16
December , 2017
Saturday

Motto: „Statul constituit din oamenii de mijloc va avea cea mai bună organizare“

Aristotel

În vremea din urmă, cel mai relativ concept socio-economic este cel al clasei de mijloc. De ce? Pentru că e relativ la… economia mondială, la interesele electorale de moment, la coşul zilnic, la venitul şi cheltuielile unei familii pe lună sau pe an, la numărul proprietăţilor mobile şi imobile, la tipul de economie în care supravieţuieşti sau… trăieşti, la aprecierea subiectivă a cetăţenilor de rând sau a politicienilor, la aprecierea bancherilor, la aprecierea consultanţilor transnaţionali etc. Şi lista variabilelor care influenţează clasa de mijloc şi existenţa ei în definiţii poate continua. Oricum, se constată că se vorbeşte mai mult despre clasa de mijloc a lumii decât despre săracii lumii.

Una e la Londra, alta la Beijing…

În numărul din februarie al anului 2009, „The Economist” ne dădea vestea cea mare: pentru prima dată în istoria umanităţii, mai mult de jumătate din populaţia lumii făcea parte din clasa de mijloc; şi ea continuă să crească. Economiile emergente din Asia, mai ales India şi China, generaseră o asemenea cotitură istorică în economia mondială. Dar cum definesc economiştii apartenenţa la clasa de mijloc? A fi mijlocaş” la Beijing e acelaşi lucru cu a fi mijlocaş” la Londra. Nici vorbă! Cei 3.000 de dolari care te plasează în clasa de mijloc în China, în Marea Britanie nu reprezintă nici măcar un standard minim. Aşa că intră în joc conceptul de „economie emergentă” şi apartenenţa la clasa mijlocie se defineşte prin cuantumul venitului care rămâne ca venit discreţionar după ce necesităţile de bază (hrană, locuinţă) au fost satisfăcute. Acest venit trebuie să reprezinte o treime! Pe de altă parte, să fii „middle class global” înseamnă ca venitul discreţionar al familiei tale să fie de minim 30.000 de euro. Una e să fii mijlocaş la tine acasă, în România şi alta e să faci parte din middle class-ul global. La nivelul României, se pare că ajunge să ai în jur de 400 de euro pe membru de familie…

După criteriile nord-americane, mijlocaşul lor câştigă între 25.000 şi 100.000 de dolari şi este un element de propagandă redutabil în compania actualului preşedinte Barak Obama, care îşi asigură electoratul, din ce în ce mai lovit de criză, că este singurul care are un plan pentru clasa mijlocie. Numai că nu spune în ce constă acest plan. Casandrele din presa americană propovăduiesc chiar dispariţia acestei clase şi transformarea Americii într-o ţară… din lumea a treia. Unde vom fi noi atunci?

Compania de consultanţă „Ernst&Young” susţine că până în 2030, clasa de mijloc va număra peste 5 miliarde de persoane, creştere datorată pieţelor asiatice, aşa că firmele ar trebui să se adapteze la ridicarea clasei de mijloc globale şi să nu se mai concentreze pe clienţii premium, adică pe cei bogaţi. Şi în România politicienii se acuză reciproc că au distrus ceva ce nici nu ştiu cum arată sau dacă există cu adevărat. Analizele susţin că în primul deceniu de democraţie n-am avut clasă de mijloc, că ea ar fi apărut cam după anul 2000, criza ar fi înjumătăţit-o de vreo 3 ani încoace, deşi nu se ştie cât era iniţial. Nu există criterii clare, statistici, ci doar tot felul de instituţii şi institute de cercetare ce vehiculează date neoficiale – 2,5 milioane până prin 2010, din care au mai rămas 500.000, apreciază un departament de cercetare din cadrul unei companii medicale multinaţionale.

Vremuri de tranziţie

La începutul acestui an, Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie a realizat un studiu despre percepţia românilor cu privire la bogăţie şi sărăcie. Rezultatele studiului i-au surprins până şi pe sociologii care l-au pus la cale. Sintetizând, jumătate din cei intervievaţi cred că românii îi urăsc pe bogaţi, clasa de mijloc din România numără cam 15 procente din populaţie, dar peste 70 la sută dintre repondenţi consideră că fac parte din ea (semn ca urâm bogaţii, dar e ruşine să fii sărac!). Concluzia cercetării este că românul doar se autoiluzionează că ar fi middle class. Sociologul Vasile Dâncu apreciază că „suntem o cultură ţărănească, urbanizată accelerat, care se uită cu spaimă la capitalism şi la economia de piaţă”.

În România, să fii în clasa de mijloc înseamnă să fii, de fapt, peste medie. În mod normal, ar trebui să ai un nivel de educaţie care să îţi permită un loc de muncă bine remunerat în mediul privat şi, inerent, un statut social decent. Cum arată asta în realitate? Până la debutul crizei, lucrurile începuseră să se aşeze: o casă achiziţionată cu credit şi un autoturism în leasing – rată lunară la bancă în jur de 1.000-1.200 euro. Vacanţe în străinătate, vara la mare, iarna la schi, ieşiri în week-end (când se blochează DN1…), copii la grădiniţe particulare, meditatori, bonă etc. Venit mediu în jur de 2.500 de euro de familie pe lună, cam 30.000 pe an (plafonul minim de clasă medie în SUA). În ultimii doi ani, însă, lucrurile s-au schimbat dramatic şi o mare parte dintre cei descrişi în tabloul de mai sus muncesc ca să îşi plătească datoriile la bănci şi din ce în ce mai mulţi eşuează în acest demers. Acum putem spune, vorba personajului Caţavencu, avem şi noi faliţii noştri.

Cele mai interesate entităţi de profilul clasei de mijloc din România sunt companiile care fac cercetări de piaţă. Ele abordează problematica prin prisma informaţiilor socio-demografice sau ca stil de viaţă. Acestea apreciază că actuala criză a lovit clasa de mijloc cel mai tare tocmai pentru că aceşti oameni au putut contracta credite, spre deosebire de pătura săracă.

Clasa medie – profil sociologic

25 şi 60 de ani; venit între 500 şi 5.000 de euro pe lună are cel puţin bacalaureatul; are o meserie non-manuală; o maşină, o casă, credite la bănci; căsătorit, 1 copil trăieşte într-un oraş mare

Profil clasă medie urbană (companie cercetare de piaţă)

26-45 ani; absolvenţi studii superioare/postuniversitare; angajaţi în companii de renume/multinaţionale; liberi profesionişti sau patroni de firme mici, independente; informaţi, activi, dinamici; maximum doi copii, uneori bonă; preocupaţi de educaţia copiilor; credite la bănci pentru locuinţă, maşină, nevoi personale; caută brandurile care le confirmă standardul de viaţă; caută modele reale de succes; sunt responsabili faţă de mediu, sunt cei care reciclează; nu îi interesează politica, sunt în căutarea unor modele politice; consideră că criza i-a adus cu picioarele pe pământ

Profil clasă medie rurală (companie cercetare de piaţă)

30-50 ani; 8-10 clase/şcoală profesională; plecaţi în ultimii 10 ani la muncă în occident; au achiziţionat pământ, vite, utilaje; şi-au construit case noi; au o gândire pragmatică, încearcă să găsească soluţii de dezvoltare ; au o mentalitate diferită faţă de a celor care nu au fost plecaţi; 2-4 copii, pentru care muncesc alături de părinţii lor

55% dintre români cred că a avea o casă şi o maşină nu înseamnă că eşti bogat; 27% consideră asta drept bogăţie, iar 15% sărăcie.

73% dintre români afirmă că sărăcia este cauzată de nedreptate, lene şi lipsa de voinţă.

Violeta Baur

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult