22
September , 2017
Friday

Prefigurări

Mari răsturnări geopolitice mondiale

Reporter: editura February - 13 - 2012

Anul 2012, fie el consultat după calendarul gregorian sau mayaş, va fi anul unei “mari răsturnări geopolitice mondiale”, prevede “Global Europe Anticipation Bulletin” (GEAB), care explică: va fi un an de mari dificultăţi pentru o mare parte a planetei, dar va înregistra şi apariţia unor condiţii geopolitice favorabile pentru ameliorarea situaţiei în anii ce vor veni. Criza va continua şi ea va fi “experimentată” şi de cei neafectaţi până acum: SUA, Marea Britanie, Rusia, China. Dar, încurajează GEAB, de la jumătatea anului vor începe să se afirme forţe şi actori care vor permite, în anul 2013 şi în anii următori, prefigurarea unui nou sistem internaţional. Între aceste forţe şi aceşti actori, continuăm noi, trebuie incluşi ca protagonişti ţările europene şi ţările emergente, primele în relativ declin, celelalte în ascensiune. UE se confruntă cu cea mai ascuţită şi profundă criză de la fondarea sa, grupul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) se află în plin proces de instituţionalizare şi acţiune coordonată. Situaţii diferite, dar care îi obligă, tot din raţiuni diferite, la politici şi demersuri active. Iată de ce, la solicitarea publicaţiei “Balcanii şi Europa”, de a scrie despre relaţiile economice dintre aceste două grupări, care oricum se dezvoltă spectaculos şi au deschise mari perspective, nu rezist tentaţiei de a aplica tematicii convenite o corectură de traiectorie: din dinamica UE-BRICS poate rezulta coagularea unui centru major de putere economică al lumii, care, chiar neinstituţionalizat, se poate înscrie între procesele “mari răsturnări geopolitice mondiale” .

Oricum, lumea e răvăşită sau măcar serios preocupată de criză. În timp ce UE Şi SUA îşi văd rezervele internaţionale topindu-se ca zăpada la soare, iar echilibrul bugetar virând spre roşu, ţările emergente se întreabă ce ar putea face împreună , căci împreuna deţin peste 50 la sută din rezervele monetare mondiale. Spre deosebire de UE, nu se pune problema creării unei monede comune, dar, pentru început, s-ar putea imagina un instrument de plăţi comun, pentru a evita ca schimburile între membrii zonei să nu piardă valoarea lor monetară prin convertirea în euro sau dolarul american. Căci orice drum începe cu primul pas, cum spune proverbul chinezesc. În orice caz China apare drept principalul motor al unei eventuale iniţiative a ţărilor BRICS , căci ea deţine o rezervă de peste 4000 de miliarde dolari US din care ar putea susţine, doar ea, cu 1000 de miliarde euro fondul european de stabilizare financiară, care e incapabil acum, cu 440 miliarde euro, să facă faţa sfidărilor. Aceasta fiind varianta roză! Există însă şi varianta sumbră. Albert Edwards, analist la “Societe Generale”, susţine că “aterizarea brutală” a economiei chineze, de care vorbesc unii analişti occidentali, ar putea reprezenta unul dintre cele mai mari şocuri ale anului şi el ar putea antrena în tăvălug şi celelalte ţări emergente. Mai nuanţat, părintele conceptului BRIC, Jim O’Neill, bancher la “Goldman Sachs”, prevede că “în următorii zece ani, BRICS îşi va dubla probabil ponderea economică, cu o creştere cumulată de 12 000-13 000 miliarde dolari, dar cu ritmuri de creştere mai slabe decât până acum”. Iar Franck Biancheri, coordonatorul GEAP, afirma, şi mai tranşant, că actuala criză va întări China şi India, va aboli lumea centro-occidentală , iar “deceniul ce vine va marca testul interacţiunii acestor două realităţi”.

În primăvara lui 2011, un seminar internaţional ţinut la Moscova a dezbătut “agenda unui summit Euro-BRICS”. O agendă apreciată drept generoasă şi dătătoare de speranţe, dar şi dificil de abordat, dat fiind: 1. Bogăţia, varietatea şi noutatea schimburilor Euro-BRICS, dar şi sărăcia, uniformitatea şi banalitatea schimburilor tradiţionale între europeni şi fiecare dintre statele BRICS luate individual; 2. Absenţa unui echivalent în cadrul relaţiilor internaţionale actuale a unui dialog între reţeaua europeană plurinaţional structurată şi instituţionalizată, şi reţeaua multinaţională în evoluţie foarte rapidă a BRICS; 3. Sentimentul unei puteri potenţiale de influenţă fără echivalent în afacerile lumii, cu un dialog Euro – BRICS, care însumează jumătate din populaţia planetei, de pe patru continente (Asia, America de Sud, Africa, Europa); 4. Marea convergentă asupra unui număr de teme esenţiale pentru privitoare la guvernanţa globală şi marile sfidări mondiale din viitoarele decenii.

Premisele favorabile pentru o conlucrare consistentă UE-BRICS au la bază o situaţie aparent banală, dar reală şi esenţială: Europa este, în mod tradiţional, un promotor al cooperării internaţionale, iar statele BRICS au nevoie de un context global cooperant pentru a se putea dezvolta. Europa continuă să fie primul ansamblu economic şi comercial al planetei, are cea mai mare stabilitate politică şi este gruparea economico-financiară cu cea mai mare experienţă multilaterală. Statele BRICS însumează peste 3 miliarde de oameni, 50 la sută din consumul mondial de petrol, deţin rezerve energetice, minerale şi agricole enorme, absorb 53 la sută din investiţiile străine directe şi vor realiza 75 la sută din creşterea economică prevăzută pentru deceniul următor.

O complementaritate benefică, asemănătoare cumva celei exprimate, în stilul său paradoxal, de Salvador Dali, în plin război rece. Întrebat fiind cum crede că vor evolua relaţiile americano-chineze, pe atunci încordate la paroxism, Dali a răspuns pe tonul cel mai firesc: “Foarte simplu, se vor înţelege de minune. America e cel mai mare consumator al lumii, China cel mai mare producător”. Traiectoria relaţiilor chino-americane îi dau, până la un punct, dreptate. Vor evolua în chip similar şi relaţiile UE-BRICS?

Corneliu Vlad

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult