16
December , 2017
Saturday

Vechile coordonate, tip secolul XX, ale războiului, nu vor mai fi valabile în secolul XXI. Asistăm, în opinia unor reputaţi specialişti, la o schimbare profundă a felului în care se vor derula conflictele între marile puteri, la o intrare a geopoliticii în general într-o epocă nouă, marcată de folosirea armelor inteligente, a „loviturilor chirurgicale” aplicate de serviciile de intelligence, a descurajării atentatelor la siguranţa naţională a statelor. Este de presupus, chiar dacă există şi numeroase opinii contra, că modelele care au implicat, în secolul trecut, ocupaţii militare, campanii de stabilizare sau războaie între marile puteri au apus. Cel puţin din perspectiva noii strategii americane de apărare…

Cauze…

Momentul 11 septembrie 2001 este considerat nu numai începutul unui nou capitol al relaţiilor internaţionale – al supravegherii permanente, al proliferării atacurilor preventive, al conflictelor între state şi reţele – ci şi catalizatorul sfârşitului conflictelor de secol XX, cu repere principale invaziile terestre masive, întinse pe decenii, necesitând cucerirea, controlul, stabilizarea şi reconstrucţia unui teritoriu străin. „Conflictele viitorului vor arăta cu totul altfel: vor fi purtate prin intermediul forţelor speciale capabile să îi ţină pe piraţi la distanţă, să lupte împotriva reţelelor teroriste şi de crimă organizată, să desfăşoare misiuni de căutare şi salvare, dar şi să lovească chirurgical. Cei care se vor afla în prima linie vor fi mai degrabă combatanţi virtuali, antrenaţi în manevrarea armelor inteligente şi în descurajarea atacurilor cibernetice lansate împotriva sistemelor critice”, consideră Anne Marie Slaughter, fost responsabil cu planificarea strategică la nivelul Departamentului de Stat al SUA.

Noile priorităţi ale administraţiei Obama în sfera apărării anunţă o armată americană semnificativ schimbată. În acelaşi timp, modelul clasic al hiperdependenţei europene de America nu mai poate fi o opţiune; într-o vreme în care 40 de cenţi din fiecare dolar cheltuit de Washington sunt împrumutaţi, Europa nu mai poate aştepta ca America să rămână singurul său furnizor de servicii de securitate. „Când îi întrebi pe oficialii administraţiei Obama care este agenda lor de politică externă pe 2012, primul lucru pe care îl punctează este bugetul apărării. Aici va pivota strategia Statelor Unite – departe de războaiele din Irak şi Afganistan, spre priorităţile secolului XXI – China şi Pacificul. În esenţă, asistăm la sfârşitul epocii inaugurate pe 11 septembrie 2011”, este de părere David Ignatius, editorialist al „Washington Post”.

Noua epocă în care a intrat războiul dă semne că asistăm la o lume în care nu se vor mai câştiga războaie sau înregistra victorii decisive. Chiar dimpotrivă, statele vor putea putea mobiliza un portofoliu de instrumente civile şi militare destinate să le crească şansele de a converti rezultatele potenţial negative în finalităţi pozitive. „Ameninţările secolului XXI nu pot fi tratate prin mijloace şi politici de secol XX”, concluzionează Anne Marie Slaughter. Recalibrarea priorităţilor de apărare ale Statelor Unite, pionul principal al jocului geopolitic mondial, a fost generată de factori ca sfârşitul conflictelor din Irak şi Afganistan, necesitatea de a tăia masiv bugetul Pentagonului pe fondul crizei economice, dar şi ascensiunea noilor „ameninţări”, precum China şi Iranul. În esenţă, noua orientare semnalează începutul ajustării „Americii Apărării” la „Secolul Pacific”, anunţat de secretarul de stat Hillary Clinton.

… şi efecte

Bugetul Pentagonului se va reduce cu 489 de miliarde de dolari în următorul deceniu. Totodată, administraţiaamericană se pregăteşte şi de o masivă diminuare a trupelor terestre (de la 570.000 de militari, la 490.000). În general, accentul rebalansării va cădea masiv pe reducerea forţelor terestre, în detrimentul forţelor navale şi aeriene ale SUA din diverse teatre globale. O armată de uscat mai redusă este un semnal că Pentagonul nu anticipează derularea unei alte campanii intensive de contrainsurgenţă, operaţiuni de stabilizare sau de reconstrucţie, după modelul celor desfăşurate în Afganistan şi Irak „Când şefii armatei de uscat şi ai puşcaşilor marini calculează de câte trupe au nevoie pentru diferitele scenarii operaţionale, practic ei nu mai au voie să presupună că unul dintre aceste scenarii ar putea să fie un conflict prelungit, care implică un număr masiv de trupe angajate în operaţiuni de stabilizare”, este de părere Fred Kaplan, de la revista „Slate. Totodată, reducerea forţelor de uscat arată că SUA nu se mai pregătesc să lupte simultan pe două fronturi terestre (un element definitoriu, începând cu 1993, pentru toate strategiile administraţiilor precedente). În schimb, Pentagonului i se cere să fie capabil să poarte şi să câştige decisiv un război, dar în acelaşi timp să poată degrada obiectivele militare ale unui alt adversar într-o altă regiune, dar şi să fie în stare să implementeze o zonă de interdicţie aeriană sau să deruleze operaţiuni de ajutor umanitar. Investiţiile se vor concentra pe forţele de operaţiuni speciale care necesită mai puţini bani decât unităţile convenţionale, dar şi mai ales în drone şi cybersecurity. „Forţele noastre nu vor mai fi dimensionate pentru desfăşurarea simultană a două misiuni terestre la scară mare. În schimb, dacă ne găsim angajaţi într-o operaţiune de luptă majoră într-un teatru, atunci ne vom concentra pe distrugerea obiectivelor unui agresor în cel de-al doilea. Acest lucru ne va permite să reducem dimensiunea forţei şi în acelaşi timp să beneficiem de o serie întreagă de noi concepte operaţionale – apărare cibernetică, operaţiuni speciale, lovituri chirurgicale”, a declarat Julianne Smith, responsabilul Pentagonului pentru politici euroatlantice.

Recalibrarea Statelor Unite spre regiunea Asia-Pacific înseamnă mai puţine resurse disponibile pentru parteneriatul euroatlantic, pentru NATO. Sfârşitul prezenţei în Irak, precum şi anticipata retragere din Afganistan oferă Pentagonului oportunitatea de a revizui investiţiile militare în Europa. Pe de altă parte, majoritatea aliaţilor europeni nu mai sunt percepuţi, în noua strategie, ca victime neajutorate consumatoare de securitate, ci perfect capabili să fie producători de securitate. „Prezenţa noastră europeană trebuie să evolueze”, se arătă în strategia americană de apărare.

Implicaţii

Cum va afecta noua orientare prezenţa americană pe „bătrânul continent”? Pentru Statele Unite, Europa devine tot mai mult o prioritate demodată, de secol XX, nu XXI, consideră Andrew Exum, de la Center for a New American Security”: „America îi apreciază pe aliaţii săi europeni, dar aceştia trebuie să se gândească cum să-şi finanţeze şi să-şi asigure propria apărare. Pentru că din perspectiva priorităţilor americane, Europa este mai puţin importantă decât a fost vreodată”.

Rebalansarea priorităţilor SUA către Asia-Pacific înseamnă nu doar mai puţine resurse la dispoziţia NATO, ci şi noi oportunităţi pentru împărţirea costurilor. „Întrebarea cheie nu ţine de viitorul prezenţei americane pe continent, ci dacă europenii sunt pregătiţi cu adevărat să îşi asume responsabilitatea pentru gestiunea problemelor de securitate hard în interiorul şi în afara continetului, dar şi în lume. După cum observa recent amiralul Edouard Guillaud, şeful de stat major al armatei franceze, Europa se dezarmează când lumea se înarmează. Este o tendinţă care ar putea afecta viitorul Europei din perspectiva capacităţilor sale de proiecţie a puterii în politica globală. Şi totuşi, în timp ce Statele Unite şi-ar dori o Europă coerentă militar, aceasta se îndreaptă de fapt în direcţia opusă”, arată Alexandra de Hoop Scheffer, directoarea biroului de la Paris al „German Marshall Fund”.

Pentru Andrew Michta, şeful biroului GMF de la Varşovia, reorientarea americană spre Pacific generează„transformarea rolului SUA, de la furnizor de securitate pentru Europa la cel de facilitator al apărării europene. Cu alte cuvinte, dacă Statele Unite sunt implicate într-un conflict în cealaltă parte a globului, o criză care s-ar putea întâmpla în Europa sau în imediata sa vecinătate presupune că europenii sunt cei care trebuie să îşi asume responsabilitatea primului răspuns. Întrebarea este, atunci, cu ce capabilităţi vin europenii?”.

Contraatac”

Există şi voci care consideră că vechiul tipar al războaielor va rămâne la fel ca în secolul trecut. Robert Kagan, de la „Brookings Institution”, crede că „este o iluzie să ne imaginăm că nu va mai trebui să desfăşurăm din nou trupe în număr mare, cândva în viitorul nu prea îndepărtat. America are responsabilităţi şi interese care uneori implică recursul la forţa militară şi uneori desfăşurări masive de trupe terestre. Securitatea globală nu poate fi menţinută doar prin drone şi forţe speciale”. Alţi critici sunt de părere că America riscă să intre într-un viitor conflict privată tocmai de resursele esenţiale purtării acestuia: trupele de uscat şi infanteria marină. „Secolul XX şi chiar şi secolul XXI sunt un avertisment asupra faptului că nimeni nu poate să prevadă tendinţele pe termen lung”, afirmă veteranul Anthony Cordesman, de la „Center for Strategic and International Studies”.

Se poate observa cu uşurinţă ca toate luările de poziţie, şi pro, şi contra, au ca piesă centrală strategia americană de apărare, la care se raportează încă întreaga lume, cu toate nodurile de interese geopolitice şi strategice incluse. Indiferent dacă „schimbarea la faţă” a războiului se va petrece sau nu, ea va fi, după cum arată datele conflictuale ale contemporaneităţii, girată de Washington. Într-un fel sau altul…

 

Era muniţiei inteligente

Imprevizibilele provocări ale actualului secol conferă fenomenului război o fizionomie, forme, procedee şi mijloace noi de ducere. Mare parte din practicile militare tradiţionale vor fi abandonate. Forma cea mai uzitată de conflict armat va fi cea a războiului informaţional. Fizionomia conflictelor armate viitoare – mai degrabă limitate sau regionale – va fi influenţată, pe de o parte, de implementarea de către SUA şi aliaţii săi cei mai apropiaţi, a unor noi capacităţi militare tot mai sofisticate, iar pe de altă parte, de sporirea, la nivelul altor state mari, a dotărilor performante ale erei industriale, într-o realizare hibridă, ce îmbină focul masat al forţelor, propriu secolului abia încheiat, cu sisteme şi concepte noi, mai avansate.

Toate tipurile de muniţie inteligentă (racheta de croazieră, muniţia multisenzor, rachetele cu dirijare prin fibră optică, muniţia de tip „hoinar” cu dirijare semiactivă) vor contribui la operaţiuni rapide, duse de formaţiuni relativ mici, constituite din profesionişti, înzestraţi cu mijloace inteligente, performante, poliacţionale. Noile generaţii de arme inteligente, sistemele C4I, sistemele electronice de supraveghere, cercetare şi lovire, tehnicile şi tehnologiile războiului informaţional şi psihologic vor fi folosite masiv în operaţie şi luptă.

Nu în ultimul rând, tehnologiile înalte, integrate masiv, vor spori capacitatea de influenţare a moralului, stării de spirit şi comportamentului individual şi colectiv al adversarului, prin creşterea posibilităţilor de acţiune psihologică, de manipulare a informaţiei, culturii, tradiţiilor, mentalităţilor etc.


Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult