular ce va fi cunoscut cu timpul drept o farfurie zburătoare, un aparat atât de revoluţionar, încât va fi bănuit de origini… extraterestre.

După o lungă perioadă de activitate fructuoasă în domeniul cercetării aeronautice şi spaţiale desfăşurată în străinătate, timp în care explorează şi alte domenii – spre exemplu inventează un sistem revoluţionar de desalinizare a apei de mare sau o metodă de detectare a zăcămintelor de petrol – se întoarce în România, atras, probabil şi de procesul de liberalizare politică de la sfârşitul anilor `60. Întemeiază un Institut de cercetare, cunoscut sub numele de INCREST, dar şi o Fundaţie care îi poartă numele, menită să sprijine tinerele talente româneşti din domeniul cercetării ştiinţifice. Din păcate, imediat după moartea sa, în anul 1972, Fundaţia şi-a încetat activitatea, iar cercetările au fost abandonate. Poate continuarea operei sale de cultivare a tinerelor talente din domeniul inventicii şi cercetării ştiinţifice ar fi nu doar o recunoaştere, ci şi o respectare a voinţei şi a spiritului său, care simţea atât de profund româneşte.

Eugen Uricaru

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult