5
November , 2017
Sunday

Efigii

Grigoraş Dinicu, un violonist de excepţie

Reporter: editura June - 17 - 2012

Vlăstar al unei vechi şi vestite familii de lăutari şi muzicieni care au jucat un important rol în dezvoltarea vieţii muzicale bucureştene la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, Grigoraş Dinicu s-a născut la Bucureşti, la 3 aprilie 1889. Atmosfera muzicală în care a crescut l-a îndemnat pe Grigoraş să se dedice muzicii. La vârsta de 13 ani, s-a înscris la Conservator, la clasa de vioară. După patru ani, a absolvit cursurile în mod strălucit. La examenul de diplomă, care s-a ţinut în sala Ateneului Român, Grigoraş a prezentat în „bis” „Hora staccato”, creaţie proprie. Încă de pe atunci se conturau căile dezvoltării sale ulterioare.

Violonist de exceptie, cu un sunet generos, frumos, vibrant, catifelat, a ridicat arta lautărească românească la înălţimi neatinse de nici un alt interpret român din prima jumătate a sec. XX. A trecut cu o uşurinţă surprinzătoare de la muzica populară şi lăutărească la marile lucrări concertante din repertoriul clasic şi romantic universal. Tehnica naturală impecabilă, împinsă până la virtuozitate, i-a permis lui Grigoraş Dinicu să abordeze un repertoriu variat, de la cele mai dificile piese lăutăreşti până la cele mai pretenţioase partituri clasice. A cântat şi s-a bucurat de preţuirea celor mai de seamă personalităţi ale epocii (Weingartner, Thibaud, Heifetz, Casals, Kreisler). A întreprins turnee artistice în Franţa, Austria, Polonia, Germania, Anglia, SUA, Olanda, Belgia, Grecia, Rusia.

În ceea ce priveşte creaţia sa muzicală, amintim că „Hora staccato” o fost luată şi introdusă în repertoriul său concertistic de Jascha Heifetz, renumit violonist american, a fost orchestrată de compozitorul bulgar Pancio Vladigherov, iar compozitorul şi dirijorul român Constantin Bobescu a prelucrat-o pentru voce şi orchestră. De asemeni, a compus lucrări de café-concert, improvizaţii, hore, sârbe, valsuri, polci.

De-a lungul carierei sale a fost concert-maestru al Orchestrei simfonice „Pro-Arte” din Bucureşti (1938-1940). A concertat cu formaţii proprii la Green-Park Hotel – Londra (1928), Ambassadeur – Paris (1929), Royal – Palace şi Casino – Osdende (1929), Empire – Monte Carlo (1931). A colaborat cu Filarmonica şi cu Orchestra Radio din Bucureşti, sub bagheta lui George Georgescu, Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Egizio Massini.

Arta sa a fost apreciată unanim. A fost distins cu Ordinele „Coroana României”, în gradul de ofiţer (1922) şi „Steaua României”, în gradul de cavaler (1926), Medalia „Bene-Merenti” cls. I (1930), cu titlurile „Officier d’Academie Française” (1933) şi „Officier d’Instruction Publique” (1937), cu Ordinul Meritului Cultural (1936).

În anul 1947, o boală necruţătoare l-a silit pe Grigoraş Dinicu, ajuns la apogeul carierei sale artistice, să-şi înceteze orice activitate. La 5 august 1948 a închis ochii acest mare artist român, a cărui valoare a fost recunoscută în întreaga lume.

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult