15
December , 2017
Friday

-De la ideal la târguială profitabilă-

Există tot mai multe zone în Europa care vorbesc pe faţă despre independenţa lor. Dacă mişcările naţionaliste şi separatiste din Europa găsesc numeroase surse de inspiraţie în Evul Mediu, nu se poate spune, pe de altă parte, că promotorii lor din aceste zile nu se folosesc şi de o argumentare pro-europeană: în Europa de astăzi, noţiunile de „descentralizare”, „apărarea limbilor locale”, „protecţia produselor locale” sau „cooperarea regională” fac parte din limbajul curent şi au devenit capete de pod pentru ceea ce Europa se doreşte în lume – un etalon al libertăţilor democratice. Sunt aceste viziuni o capcană pentru Europa, prin invocarea, de către naţionalişti şi separatişti a acestor aserţiuni? Există o dezbatere reală „separaţie” versus „european”? Sunt întrebări la care dorita coeziune europeană va trebui să răspundă, mai devreme sau mai târziu.

Bruxelles-ul întâmpină greutăţi în a denunţa tezele separatiste, fiindcă ar trebui să atace idei pe care UE le-a propovăduit mult timp. Astfel, Scoţia, Catalonia sau auto-proclamata Padania vorbesc făţiş de independenţa lor, iar idealul european devine, în discursul susţinătorilor separării, un argument politic. Iar recunoaşterea independenţei Kosovo şi agitaţia din rândurile formaţiunilor etnicilor maghiari din Transilvania vin, la rândul lor să completeze acest tablou. Asistăm la combaterea coeziunii europene chiar cu unele „arme” ale Uniunii, concomitent cu agravarea tendinţelor naţionaliste şi separatiste din pricina unei crize economice interminabile. Iar faptul că statele europene au în fundamentele lor un naţionalism puternic nu ajută deloc pentru planurile de viitor ale UE, ba mai mult, îngreunează un proces pe care anii de prosperitate economică doar l-au uşurat, nu l-au şi rezolvat. Analiştii continentului remarcă, nu fără temei, că valul naţionalist şi separatist, calat pe dificultăţile financiare ale statelor, va da serios de furcă unităţii construcţiei europene.

Privind înapoi…

Mişcările separatiste din Europa găsesc numeroase surse de inspiraţie în Evul Mediu. Liga Nordului, din Italia, se inspiră din comunele învinse de împăratul german Frederick Barbarossa, în 1176 şi fiecare elev scoţian ştie despre păianjenul a cărui hotărâre de a ţese o pânză a sădit vitejia în inima lui Robert the Bruce înainte de victoria din 1314 împotriva englezilor, la Bannockburn, arată „Financial Times”.

Entuziasmul medievalist al regionalismelor europene moderne provine încă din Evul Mediu, ultima epocă în care Aragon, Burgundia sau Ţara Galilor s-au bucurat de independenţă sau de un statut aproape de aceasta. Alex Salmond, liderul Partidului Naţional Scoţian, spre exemplu, doreşte un referendum cu privire la viitorul Scoţiei, în toamna lui 2014, imediat după aniversarea a 700 de ani de la… victoria de la Bannockburn! Atunci când guvernul britanic a acordat regimul de auto-guvernare Scoţiei, în 1998, a ataşat un sistem de vot conceput să asigure că nici un partid politic – mai ales unul dedicat independenţei scoţiene – nu poate câştiga direct o majoritate legislativă la Edinburgh. Partidul lui Salmond a stricat aceste planuri, sprijinul faţă de el fiind estimat la un remarcabil 51%.

Tendinţe similare sunt vizibile şi în alte ţări din Europa de Vest. În alegerile din Belgia, din 2010, marele câştigător a fost Noua Alianţă Flamandă, care îmbrăţişează cauza independenţei pentru Flandra. A fost nevoie de un record mondial de 18 luni pentru ca politicienii divizaţi lingvistic din Belgia să formeze un guvern de coaliţie, dar preţul a fost transferul de puteri sporite regiunilor. În Spania, autonomia regională vibrantă a fost un principiu de bază al democraţiei, de la moartea, în 1975, a lui Franco. Dar centralizarea, mai mare sau mai mică, rămâne în „ADN-ul” dreptului modern spaniol. Asta nu înseamnă că regiunea Catalonia, cea mai bogată a Spaniei, nu se opune unui control central sporit asupra bugetului său.

Este nostalgia o platformă pentru independenţă în timpurile moderne? Criza datoriei suverane şi a sistemului bancar din ultimii doi ani demonstrează că nu există înlocuitor pentru autorităţile centrale înarmate cu uneltele necesare prevenirii colapsului financiar. Până la urmă, „acordul fiscal”, care va forma un pilon al viitoarei guvernanţe economice, este un pact între state-naţiuni, notează publicaţia britanică.

Nici din perspectiva greutăţii politice nu se pot lua în considerare viitoare state ca Scoţia, Catalonia sau Padania. Este evident că nu şi-ar putea apăra niciodată interesele la fel de bine cum o fac statele-mamă – Spania şi Italia. Conştienţi de aceste realităţi, până la alte evoluţii interne şi internaţionale, separatiştii aleg frecvent târguiala profitabilă. Liga Nordului, atunci când era în guvernul de coaliţie al lui Silvio Berlusconi, a reuşit să schimbe regulile de finanţare a regiunilor, în detrimentul celor mai sărace. Catalanii din Convergenţă şi Uniune, cu ai lor 16 deputaţi în Parlamentul spaniol, au obţinut, la rândul lor, concesii în favoarea Cataloniei, în schimbul sprijinului lor pentru reformele lui Mariano Rajoy.

Susţinătorii auto-determinării îşi desfăşoară armele mai degrabă în atmosfera cabinetelor ministeriale şi a instituţiilor europene, precum şi prin evenimente culturale sau promovarea limbilor regionale. Este o strategie bine calculată: în ajunul alegerilor, sau pentru a menţine o majoritate parlamentară, guvernele se supun cererilor separatiştilor, în schimbul sprijinului acestora.

Naţionalismul, tot mai prezent

În toate statele bogate din Vest, naţionalismul, alături de separatism, câştigă teren şi devine tot mai vocal: în Franţa, în Olanda, în Belgia, în Finlanda, mai nou şi în Elveţia.

Campania electorală din Franţa a fost dominată de mesaje protecţioniste, de la dreapta la strânga politicienilor aflaţi în cursa electorală. Multe dintre ele au deviat în naţionalism, de la intregrarea străinilor la apărarea pieţei muncii, a graniţelor, până la distanţarea de regulile europene. Olanda a instituit prigoana asupra muncitorilor din est şi refuzarea dreptului la libera circulaţie. După ce au ameninţat că vor număra imigranţii din Europa de est pentru că din cauza lor ar fi crescut criminalitatea în Ţările de Jos, politicienii de la Haga au fost nemulţumiţi că au fost nevoiţi să accepte deschiderea pieţei muncii pentru cetăţenii statelor care au aderat la UE în 2004. Când să vină momentul acceptării românilor şi bulgarilor mai devreme decât perioada completă de tranziţie (sfârşitul lui 2013), olandezii s-au opus categoric. Blocajul aderării României şi Bulgariei la Schengen este o altă dovadă, în timp ce demonstraţia supremă a venit când liderul de extremă dreapta Geert Wilders a lansat site-ul de reclamaţii unde i-a chemat pe olandezi să se plângă dacă şi-au pierdut joburile din cauza muncitorilor care au venit din est… Criticat de toate diplomaţiile est-europene şi pus la zid de Bruxelles, premierul Mark Rutte, captiv guvernului care se bazează pe sprijinul naţionaliştilor, a tăcut.
Belgia nu deschide piaţa muncii pentru ultimii intraţi în UE, în 2007, aceiaşi români şi bulgari, după ce i-a încadrat la… „fraudă socială”. Partidul de extremă dreapta flamand, inspirat de olandezi, a lansat un site web în care cere „razii periodice ale poliţiei în raioanele cunoscute pentru numărul mare de imigranţi”, „închiderea acestora în centre”, „sancţiuni pentru cei care dau de lucru sau închiriază case la cei care nu locuiesc legal în Belgia”. Democratica şi toleranta Elveţie a anunţat reintroducreea aşa-numitelor „cote” pentru muncitorii care vin din opt state membre UE: Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Republica Cehă. În cazul unui alt stat model democratic şi de nivel de trai, Finlanda, naţionalismul prinde rădăcini tot mai profunde, chiar mascat de argumente cum ar fi siguranţa cetăţenilor proprii. Reprezentanţi ai partidului naţionalist relevant intitulat „Adevăraţii finlandezi” au lansat ideea introducerii unor însemne speciale, de culori diferite, pe care toţi străinii din această ţară să le poarte. „În acest fel, va fi mai uşoară munca poliţiştilor, care nu vor mai trebui să ceară documentele de identitate”, scria portalul naţionalist „Uusi Suomi. „Modelul” aparţine naziştilor care obligau diferite categorii ale populaţiei, care nu erau „de rasa pură”, îndeosebi pe evrei, să poarte astfel de „elemente” de recunoaştere pe braţ…

Se poate spune că actuala criză, care se manifestă pe toate palierele în UE, angrenează veleităţi separatiste şi reacţii ale unui naţionalism furibund. Reacţiile naţionaliste exacerbate şi naţionaliste extreme de pe continent vădesc distanţa, în timp, între UE ca eşafodaj politico-financiar şi cei care încă nu s-au deprins cu conceptul de a fi european.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult