22
September , 2017
Friday

Politici disputate

Cetăţenia unică, o idee depăşită?

Reporter: editura March - 20 - 2012

Globalizarea, multitudinea şi diversitatea raselor, precum şi mobilitatea forţei de muncă pun în centrul preocupărilor statelor – implicit ale opiniei publice – o întrebare căreia lumea de azi îi cere un răspuns: este cetăţenia unică o idee depăşită? Este mai în acord cu datele contemporaneităţii să avem mai multe identităţi? Sau păstrarea unei cetăţenii stă la baza coeziunii statului, aşadar nu poate fi clintită? Argumente există, pro şi contra.

Din perspectiva statelor, în mod firesc, cetăţenia multiplă este privită ca o dezordine, chiar o ameninţare. Oficialităţile ar prefera ca oamenii să se nască, să trăiască, să muncească, să plătească impozite şi să moară în acelaşi loc, să călătorească numai cu un singur paşaport şi să lase moştenire urmaşilor lor o singură naţionalitate, se arată într-un articol publicat de „The Economist”. Entităţile statale au şi argumentele lor: cetăţenia este liantul care menţine uniţi indivizii şi ţările, orice modificare a acesteia conducând la separarea celor două; în vremuri de război, statul are dreptul unic de a face apel la loialitatea cetăţeanului, chiar la viaţa lui; numeroase probleme politice şi fianciare sunt asociate cu cei care nu sunt cetăţeni: mulţi evită impozitele, încasează beneficiile sau menţin obiceiuri retrograde din ţările lor de origine. Şi argumentaţia ar putea continua.

Ţările europene cu precădere manifestă conservatorism faţă de cetăţenia multiplă. Germania nu acceptă dubla naţionalitate decât pentru cei care provin din alte ţări europene. În acest context, la sfârşitul anului 2011 a fost respins un proiect de lege care ar fi permis germanilor născuţi din părinţi străini să păstreze naţionalitatea părinţilor, odată ajunşi la vârsta adultă. Franţa se menţine pe aceeaşi linie. De la 1 ianuarie 2012, noilor cetăţeni francezi li se cere să semneze o cartă prin care acceptă faptul că „nu mai au dreptul de a pretinde la loialitate faţă de altă ţară atâta vreme cât sunt pe teritoriul francez”, chiar dacă dubla naţionalitate este în continuare tolerată. În Danemarca, o nouă lege propusă de guvern vizează limitarea dublei naţionalităţi a imigranţilor (în 2011, aproximativ 20.000 de persoane au dobândit naţionalitatea daneză prin naturalizare). Şi totuşi, un studiu al „Institutului de Politică Migratorie” a relevat faptul că aproape jumătate din ţările lumii acceptă, într-o formă sau alta, dubla naţionalitate.

Realitatea dă tonul

Vechea noţiune de cetăţenie unică pentru fiecare individ pare depăşită: peste 200 de milioane de oameni lucrează în prezent în afara graniţelor ţărilor în care s-au născut, dorind în continuare să meargă acasă, să se căsătorească sau să investească acolo.

Unul din motivele accentuării liberalizării în ceea ce priveşte cetăţenia multiplă este de ordin practic: este dificil să se verifice dubla naţionalitate. Creşterea migraţiei şi sporirea numărului de căsătorii transfrontaliere au drept consecinţă un număr şi mai mare de copii care se nasc în familii multinaţionale. Guvernele care acceptă mulţi imigranţi văd beneficiile acordării dreptului de a le permite să-şi păstreze vechile paşapoarte. Studiile indică faptul că imigranţii care nu se tem că îşi vor pierde naţionalitatea pe care o deţin au mai multe şanse de a se integra decât cei care îşi păstrează statutul de rezidenţi. Pe de altă parte, unele state consideră că loialitatea faţă de entităţi politice nu trebuie să fie exclusivă: mulţi evrei au paşapoarte israeliene în spirit de solidaritate cu statul evreiesc, concomitent cu cetăţenia ţărilor lor de origine. La rândul lor, teutonii sunt în acelaşi timp bavarezi, germani şi europeni. O altă temere invocată de statele care menţin restricţiile în cazul cetăţeniei pare şi ea depăşită: securitatea. Cetăţenia conta în vremurile în care apărarea se baza pe recrutarea militară, dar războaiele moderne nu mai necesită armate de recruţi. Puţine ţări se bazează, la ora actuală, pe serviciul militar obligatoriu şi cele care sunt în această situaţie reduc, în general, recrutările.

În multe state, cetăţenia se poate obţine uşor, chiar se poate cumpăra de-a dreptul. În altele, precum America, se datorează naşterii, fără a implica o alegere conştientă. Nu este de mirare, în aceste condiţii, că state mai liberale din perspectiva cetăţeniei multiple folosesc rezidenţa – şi îndeosebi rezidenţa fiscală – pentru stabilirea drepturilor şi responsabilităţilor unui individ (de remarcat politica Americii de a-şi impozita cetăţenii indiferent în care parte a globului trăiesc…). Mai mult, unele state luptă împotriva evaziunii fiscale, îşi protejează limba naţională sau împiedică unele obiceiuri străine, precum căsătoria forţată, prin legi specifice, concepute în aceste scopuri şi nu neapărat prin apelul la simbolistica cetăţeniei.

Cât priveşte problema spinoasă a votului, realitatea arată că în Franţa şi Italia, de exemplu, cetăţenii care s-au stabilit definitiv în străinătate (adesea având o dublă naţionalitate) au drept de vot, iar irlandezii pot să voteze la alegerile britanice. Ţările Uniunii Europene acordă acest drept cetăţenilor europeni.

Cetăţenia multiplă pare inevitabilă, date fiind coordonatele lumii de azi. Rămâne la latitudinea statelor să decidă în ce măsură decid să încetinească sau să accelereze acest proces.

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult