26
September , 2017
Tuesday

Sfârşit de an 2011/Început de an 2012

Guvernări în Balcani

Reporter: editura December - 20 - 2011

Primul impuls pe care l-am încercat scriind titlul acestui articol a fost să exclam că Balcanii sunt, zilele astea, palizi-verzui de spaima falimentului Greciei, dar adevărul este că Grecia însăşi pare mai vioaie decât marii ei parteneri din zona euro : o amică mi-a trimis recent un filmuleţ de pe You Tube, cu o piaţă plină de greci de toate vârstele şi profesiile, care, în faţa ameninţătoarei crize, ajung să danseze cu miile un sirtaki îndrăcit pe muzica din filmul „Zorba. Ca şi când ar spune cu toţii creditorilor lor, severii protestanţi ai Nordului Europei, „am rezistat noi atâtor invazii, cataclisme, imperii în ascensiune sau în declin, o să rezistăm şi acuma”.

Eforturile de austeritate pe care le-a făcut guvernul condus de G. Papandreou au apărut în ochii Germaniei şi ai altor state aflate în postura de creditori ai Greciei drept tardive şi insuficiente, astfel încât noul acord, obţinut cu enorme dificultăţi de Franţa, a devenit încă şi mai şubred de când guvernul elen a anunţat o variantă politică a sirtaki-ului, dansată cu mare talent de primul ministru Giorgios Papandreou, constând în ameninţarea cu referendumul cu privire la rămânerea Greciei în zona euro. Proiectul a provocat stupefacţia indignată a partenerilor europeni şi reacţia nervoasă a băncilor. Acestea au fost însă confruntate spre seară cu o voltă încă şi mai surprinzătoare, prin care liderul socialist anunţa că, dacă are un suport bipartizan pentru planul de salvare propus de europeni, guvernul său renunţă la ideea de referendum. A trebuit să fie de acord cu un guvern din care să facă parte şi opoziţia, spre mulţumirea Bruxelles-ului. Bursele au dreptate să se înfioare, dar şi grecii au dreptul să stabilească limitele sacrificiilor care li se impun.
Oricât ar bombăni „calviniştii” Europei occidentale, grecii de rând sunt departe de a fi doar ei responsabili pentru deficienţele structurale ale economiei ţării lor. Guvernanţii – indiferent de culoare – sunt în mare parte responsabili, dar o responsabilitate importantă aparţine şi statelor bogate ale UE, care au împins Grecia să adere la zona euro într-un moment în care economia Greciei era foarte departe de performanţele aşteptate. Ca şi România, Grecia a fost multă veme o economie în care forţa de muncă era foarte ieftină, dar, odată inclusă în zona euro, situaţia s-a modificat şi în economia privată, şi în domeniul funcţiei publice, care risca altfel să rămână fără resurse umane – ca spitalele din România, de exemplu.
Impresia generală este că în faţa acestui val ameninţător de constrângeri şi în ciuda protestelor populare tot mai tensionate, discursul populist pierde teren în faţa raţionalităţii reci a politicilor de centru-dreapta. Excepţia este Turcia, nu doar sub aspectul opţiunilor politice, ci şi sub acela al rezistenţei în faţa crizei globale. Dincolo de discursul public, e foarte probabil că elitele politice turceşti au înţeles de mult că ezitările vest-europene în faţa aderării imensului spaţiu turc la UE se dovedesc a fi fost „a blessing in disguise”, o binecuvântare deghizată în obstacol. Turcia prosperă, se bucură de ritmuri înalte de creştere economică, ceea ce consolidează forţele anti-occidentale care controlează în mare măsură scena politică şi chiar culturală – dacă nu „de pe malurile Bosforului”, cum se vorbeşte elegant în media, cel puţin din inima podişului anatolian.
În ultima vreme însă, s-au semnalat din nou ciocniri dintre armata turcă şi militanţii PKK, soldate cu moartea a 26 de soldaţi turci şi 49 de partea cealaltă, la care se adaugă catastrofa seismică din provincia Van, unde au murit aproape 600 de persoane în cutremurul de la 23 octombrie. Dezbaterile constituţionale la care au participat toate partidele parlamentare nu sunt dintre cele mai încurajatoare. Iar raportul Comisiei Europene, publicat la 12 octombrie, critică Turcia pentru regresul în privinţa libertăţii presei.
În Bulgaria, un candidat care se situează la dreapta eşichierului politic, Rosen Plevneliev, a câştigat în ultima duminică a lunii octombrie alegerile prezidenţiale în al doilea tur, cu 52.56%, contra socialistului Ivailo Kalfin, care a obţinut 47.44 % din sufragii. Astfel, partidul GERB – „Grazhdani za evropeysko razvitie na Balgariya”(„Cetăţenii pentru dezvoltarea europeană a Bulgariei”), format în jurul lui Boiko Borisov, fostul bodyguard al lui Teodor Jivkov şi apoi al lui Simeon de Saxa Coburg, care a câştigat alegerile legislative din 2009, deţine întregul control asupra puterii. În mod destul de ciudat, presa internaţională a salutat această victorie ca pe o şansă ca Bulgaria să se apropie de performanţa europeană pe care o aşteaptă din partea ei UE. Ca şi în România, cred că mai ales iluzia unei orientări efective de dreapta justifică această speranţă din partea unei Europe masiv orientate ea însăşi spre o dreaptă populară nu foarte exigentă doctrinar.
În Albania, de asemeni, se menţine la putere guvernul Berisha, de obedienţă popular-europeană, dar asta nu pare să contribuie la soluţionarea efectivă a problemelor pe care tentaţiile unei expansiuni naţionaliste în Balcani, fie că e vorba de Kosovo sau de Macedonia, le suscită. În Kosovo mai ales, culoarea politică rezultată din recentele alegeri nu pare să fi avut vreun ecou favorabil minorităţii sârbeşti, care continuă să se înfrunte cu forţele KFOR de menţinere a păcii, blocând majoritatea căilor de acces din nordul provinciei, ca protest faţă de instituirea vămilor la graniţa cu Serbia. Raportul Comisiei Europene menţionează „progrese limitate” în combaterea crimei organizate, traficului de droguri şi corupţiei. În acelaşi raport, în schimb, Comisia apreciază favorabil progresele Serbiei şi recomandă acordarea statutului de stat candidat la UE, sub condiţia reluării dialogului constructiv cu Kosovo, urmând ca o decizie referitoare la aderarea la UE să fie adoptată în decembrie. În condiţiile în care preşedintele Tadjici declară că nu poate pune în discuţie integritatea teritorială a ţării sale, ne putem întreba de unde ar putea veni concesiile.
Fiindcă, întorcându-ne o clipă la titlul acestei contribuţii, culorile Balcanilor nu par, zilele astea, prea aproape de albastrul înstelat al Uniunii Europene.

Zoe Petre

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult