3
November , 2017
Friday

Editorial

Despre miopia în politică…

Reporter: editura June - 17 - 2012

Luaţi de vârtejul evenimentelor politice, şi deopotrivă, economice din jurul nostru, de care depinde în mare măsură şi starea noastră economică şi socială, s-ar părea că o anume miopie ne împiedică să privim mai departe înspre anii şi deceniile ce vor urma. Este drept că apare îngrijorătoare stagnarea din Uniunea Europeană şi în special din zona euro. Ne referim, la Italia, la Spania, la Portugalia, chiar şi Franţa, ca să nu mai amintim de imprevizibila Grecie. Am trecut cu vederea din această enumerare şi alte ţări afectate mai mult sau mai puţin de criză, şi va trebui să recunoaştem că şi în ţara noastră, după două trimestre consecutive de scădere economică, ceea ce ne-a readus la starea din perioada 2008-2010, colţii crizei încă ne mai dau târcoale. Se speră, că prin conjugare de eforturi, împreună cu partenerele din perimetrul european, mai cu seamă prin atingerea unui consens între Germania şi Franţa, motoare ale economiei europene, vor fi depăşite zilele pe care le trăim şi, încet, încet, vom face ca şi economia noastră naţională să ţină seama tot mai profund de legităţile capitalismului productiv care poate asigura un nivel de trai decent pentru tot mai mulţi.

Avem şi “nefericirea” ca în această perioadă să trebuiască să facem faţă şi campaniilor electorale locale şi parlamentare de care vor depinde, mai departe, destinul ţării pe o perioadă, să-i spunem, medie. În acest răstimp asistăm la furii dezlănţuite între partide, care văd negru în faţa ochilor şi nu ştiu decât să-şi mânjească adversarii politici socotiţi în toate cazurile a fi “duşmani” în loc de competitori. Prea puţin se vorbeşte de vreo continuitate a unor proiecte începute cândva, mai de mulţişor sau mai de curând şi terminate acum, de programe naţionale parţial valabile şi acceptate, de impozitarea marilor averi uitată cine ştie unde şi de ce, de proiecte de viitor care trecându-se peste orgolii şi ambiţii ar putea fi susţinute de întreaga lume politică. Noi avem însă treabă cu denigrarea contracandidaţilor, cu aducerea în pagini de ziar a unor nereguli ori a unor infamii” din anii tinereţii, ori mai aproape de zilele noastre, oferite cu o dărnicie de tip bolnăvicios. Chiar nu există obiective naţionale? Chiar nu există un interes major care să ducă la o cooperare a forţelor naţiunii, indiferent că sunt “de stânga “sau ”de dreapta”?

Din noianul de probleme peste care se trece cu uşurinţă în ziua de astăzi, ne propunem să abordăm problema extrem de importantă a exodului de creiere din ţara noastră, a zecilor de mii de specialişti din cele mai diverse domenii, care ne părăsesc ţara şi se duc cu zestea lor intelectuală, dobândită în ani de facultate terminaţi la Bucureşti, Cluj sau Iaşi, în alte ţări, care, cu ajutorul lor, îşi măresc performanţele şi se îndepărtează, zi de zi, de noi. Cum vom putea să ne apropiem şi noi de ţinte performante, onorante pentru o ţară, când România se plasează pe locul 12 pe plan mondial la exodul de creiere? De fapt problema este că nu ştim să ne păstrăm acest tezaur “cenuşiu” pentru care au fost alocaţi degeaba bani pentru şcolarizarea lor, iar în schimb oferim lumii pe gratis, elite în toate domeniile. Fără să dorim a blama pe cineva, amintim că primii ”importatori de creiere” sunt la ora actuală SUA, Marea Britanie, Elveţia, Franţa, Canada etc, etc. Încotro întoarcem privirea aflăm că într-un laborator performant din diferite ţări avansate, printre performeri se află români: fizicieni, chimişti, informaticieni, medici şi şirul acestora este lung. În schimb nu avem decât să ne uităm pe harta învăţământului superior din România şi vom putea vedea punctul de pornire şi formare a acestor performeri. Să luăm, de pildă cercetarea românească: în anul 1993 aveam angrenaţi în activitatea de cercetare şi dezvoltare un număr de 118.329 de angajaţi, iar în anul 2010 numărul acestora ajunsese la 46.136, iar deriva să continue vijelios şi în anii următori.

Poate că nu mai este cazul să ne întrebăm dacă un astfel de flux de ieşiri ale capitalului uman este dăunător economiei României. Însă, va trebui să recunoaştem că orice medic sau inginer care părăseşte ţara, în condiţiile în care nu sunt apreciaţi şi nu au câmp de promovare şi de satisfacere a unui nivel decent de viaţă, dilema rămâne deschisă. O Anchetă Europeană cu privire la Forţa de Muncă (LFS) şi Eurostat, care este un eşantion fundamentat pe interviuri standardizate derulate anual în ţările membre ale UE, atestă relaţia intim existentă între capitalul uman, creşterea economică şi migraţie. Cu alte cuvinte, nu am avea dreptul să ne impacientăm atât timp cât situaţia factorului economic din ţara noastră nu crează condiţii favorabile dezvoltării multilaterale a vieţii economico-sociale din ţara noastră, unica stavilă reală în faţa exodului de ”creiere”.

Există totuşi, şi un alt fenomen manifestat mai cu seamă , în ultima vreme: intelectuali români, după un stadiu în vest, se reîntorc în ţară şi declară că au preferat să revină acasă, să-şi dedice capacităţile şi să încerce pe măsura puterilor lor să asigure progresul ţării în care s-au născut, au studiat şi au devenit oameni valoroşi.

Om fi noi europeni, „dar mai aproape-s dinţii decât părinţii”, glăsuie un vechi proverb, însuşit pilduitor de către aceştia.

Carol Roman

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult