4
November , 2017
Saturday

O situaţie nouă. La sfârşitul anului 2011, administraţia din enclava separatistă transnistreană (regiunea de est a Republicii Moldova), condusă de peste două decenii de Igor Smirnov, a fost înlăturată şi s-a destrămat ca un balon de săpun. Totul s-a derulat paşnic, în cadrul unui proces electoral care, în variantele de până acum, părea mai degrabă o farsă menită să-l reconfirme necontenit pe veşnicul şi atotputernicul Igor Smirnov şi clanul său ce acaparase toate pârghiile de putere politică şi decizie economică de la Tiraspol.

Succesorul, Evgheni Şevciuk*, învingător împotriva unui contracandidat, Anatoli Kaminski, ce părea să se bucure de un suport mai mare din partea Moscovei, a spulberat din primele zile de la instalarea oficială întregul eşafodaj al coruptei şi învechitei administraţii smirnoviste: în primul rând a fost demisă în întregime conducerea Securităţii transnistrene în frunte cu şeful acesteia, Vladimir Antiufeev, un vechi ofiţer KGB acuzat de crime în republicile baltice în perioada perestroicii lui Gorbaciov, care-şi găsise refugiu în regiunea separatistă transnistreană ca unul din ultimele bastioane din ceea ce a însemnat regimul totalitar sovietic. Au fost îndepărtaţi, de asemenea, toţi miniştrii şi adjuncţii acestora, primarii oraşelor şi preşedinţii de raioane, în total peste 90 de înalţi demnitari şi funcţionari ai administraţiei republicii separatiste. Printre „victimele” schimbării s-a numărat şi Vladimir Smirnov, unul din fiii fostului lider, care ocupa bănoasa funcţie de şef al vămii din stânga Nistrului. Pentru prima dată a fost înfiinţată şi funcţia de premier.

Răspunzând unor vechi şi insistente doleanţe ale populaţiei din Transnistria privind libera circulaţie, noul lider a anunţat introducerea, de la 1 ianuarie 2011, a unui regim simplificat de trecere a frontierei interne moldo-transnistrene de către localnici şi mărfurile acestora în partea dreaptă a Nistrului. Decizie salutată imediat şi la Chişinău, dar din păcate o măsură, cel puţin în prima etapă, cu caracter unilateral: libertate de mişcare doar într-un sens, din regiunea separatistă spre restul teritoriului Republicii Moldova. Chiar în dimineaţa primei zile a Noului An, un tânăr basarabean de 18 ani a fost pur şi simplu mitraliat şi pulverizat de un militar rus din forţele de pacificare în timp ce încerca să treacă cu autoturismul său prin Zona de securitate în regiunea transnistreană. Un incident tragic, ce amintea de atmosfera incendiară a războiului de pe Nistru din 1992 şi care, fireşte, a inflamat din nou spiritele.

Aşteptări mari, dar prudente. Schimbările iniţiate de Evgheni Şevciuk după instalarea la putere, precum şi disponibilitatea de a depăşi izolarea de până acum şi de a încuraja contactele directe şi a spori încrederea între populaţia de pe cele două maluri ale Nistrului au fost primite favorabil nu doar de localnici, dar şi la Chişinău, Moscova, Kiev şi principalele capitale occidentale. Eugen Carpov, vicepremier în guvernul moldovean responsabil pentru problemele reintegrării, a exprimat un optimism moderat în legătură cu perspectivele care se deschid în contextul schimbării lui Igor Smirnov de la conducerea administraţiei Transnistriei. Demnitarul moldovean a accentuat că, pe măsură ce vor fi eliminate obstacolele, iar libera circulaţie între cele două maluri ale Nistrului va fi asigurată, va spori gradul de încredere reciprocă şi va permite realizarea de progrese în negocieri. În opinia sa, 2012 ar putea fi chiar un an de cotitură în dialogul cu Tiraspolul.

De altfel, reluarea – după şase ani de întrerupere – a negocierilor oficiale în format „5 plus 2”, mai întâi la Vilnius (30 noiembrie 2011), iar în curând în Irlanda, ţara care a preluat preşedinţia OSCE din ianuarie 2012, va permite repunerea în discuţie, pas cu pas, a tuturor chestiunilor care blochează de mai bine de două decenii restabilirea integrităţii şi suveranităţii Republicii Moldova asupra întregului teritoriu naţional. Reluarea acestor negocieri nu ar fi fost desigur posibilă fără eforturile neîncetate ale Misiunii OSCE din Republica Moldova şi de acordul, în cele din urmă, al Federaţiei Ruse şi al partenerilor săi occidentali – UE (în primul rând Germania) şi SUA.

Uniunea Europeană a salutat reluarea procesului de negocieri şi a semnat, la începutul acestui an, un acord de finanţare cu guvernul Republicii Moldova pentru consolidarea încrederii dintre Chişinău şi Tiraspol. În cadrul acordului, UE va furniza fonduri nerambursabile în valoare de 12 milioane euro, orientate cu precădere spre dezvoltarea societăţii civile în regiunea transnistreană. Federaţia Rusă, la rândul său, a anunţat încă de la sfârşitul lunii decembrie 2011 că va acorda Transnistriei un ajutor financiar în valoare de 300 milioane dolari pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a regiunii până în 2025.

Un conflict îngheţat la extremitatea estică a UE. Datorită mizelor geopolitice pe care le implică, noile evoluţii înregistrate în jurul problemei transnistrene reprezintă, fără îndoială, o provocare nu doar pentru Chişinău şi Tiraspol, dar şi pentru Rusia, Ucraina, România şi UE în ansamblul său, OSCE şi SUA. Potrivit relatărilor presei basarabene, Michael Sternberg, ambasadorul la Bucureşti (acreditat şi la Chişinău) al Danemarcei, ţară care deţine preşedinţia UE în primul semestru al acestui an, a subliniat de curând progresele rapide înregistrate în ultimii ani de reformele economice, politice şi democratice din Republica Moldova: Este probabil cel mai bun exemplu din Parteneriatul Estic şi încearcă din greu să se ridice la criteriile necesare pentru a face parte din comunitatea europeană extinsă. Până acum, însă, regiunea separatistă transnistreană a rămas în afara acestor transformări, iar conflictul din regiune, chiar dacă este îngheţat, reprezintă un obstacol major, ce grevează profund asupra perspectivelor de integrare europeană ale Republicii Moldova. Conflictul transnistrean este o problemă europeană… nu mai vrem conflicte îngheţate în UE… Nu mai vrem o ţară divizată, nu vrem un alt Cipru, a mai declarat diplomatul mai sus menţionat.

Aşa cum remarca şi postul de radio Deutsche Welle, Evgheni Şevciuk este o persoană mai raţională decât Igor Smirnov în ceea ce priveşte dialogul cu Chişinăul. Perspectiva dialogului va depinde însă de ceea ce îşi propune noua administraţie de la Tiraspol: o reintegrare reală a regiunii transnistrene în Republica Moldova, fie şi cu un statut definit de autonomie, sau o evoluţie complet separată, independentă, orientată spre spaţiul slav postsovietic? În timpul campaniei electorale, fostul şef al Securităţii transnistrene, Antiufeev, l-a acuzat deschis pe Şevciuk de intenţia de a susţine reunificarea şi că „va vinde” Transnistria Republicii Moldova. Pe de altă parte, Evgheni Şevciuk a declarat în mai multe rânduri că exclude orice fel de subordonare a Tiraspolului faţă de Chişinău, precum şi ideea statului comun moldo-transnistrean, întrucât, mai devreme sau mai târziu, regiunea din dreapta Nistrului se va uni cu România.

Agenţia americană de analize geopolitice Stratfor nu are nicio îndoială că Transnistria va rămâne în aria de influenţă a Moscovei, iar prezenţa militară a Rusiei se va menţine, în timp ce Tiraspolul nu va accepta reintegrarea. Nici cunoscutul editorialist Constantin Tănase, de la ziarul Timpul din Chişinău, nu este optimist în privinţa viitorului reintegrării Transnistriei cu ţara mumă –Republica Moldova. Şi aceasta, dintr-un singur motiv, scrie tranşant editorialistul: Republica Moldovenească Nistreană are altă ţară-mumă. Numele ei este Rusia.

La foarte scurt timp de la preluarea funcţiei, Evgheni Şevciuk a efectuat prima sa vizită oficială la Moscova. Dar nu acest lucru poate alimenta îndoieli. Semnele de întrebare se ridică atunci când Federaţia Rusă, care şi-a asumat rolul de putere garantă, continuă să aplice standarde duble în relaţiile cu Tiraspolul şi Chişinăul, avantajând pe primul şi discriminând pe cel de-al doilea. Preţul la gaze, de exemplu, este de patru ori mai mare pentru Republica Moldova în comparaţie cu cel livrat regiunii separatiste. Desigur, sunt şi alte elemente care demonstrează suportul Rusiei faţă de cursul separat urmat de mai bine de două decenii de Transnistria. A sosit oare vremea unor mutaţii cu adevărat reale în zona Nistrului? Evoluţiile viitoare vor arăta cât de întemeiate sunt asemenea aşteptări.

Ioan C. Popa

 

—————

*Evgheni Şevciuk (43 de ani), de profesie avocat, are studii agricole, juridice, comerciale şi diplomatice. A activat în MAI al URSS, apoi în poliţia transnistreană. În 2000 a foat ales deputat în Sovietul Suprem al Transnistriei, iar în 2005 preşedinte al acestui organism. În ultimii ani, ca lider al partidului Obnovlenie (Renaşterea) era considerat reprezentativ pentru noua generaţie de politicieni din Transnistria pregătită de Moscova şi Kiev să înlocuiască administraţia Smirnov.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult