26
September , 2017
Tuesday

Acum, după trecerea unei perioade destul de scurte de la desfăşurarea Festivalului Internaţional „George Enescu” – la Bucureşti şi în câteva oraşe din ţară – se cuvine să fie făcute câteva reflecţii.

După cum au semnalat şi reprezentanţi ai presei străine, în România are loc unul dintre cele mai spectaculoase festivaluri ale lumii, situat în topul festivalurilor tematice, la concurenţă cu cele de la Bonn („Beethoven”), Bayreuth („Wagner”) şi de la Salzburg („Mozart”), peste cele de la Torre del Lago („Puccini”), Pesaro („Rossini”), Leipzig („Bach”), Eisenstadt („Haydn”) etc.

Ce impresionează în primul rând este parada vedetelor muzicii clasice, la Bucureşti dându-şi întâlnire cei mai mari artişti ai lumii, care, fără excepţie, au fost impresionaţi de compania aleasă în care s-au aflat. De la Mehta la Barenboim, de la Pappano la Repin, de la Zacharias la Kremer, de la David Garett la Sabine Meyer, am avut parte de individualităţi excepţionale, ca şi de ansambluri orchestrale celebre. Nu prea mai există asemenea festivaluri, care să-şi permită prezenţa simultană a atâtor muzicieni de prim rang.

De asemenea, ca durată, ca repertoriu, ca varietate, Festivalul „Enescu” poate fi alăturat BBC Proms, celor de la Edinburgh, Praga, Lucerne, Tanglewood şi cred că se poate mândri că are solişti peste nivelul celor de la Glyndebourne, Aix-en-Provence, Verona, Spoleto, Taormina, Aspen, Napa etc.

Ar mai trebui menţionat şi faptul că într-o perioadă în care multe evenimente internaţionale s-au anulat, amânat, redus etc., Festivalul de la Bucureşti a propus o ediţie chiar mai spectaculoasă decât cea precedentă; şi asta în condiţiile binecunoscutelor restrângeri bugetare adoptate de guvern, care au ocolit, din fericire, Festivalul „Enescu”. Tocmai datorită implicării fondurilor publice Festivalul a avut şi cele mai ieftine bilete, surclasând toate celelalte evenimente similare, determinând chiar prezenţa multor melomani străini pentru care drumul şi hotelul adăugate la costul unui abonament la concertele de la Bucureşti au fost mai ieftine decât intrarea la marile festivaluri de la ei de acasă…

Toate aceste elemente converg către o concluzie: profilul şi desfăşurarea Festivalului nostru sunt unice; el a grupat, pe lângă clasicele recitaluri, concerte şi spectacole de operă şi balet, un concurs de creaţie şi unul de interpretare (cu trei ramuri – vioară, pian, violoncel), un simpozion de muzicologie, expoziţii de artă plastică şi de fotografie, concerte în aer liber, concerte la miezul nopţii, world-music, serii tematice (muzică renascentistă, barocă, clasică, romantică, modernă şi contemporană), repetarea unor concerte şi în alte oraşe ale ţării etc. Toate aceste reuşite nu fac decât să potenţeze strădania actuală şi viitoare a organizatorilor Festivalului, expresie a consacrării artei româneşti atât la noi, cât şi în lumea largă.

Pe lângă constatările meritorii din rândurile precedente, nu putem trece cu vederea şi câteva imperfecţiuni, care m-au făcut să cred că evenimentul muzical numărul 1 al României se derulează sub zodia paradoxurilor… cum ar fi…

  • unul dintre cele mai strălucitoare festivaluri ale lumii se desfăşoară într-o improprie sală de congrese, unde sunetul este oferit de… boxe. Suntem singura capitală europeană care se bucură de un asemenea festival, dar totodată singura fără o sală de concerte corespunzătoare. Acest lucru a fost remarcat şi de faimoşii muzicieni invitaţi, care au semnat o scrisoare comună în care îi roagă pe organizatori – şi nu numai pe ei – să se gândească la rezolvarea problemei acusticii concertelor…
  • deşi prezenţa orchestrelor celebre occidentale a fost abundentă, la fel şi a soliştilor, parcă cei mai buni rămân în continuare ruşii, prestaţia celor de la „Mariinsky”, a lui Denis Matsuev, Valery Gergiev, Boris Berezovski, Vasily Petrenko, Vadim Repin etc. înscriindu-se pe primele locuri în top. Se cuvine şi o remarcă: au promovat cu mărinimie repertoriul naţional, muzica rusă ocupând astfel un loc privilegiat în Festival.
  • din trei secţiuni de interpretare ale Concursului „Enescu”, doar una şi-a desemnat câştigătorul, juriile de la Pian şi Vioară neacordând Premiul I. Numai noua secţiune, Violoncel, a ales un învingător, în persoana chinezului Tian Bonian. De fapt, asiaticii au dominat finalele, fiind fruntaşi şi la secţia de compoziţie.
  • cu toate că orchestra Operei Naţionale este departe de ceea ce ar trebui să fie, felul în care au cântat „Lohengrin”, de Wagner, sub bagheta lui Cristian Mandeal, i-a propulsat în elita Festivalului; de altfel, dirijorii români Mandeal şi Andreescu s-au arătat a fi pe deplin la înălţimea Festivalului, inclusiv la pupitrul unor orchestre celebre precum London Symphony sau Camerata Salzburg.
  • unul dintre cele mai bune ansambluri a fost… cel mai tânăr dintre ele! Orchestra Naţională de Tineret a României, prin evoluţia sa excelentă, a justificat pe deplin programarea la secţiunea „Mari orchestre”.

Ediţia jubiliară, a XX-a, a Festivalului Internaţional „George Enescu” a fost apreciată de mulţi iubitori ai muzicii ca fiind mai bună decât oricând, Bucureştiul devenind „Everestul” muzicii clasice pentru mai mult de trei săptămâni. Astfel, succesul a fost pe măsura eforturilor, organizatorii meritând un sincer „Bravo”!

Mihai Cosma

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult