NUMARUL
193-194
În mod cert, odată cu câștigarea alegerilor de către președintele Donald Trump, lumea a fost ...
Austria și Ungaria sunt state vecine, membre ale Uniunii Europene, au o lungă istorie comună, ...
Nostalgia față de valori ale trecutului, pe fundalul creșterii naționalismului în toată Europa, este nu ...
Cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile europarlamentare, partidele liberale ale Europei manifestă tendința de ...
În decursul procesului istoric prin care se definește raportul dintre individ și stat au fost ...
Întâmplări petrecute în ultimul secol ne arată că în politică aproape nimic nou nu este ...
Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române stă în fruntea celei mai mari comunități de creștini ortodocși din ...
Barometrele internaționale indică anumite elemente îngrijorătoare legate de gradul de încredere a populației globului în ...
O lume multipolară, dar cu două vârfuri, Statele Unite și China, pare să fie formula ...
Abdicarea în favoarea unor parteneri neagreați de familiile lor continuă și astăzi printre membrii monarhiilor ...
Mai zilele trecute i-am auzit pe doi bărbați chipeși de vârstă peste mijlocie, în timp ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească
SUPLIMENT ITALIA

Cum răzbesc românii pe piaţa muncii

Reporter: editura July - 29 - 2012

Cum de îşi găsesc, totuşi, românii locuri de muncă în Italia, în pofida şomajului ridicat din această ţară, de aproape 8% (în rândul tinerilor fiind de 18%), precum şi în condiţiile în care economia italiană are ritmuri de creştere reduse, de doar 1,5% în 2010, faţă de o scădere de 2% în 2009?

O analiză a Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale din Italia arată că, potrivit studiilor urmate, italienii şi imigranţii nu sunt diferiţi ca pregătire şi studii. Peste 40% din imigranţi au terminat forme de învăţământ superior, comparativ cu aproape 45% din italieni. Totuşi, pe piaţa muncii, în 32% din cazuri, imigranţii au desfăşurat activităţi lucrative fără acte în regulă. În prezent, 29% din străini sunt muncitori, 21% desfăşoară activităţi menajere, iar 16% lucrează în unităţi turistice şi în restaurante. În aproape 30% din cazuri, salariul lunar nu ajunge la 800 de euro. Jumătate din imigranţii care lucrează în Italia au declarat că primesc lunar, în mână, între 800 şi 1.200 de euro, în timp ce 28% au un salariu mai mic de atât, între 500 şi 800 de euro. Numai 3% câştigă mai puţin de 500 de euro, în timp ce 13,3% încasează lunar între 1.200 şi 1.500 de euro. De peste 2.000 de euro pe lună se bucură numai 1,2% din cei aproape cinci milioane de străini stabiliţi în Italia.

În aceste condiţii, românii continuă să plece spre Italia şi, deasemeni să-şi găsească de lucru. Această evoluţie are la bază un cumul de argumente. Este vorba în primul rând despre proverbiala pricepere a compatrioţilor noştri, care ştiu să fie profesionişti adevăraţi acolo unde activează. Apoi, este vorba despre binecunoscuta lor hărnicie, despre faptul că nu se uită la orele suplimentare, acceptă lefuri mai mici fără să facă rabat la calitate şi fără să ţină cont de faptul că italienii cu pregătire similară câştigă mai mult. O altă explicaţie care stă în spatele faptului că angajaţii români fac faţă situaţiei economice din Italia este faptul că lucrează în domenii în care italienii nu mai vor să lucreze. În tot acest tablou mai intră în calcul şi disponibilitatea pentru munca „la negru”, estimată la circa o treime în cazul imigranţilor din Peninsulă.

Calificare şi adaptabilitate

Odată ajunşi în Italia, românii bine calificaţi s-au împărţit în trei categorii. Doar o mică parte a reuşit să obţină un loc de muncă pe măsura propriei calificări. Un alt grup a reuşit, prin eforturi susţinute şi după mai mulţi ani, să se plaseze satisfăcător pe piaţa muncii italiene, dar într-un sector de activitate diferit faţă de cel pentru care a urmat ani de studii. A treia categorie de români este prinsă într-o situaţie de subocupare, căreia i s-a conformat, privind-o că pe o soluţie temporară pentru câştiguri financiare imediate. Au ales Italia pentru a beneficia de ajutorul prietenilor deja stabiliţi acolo, la fel ca românii înalt calificaţi care au făcut aceeaşi alegere din acelaşi motiv. Deşi cercetările efectuate de diverse ONG-uri arată că numai 37,5% din românii din Italia consideră că au găsit un loc de muncă ce le valorifică în totalitate formarea universitară, iar 25% reuşesc să-şi utilizeze compeţentele obţinute în România doar ca urmare a recalificării în Italia, de remarcat este faptul că peste 50% din românii care lucrează în Italia se declară mulţumiţi de câştigurile lor.

Românii reuşesc să se adapteze pe piata muncii din Italia fiind nevoiţi să depăşească şi episoade de discriminare sau greutăţi ridicate de birocraţie. Aproximativ o treime din românii din Italia acuză dificultăţi birocratice în obţinerea permiselor de şedere pentru motive de muncă. Nu puţini sunt cei care declară că au avut parte de discriminări în accesul sau în activităţile desfăşurate, iar procentajul celor care declară că au suferit discriminări în ceea ce priveşte retribuţiile depăşeşte 36%.

Printre metodele de adaptare la piaţa muncii din Italia se numără, în cazul românilor, şi specializările la faţa locului, majoritatea intenţionând să participe la cursuri de formare, iar circa 25% declarând că doresc să obţină o diplomă de licenţă italiană.

  • Italienii vor să se facă toţi doctori, şcolile de asistente, de infirmiere pentru spitale nu mai au căutare. Româncele lucrează ca asistente în spitale sau clinici, de exemplu, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, în agricultură, în sectorul serviciilor, în restaurante sau hoteluri” (studiu „Caritas”)
  • 46,5% din românii din Italia trăiesc în această ţară de cel puţin patru ani, iar 23,3% locuiesc acolo de mai bine de zece ani.
  • 65% din conaţionalii noştri au ajuns în Italia fără cunoştinţe de limbă italiană, dar au învăţat-o după stabilirea în Peninsulă, iar mai mult de jumătate dintre ei au fost autodidacţi, însuşindu-şi limba oficială fără a frecventa cursuri speciale.

 

Acasă, bani mai puţini …

Românii care şi-au luat soarta în propriile mâini şi au decis să plece la muncă în străinătate contribuie din plin la dezvoltarea economică a ţărilor în care s-au stabilit. Este o realitate pe care o recunosc şi autorităţile din statele respective, dar şi cele române, pentru care banii pe care îi trimit familiilor rămase acasă aceşti compatrioţi reprezintă, o sursă importantă de venit la bugetul statului.

Milioanele de români (aici incluzându-i şi pe cei 800.000 de conaţionali care lucrează în România pentru firme italiene, alături de familiile lor) care depind financiar, într-o măsură mai mare sau mai mică, de Italia depun sume importante. Cifre relevante arată că, dacă în 2009 fiecare român din Italia a trimis aproximativ 1.500 de euro acasă (circa 1,5 miliarde euro în total), în 2010 nu s-au mai trimis decât 1.000 de euro, în medie, suma totală scăzând la 1 miliard euro.