7
November , 2017
Tuesday

Reverberaţii

Cu ce ne-am ales din Irak…

Reporter: editura February - 13 - 2012

 

Bilanţul anilor de intervenţie în Irak se apropie de ceea ce mulţi analişti şi numeroase voci din opinia publică numesc „un dezastru istoric”: peste 4.400 de soldaţi americani morţi, 32.000 de militari răniţi; de partea irakiană, 150.000 de morţi şi 250.000 de răniţi, două milioane de exilaţi. Costul operaţiunilor este şi el exorbitant: aproape 1.000 de miliarde de dolari, scrie săptămânalulLe Point”. În mod tradiţional, după genul acesta de intervenţii de „instaurare a democraţiei”, urmează reconstrucţia. Este o obişnuinţă ca învingătorii să ia „partea leului” şi din resurse şi din contracte, iar România s-a aflat în tabăra lor. Dar, dintr-o multitudine de cauze – între care vom menţiona şi ezitările firmelor româneşti sau „înlăturarea” lor de pe listele cu beneficiari de contracte – nu ne-am ales cu mai nimic . Cel mult putem doar număra victimele…

Radiografie post conflict

Intervenţia atât de dorită de fostul preşedinte american George W. Bush este considerată o catastrofă din punct de vedere geopolitic, apreciază publicaţia. La rândul său, „Washington Post” notează că „incapacitatea actorilor locali de a ajunge la un compromis politic este o constantă a Irakului post Saddam”. Pentru mulţi observatori, retragerea completă a forţelor americane este prematură, pentru simplul motiv că rănile sectare ale Irakului sunt departe de a fi vindecate.

Şi totuşi proiectul stabilizării Irakului nu este compromis? În ultimii câţiva ani, nivelul violenţelor s-a diminuat de 10 ori (8.000 civili irakieni ucişi în 2003, 24.000 în 2007, 1.600 în 2011). Redresarea economică este în toi: PIB-ul a crescut de la 14 miliarde de dolari în 2003, la 57 de miliarde în 2007 şi 108 miliarde dolari în 2011. Producţia de petrol a crescut de la 2,3 milioane de barili pe zi în 2003, la 2,4 milioane de barili în 2007 şi 2,6 milioane de barili în 2011. Utilizatorii de internet au crescut de la 5.000 în 2003, la 500.000 în 2007 şi 2 milioane în 2011. Utilizatorii de telefonie au crescut de la 600.000 în 2003, la 10 milioane în 2007 şi 22 milioane în 2011.

În urmă cu 4 ani, Irakul era o societate eşuată. Astăzi, forţele guvernamentale irakiene, atrenate şi consiliate de americani, reunesc în jur de 660.000 militari şi par suficient de mature pentru a garanta ordinea socială şi politică, propice reconstrucţiei şi dezvoltării afacerilor. Deşi Irakul rămâne un butoi cu pulbere aflat într-o stare de armistiţiu fragil, companii din toată lumea şi-au găsit aici oportunităţi de a face profit. Nu şi cele româneşti.

A fost odată

În perioada 1980-1990, Irakul reprezenta una din principalele destinaţii de export ale României. De la noi plecau autovehicule, confecţii, furnituri militare, ţesături, tricotaje, obiecte sanitare, articole de uz casnic, produse chi­mice, elec­tro­nice, ma­şini industriale, profile şi alimente. În aceeaşi perioadă, România a executat în Irak obiective economice în valoare de 1,2 miliarde dolari, incluzând fabrici de ciment, lucrări de foraj petrolier sau sisteme de irigaţii. Putem vorbi despre cartiere de locuinţe construite de români, despre reţele de canalizare şi electricitate, fabrici de ciment, rafinării şi platforme de extracţie a petrolului. Românii au fost contractori direcţi sau subcontractori.

După 1990, bilanţul exporturilor a rămas pozitiv, balanţa comercială fiind net excedentară. Dar dezamăgitoare din punct de vedere al evoluţiei . La nivelul anului 2005, spre exemplu, România a exportat în Irak produse în valoare de circa 45 milioane de dolari, reprezentând puţin peste 10% din volumul exporturilor efectuate în 1988…

Expunere de motive

Când România a decis să participe, alături de SUA, în conflictul din Irak, foarte multă lume a crezut că vom prinde şi noi o „felie” din marea afacere a reconstrucţiei Irakului. Nu a fost aşa. În prezent, Irakul are nevoie de investiţii masive în infrastructură, pornind de la transporturi, telecomunicaţii, energie electrică şi până la alimentarea cu apă. Numai în industria petrolului (principala resursă a ţării, cu 90% pondere in buget) sunt necesare, în următorii ani, investiţii de 25 miliarde dolari pentru dezvoltarea sectorului extracţiei şi de 5 miliarde pentru sectorul de rafinare. Din motive nu îndeajuns de descifrate, între care bănuiesc că şi o reţinere pe care alte companii din lume în căutare de profit au manifestat-o, firmele româneşti lipsesc de pe acest mare şantier, cândva locul în care compatrioţii noştri îşi dădeau măsura muncii.

Dacă în ce priveşte datoria pe care o aveam de recuperat de la Irak am „rezolvat” (din 2,5 miliarde dolari recuperăm mai puţin de un miliard, iar ultimul termen de plată este anul 2028!), în rest nu pot fi încă enumerate contracte serioase ale companiilor româneşti în această ţară.

Mai bine mai târziu…

De ani buni se discută despre principalele oportunităţi pentru România, care ar fi exporturile de echipamente, componente şi piese de schimb la obiectivele complexe construite anterior în Irak şi care urmează a fi reabilitate, modernizate sau extinse, dar au rămas doar… discuţii. Între timp, procesul de reconstrucţie a Irakului merge înainte tot fără firmele româneşti. Mii de proiecte au fost deja implementate: staţii de poliţie şi pompieri, alimentări cu apă, şcoli şi spitale, centrale electrice, locuinţe etc. În Irak şi-au făcut loc firme din Turcia, Bulgaria şi Iran, care au găsit proiecte în sectorul agricol (în principal achiziţionarea de utilaje), sectorul construcţiilor civile şi industriale (maşini şi echipamente, construcţia de fabrici de ciment, achiziţionarea de lemn şi alte materiale), sectorul energetic (rafinării de capacitate mică şi medie). Nemaivorbind despre marile firme occidentale, ca „British Petroleum” sau americanii de la „Halliburton”. Cu contracte bune s-au ales şi firme din Franţa, China, Malaezia, Vietnam, Angola, Norvegia şi Rusia.

Cât priveşte ţara noastră, Oficiul pentru promovarea investiţiilor româneşti în Irak a fost inaugurat abia în vara anului 2010, când toate cele enumerate mai sus aveau cel puţin un an vechime…

Roxana Istudor

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult