3
November , 2017
Friday

După 20 de ani

Cu UDMR în căruţă…

Reporter: editura April - 16 - 2012

De ani buni, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, entitate culturală, acceptată cu statut de partid politic, guvernează cu succes ţara, în parteneriate, pe rând, cu toate partidele politice ce s-au perindat pe scena politică românească după anii 89. O trecere în revistă, chiar şi sumară, a acţiunii sale politice în cele peste două decenii de când participă în coaliţii de guvernare poate că este binevenită.

Chiar dintr-un început, se remarcă faptul că UDMR are în faţă o seamă de obiective de tip „strategic”, unele declarate, altele nu. Cu mici excepţii, parlamentarii UDMR au fost necesari mai mereu pentru completarea majorităţii guvernelor din ultimii ani, iar maghiarii au ştiut de fiecare dată cum să profite si să îşi impună dorinţele. La formarea fiecărui nou cabinet, UDMR a venit cu o listă standard de cereri: numirea de membri în guvern, autonomia teritorială, învăţământul în limba maghiară, statutul minorităţilor ş.a. Drepţi să fim, constatăm, obiectiv, că de fiecare dată, UDMR a încercat să îşi impună voinţa conform aceleiaşi scheme folosite atât în trecut, cât şi în prezent – ameninţarea cu ieşirea de la guvernare.

Din decembrie 2004, de când s-a alăturat primului guvern Tăriceanu, UDMR şi-a negociat permanent poziţia, obţinând din ce în ce mai multe posturi guvernamentale. În ianuarie 2005, UDMR avea 4 miniştri în guvernul de atunci şi 10 posturi de secretar de stat. În acelaşi an, UDMR a condiţionat voturile deputaţilor săi pentru schimbarea preşedinţilor Camerei şi Senatului de obţinerea sprijinului pentru legea statutului minorităţilor naţionale. Aceasta a provocat noi tensiuni în coaliţia de guvernare, când, din nou UDMR a vorbit despre ieşirea din parteneriatul politic. La începutul anului 2006, după acelaşi „film”, UDMR şi-a avertizat colegii de coaliţie de la PD că va boicota intrarea formaţiunii în Partidul Popular European dacă nu va sprijini Legea minorităţilor. Supărarea liderilor UDMR a crescut în vara anului 2006, după ce nu i-a fost îndeplinită cererea de scindare a Universităţii „Babeş-Bolyai” de la Cluj în două universităţi, una de limbă română şi una de limbă maghiară. Marko Bela, pe atunci preşedinte al UDMR, anunţa că formaţiunea sa „nu mai este dispusă să gireze actuala Coaliţie guvernamentală şi, ca atare, îşi va îndrepta atenţia spre alţi parteneri politici, mai apţi în a le satisiface propriile obiective”. La remanierea din martie 2007, UDMR a rămas pe poziţii şi şi-a păstrat posturile de miniştri pentru Marko Bela, Laszlo Borbely, Attila Korodi şi Iuliu Winkler.

După cum se ştie, Guvernul Boc 1 a fost demis printr-o moţiune de cenzură iniţiată de UDMR, în 2009. În acelaşi an, formaţiunea care îi reprezintă pe maghiari a revenit la guvernare, dar abordarea nu s-a schimbat, astfel că în 2010, liderii UDMR condiţionau rămânerea la guvernare de adoptarea Legii educaţiei. „Considerăm adoptarea Legii educaţiei, implementarea reformei învăţământului, asigurarea învăţământului integral în limba maternă condiţii fundamentale, fără de care nu putem continua colaborarea în guvernare“, explica atunci Marko Bela. Pentru a-si atinge ţelurile, au rămas pe poziţii. Astfel că în guvernul Boc 2, UDMR şi-a păstrat numărul de 4 miniştri. Toate acestea în condiţiile în care le-au fost dăruite istoria şi geografia în limba maghiară, precum şi o întinsă listă cu discriminări pozitive în învăţământ.

Un discurs separatist

După 1990, minorităţile etnice, indiferent de numărul lor, au obţinut un statut extrem de generos, având, printre altele, reprezentanţi în parlament, în mod automat. Pas cu pas, urmărindu-şi programul şi „viziunea” pe termen lung, UDMR a „condiţionat” tot ce se putea, a obţinut tot ce şi-a dorit, aplicând întregul arsenal al discursului separatist. Concret, iniţierea proiectului de lege privind Statutul minorităţilor naţionale, din anul 2005, a fost precedată, începând cu anul 1990, de o serie de iniţiative care se întind de la recunoaşterea altor drepturi individuale ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale decât cele deja reglementate, până la acordarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, sub denumirea de „ţinutul secuiesc” unei regiuni care ar urma să includă judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Astfel, în anul 1993 a fost iniţiat de UDMR proiectul de lege privind minorităţile naţionale şi comunităţile autonome. Proiectul prevedea împărţirea statului pe criterii etnice, recunoaşterea minorităţilor etnice ca elemente constitutive ale statului şi deci consacrarea statului multinaţional, precum şi acordarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice. O altă propunere legislativă iniţiată de parlamentari ai UDMR o reprezintă proiectul de lege privind Statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc, din anul 2004. De menţionat aici este că, după respingerea la Senat, această iniţiativă a fost transmisă Camerei Deputaţilor ca şi cameră decizională, care a ezitat până în prezent să se pronunţe asupra ei. Propunerea vizează constituirea unei regiuni autonome sub denumirea de Ţinutul Secuiesc, în care colectivitatea autohtonă să dispună de prerogative de autoadministrare şi chiar de unele prerogative de ordin statal. Cele două iniţiative prezentate sunt însoţite de o multitudine de alte proiecte cu caracter segmentar şi de etapă.

„Asaltul” asupra redutei obţinerii autonomiei a cunoscut un moment important în 2009, când UDMR a sesizat ocazia de a propune o reorganizare teritorială a ţării cu 16 regiuni de dezvoltare, la nr. 14 figurând „Covasna-Harghita-Mureş”, fiind astfel dorită o refacere teritorială, pe baze etnice, după chipul fostei „Regiuni autonome maghiare” din anii 1952-1958. Nu întâmplător, priorităţile declarate ale UDMR pentru anul 2012 sunt legea minorităţilor naţionale şi legea privind reorganizarea regiunilor de dezvoltare. Condiţionarea – pe care unii o numesc „şantaj” – nu a întârziat: liderul grupului UDMR din Camera Deputaţilor, Mate Andras-Levente, a afirmat că actuala coaliţie de guvernare nu mai poate funcţiona dacă în viitoarea organizare administrativ-teritorială nu se va introduce un regim de autonomie teritorială pentru o regiune constituită din cele trei judeţe amintite. În acest context, ce poate fi mai limpede decât insistenţa politicienilor UDMR, de ani de zile, de a fi scoasă sintagma „stat naţional” din Constituţia României? Deşi aceiaşi oameni au depus „Jurământul fată de ţară şi popor”, cuprins în Legea 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor: „Jur credinţă patriei mele România, jur să respect Constituţia şi legile ţării, jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României”. Ne abţinem de la comentarii suplimentare subînţelese!

O gamă amplă de pretenţii

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România nu a venit la guvernare doar pentru Legea Educaţiei, ci au alte interese, care o să-i ţină la putere”, afirmă deputatul democrat-liberal Mircea Giurgiu. Iată câteva „oprelişti” care i-au pus pe gânduri pe partenerii de guvernare, dar nu doar pe aceştia. UDMR se opune publicării declaraţiilor de avere, funcţionării ANI, modificării Constituţiei (Grupul parlamentar al UDMR din Camera Deputaţilor a depus un amendament la proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei, cu eliminarea caracterului naţional al statului român); UDMR se opune votului prin corespondenţă, reducerii numărului de parlamentari, adoptării Legii Sănătăţii, reformei administrative. UDMR doreşte dezincriminarea de facto a conflictului de interese, iar demnitarii (parlamentari, miniştri, primari etc) să fie eliminaţi din categoria celor care răspund pentru infracţiuni de serviciu (luare de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu, delapidare etc.). Acest din urmă aspect nu este întâmplător. Ca să fim corecţi şi obiectivi, vom arăta că parlamentarii UDMR sunt în topul politicienilor care prosperă de la un mandat la altul. Averile unora dintre ei ajung chiar şi la câteva milioane de euro, după cum reiese din declaraţiile de avere citate de ziarul „Prahova”. De departe, cel mai bogat, dar şi cât se poate de longeviv în Parlamentul României, este senatorul Verestoy Attila. Doar în ultimul an din mandatul 2004-2008, acesta a reuşit să cumpere un teren şi să contruiască 4 apartamente în Bucureşti; are bijuterii şi tablouri în valoare de zeci de mii de euro, mai multe conturi de milioane de lei, circa 10 milioane de euro, 185 de mii de dolari şi 43 de mii de forinţi. Gyorgy Frunda are şi el o avere destul de consistentă: case şi terenuri, ceasuri şi obiecte de zeci de mii de euro, conturi impresionante. Actualul vicepremier Marko Bela are terenuri, apartamente, conturi pline. Deputaţii Mate Andras Levente, Laszlo Borbely sau Attila Korodi au, la rândul lor, situaţii financiare remarcabile.

În tot acest context, nici nu mai apare surprinzătoare solicitarea UDMR cu privire la înfiinţarea unei secţii cu predare în limba maghiară la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş.

În plus, în întregul aparat de stat sunt numiţi la vârf reprezentatnti ai UDMR în poziţii strategice, în mai toate ministerele (Sănătate, Mediu, Cultură, Economie, Educaţie, Comunicaţii, Afaceri Externe), apoi în instituţii de primă importanţă (Garda Naţională de Mediu, Societatea Română de Radiodifuziune, Garda Financiară, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Compania Naţională de Investiţii, Autoritatea Naţională de Reglementări în Domeniul Energiei, Romgaz etc.) şi, nu în ultimul rând, la nivel local, în prefecturile din Hunedoara, Covasna, Harghita, Vaslui, Sălaj, Braşov, Maramureş, Arad, Satu Mare.

Un lucru este cert: în pofida tuturor drepturilor acordate minorităţii maghiare, a faptului că realitatea din teren demonstrează adesea o bună relaţie între români şi etnicii unguri, UDMR de prea multe ori se plasează nefiresc pe o poziţie de susţinere a unor obiective ce nesocotesc realităţile istorice şi ale actualităţii, lansându-se în iniţierea unor proiecte ce ar putea atinge interesele naţionale ale României, dar şi buna şi loiala convieţuire.

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult