24
September , 2017
Sunday

Mapamond

Cum mai trăiesc foştii preşedinţi de stat…

Reporter: editura July - 24 - 2012

Foştii preşedinţi de state, în marea majoritate a cazurilor, continuă să rămână conectaţi, într-un fel sau altul, la viaţa publică. Feriţi de griji materiale, beneficiază de pensii, locuinţe şi pază, nerămânându-le altceva de făcut decât, după caz, să-şi scrie memoriile (efort din care, de regulă, câştigă bine), ţin conferinţe pentru care percep sume substanţiale, predau în universităţi, fac investiţii sau pur şi simplu se întorc în slujba statelor lor. Pentru foarte mulţi dintre ei, viaţa după preşedinţie implica ocupaţii dintre cele mai plăcute.

Statele Unite au prevăzut beneficii pentru foştii preşedinţi abia din 1958. În acel moment s-a stabilit suma de 25.000 de dolari pe an, dreptul de a avea un birou şi un staff aferent. În 2012, un fost preşedinte american are 196.700 de dolari pensie anuală, plus fonduri pentru a menţine un birou şi angajaţi timp de 4,5 ani de la părăsirea funcţiei. În plus, ultimii patru preşedinţi în viaţă – Jimmy Carter, George Bush, Bill Clinton şi George W. Bush – au la dispoziţie un club privat, ce le este destinat exclusiv.

Mulţi dintre foştii preşedinţi americani la modă astăzi au devenit „speaker”, adică de vorbitor la diferite evenimente. De când nu mai este preşedinte, George W. Bush a ţinut aproximativ 140 de discursuri private, în SUA şi în străinătate, de pe urma cărora a câştigat în jur de 15 milioane de dolari, cu o medie de 200.000 de euro pe discurs. De altfel, practica nu este nouă. Tatăl lui Bush şi predecesorul său, Ronald Reagan, au ţinut şi ei discursuri plătite.

În Mexic, foştii preşedinţi ai ţării continuă să poarte titulatura de „preşedinte”, beneficiază de protectie şi pensie pe durata întregii vieţi şi unii mai deţin birouri în afara ţării, cum este cazul fostului preşedinte Ernesto Zedillo, care menţine un astfel de birou la Naţiunile Unite. Iar fostul preşedinte Carlos Salinas a scris o carte despre neo-liberalismul mexican, are o funcţie în compania americană „Dow Jones” şi predă la mai multe universităţi prestigioase din SUA.

În Europa, fostul preşedinte german Christian Wulff primeşte o pensie de 199.000 de euro pe an pentru tot restul vieţii, în ciuda faptului că a fost nevoit să demisioneze în urma scandalului de corupţie în care a fost implicat. Presa germană a scris că, după ce şi-a dat demisia, fostul preşedinte s-a retras… la o mănăstire, pentru a-şi reveni. Dar până una alta se descurcă cu pensioara primită.

Foştii preşedinţi ai Franţei au dreptul să primească salarii şi „atenţii” de la stat pe durata vieţii. Nicolas Sarkozy a avut succes cu investiţiile sale şi şi-a majorat averea personală cu 30% (de la 2,1 la 2,7 milioane de euro) în cei cinci ani petrecuţi la Élysée. În 2007, Sarkozy şi-a majorat salariul cu 170%: de la 7.000 de euro pe lună, cât câştiga predecesorul lui, Jacques Chirac, la 18.700 de euro. Măsura a suscitat o aprigă polemică. Revista „Challenges” scrie că Sarkozy va încasa o pensie pe viaţă de 6.000 de euro brut pe lună, pe care statul o acordă foştilor locatari ai Palatului Élysée. Are un loc în Consiliul Constituţional, în calitate de fost preşedinte, şi primeşte încă un salariu de 11.500 de euro net pe lună, tot pe viaţă. Între alte „atenţii”, acordate din 1985, statul oferă fostului preşedinte francez un apartament de reprezentare, „mobilat şi utilat”, doi agenţi de pază, o maşină oficială cu doi şoferi şi o echipă de şapte colaboratori.

Privind mai la nord, spre Letonia, observăm că acest stat baltic nu-şi permite să fie atât de generos. Potrivit legislaţiei în vigoare, un ex-preşedinte leton primeşte lunar 50% din salariul preşedintelui în exerciţiu. În 2008, de pildă, salariul preşedintelui Valdis Zatlers a fost redus cu 15%, ajungând la 6.120 de dolari. Situaţia dificilă prin care trece ţara sa l-a determinat pe un alt fost preşedinte al Letoniei, Guntis Ulmanis, să solicite în scris cancelariei prezidenţiale de la Riga să i se reducă pensia…

Un fost preşedinte foarte activ în spaţiul internaţional este Mihail Gorbaciov. Acesta face parte din mai multe „think-tank”-uri, a achiziţionat un ziar şi a fondat un nou partid politic în Rusia. Nu în ultimul rând, fostul lider al Uniunii Sovietice, laureat al premiului Nobel, primeşte, în medie, peste 100.000 de euro pentru a ţine un discurs o conferinţă internaţională.

Trecând spre Asia, notăm că Azerbaijanul a adoptat o măsură de majorare a pensiei pentru foştii preşedinţi. Astfel, aceasta va ajunge la circa 10.000 de dolari (7.500-8.000 manat), mai exact 50% din salariul curent al preşedintelui în exerciţiu. Foştii preşedinţi vor beneficia de fonduri de protocol, maşină şi şofer personal, trei bodyguarzi În plus, beneficiază de imunitate completă, neputând fi acuzaţi, reţinuţi sau încarceraţi pentru acţiuni anterioare mandatului sau din timpul exercitării acestuia, lucru valabil şi pentru soţiile lor.

La polul opus se află cazul fostului conducător comunist din Belarus, Stanislav Şuşkevici, care a adresat o scrisoare deschisă preşedintelui Aleksandr Lukaşenko, în care denunţă umilinţa la care este supus, indicând că are o pensie în valoare de exact un dolar (3.200 de ruble belaruse), scrie publicaţia „Narodnaia Volea”.

În India, foştii preşedinţi au dreptul de a-şi petrece timpul rămas după mandat în locuinţe puse la dispoziţie de guvern în capitala New Delhi sau în districtele din zonele din care provin, beneficiază de pensie pe viaţă, au la dispoziţie telefon, maşină, precum şi un staff personal.

Cât priveşte statele africane, dezbaterea asupra menţinerii sau nu a foştilor preşedinţi în centrul vieţii publice a lăsat aspectul financiar pe plan secund. În orice caz, Tanzania, Uganda sau Kenya au pus oarecum punct subiectului, hotărându-se retragerea deplină din politică a acestor „veterani”.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult