26
September , 2017
Tuesday

Un pas înainte

Femeile cuceresc armatele lumii

Reporter: editura October - 24 - 2012

În prezent, americancele conduc bombardiere, norvegienele submarine, belgienele devin geniste, iar canadiencele activează în trupe speciale. Însă pentru a ajunge la această performanţă a fost nevoie de mult timp, depăşirea multor idei preconcepute şi a unui mare număr de piedici.

Deşi prezenţa femeilor în armatele lumii a fost o realitate în toate epocile, statutul lor a început să se schimbe abia după cel de-al doilea război mondial, când femeile au putut rămâne în rândurile armatelor franceză, cehă şi ungară, iar în Olanda şi Marea Britanie au fost formate unităţi speciale de femei. În primii ani ai „războiului rece”, în Canada, Turcia, Norvegia şi Danemarca femeilor li s-a permis să îndeplinească sarcini ajutătoare, pentru ca bărbaţii să se poată concentra pe cele de luptă. Unele forţe armate – de exemplu cele greceşti sau portugheze – au decis să accepte în rândurile lor doar surori medicale, notează publicaţia poloneză „Polska Zbrojna”.

Noi schimbări au avut loc în anii `70, când femeile au început să ceară tot mai insistent respectarea drepturilor lor civile. Armatele şi-au deschis uşile în faţa femeilor în Belgia, Franţa, Canada şi SUA, în timp ce unităţile feminine separate din SUA şi Olanda au fost dizolvate. În multe ţări, schimbările din legislaţie iniţiate în anii 1970-1980 le-au permis femeilor să studieze în academii militare. În armată au început să lucreze chiar şi cetăţenele statului Luxemburg.

Odată demarat procesul, au urmat alţi paşi decisivi. În anul 2000, Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a îndemnat, prin rezoluţia 1325, la recrutarea mai multor femei în armată. În toamna aceluiaşi an, mai cădea un bastion strict masculin: Ministerul Apărării al Franţei a deschis pentru femei Legiunea Străină, înfiinţată în 1831.

Apoi, în ianuarie 2011, Curtea Europeană de Justiţie a declarat drept întemeiată plângerea tinerei de 23 de ani Tanja Kreil, din Hanovra, care a încercat fără succes să se angajeze în Bundeswehr (armata Germaniei). Justiţia europeană a decretat că articolul 12 din Constituţia acestei ţări, care le interzice femeilor să profeseze în armată cu arma în mână, încalcă legislaţia UE privind drepturile egale pentru bărbaţi şi femei. Astfel, femeile germane, care înainte erau acceptate doar în unităţi sanitare sau muzicale, au fost admise şi în cele de luptă. Astăzi, în Bundeswehr activează aproape 17.000 de femei…

Iar în februarie 2012, în armata americană s-a mai depăşit o „frontieră”: Pentagonul a emis un ordin conform căruia femeile trebuie admise la efectuarea tot mai multor sarcini de mare răspundere. Ele pot activa acum în unităţi de artilerie, pot ocupa un loc în echipajele tancurilor şi navelor-amfibie şi pot fi ingineri pe câmpul de luptă.

Există şi un alt fel de abordare. În Israel, spre exemplu, servicul militar este obligatoriu şi pentru femei, astfel încât fiecare al treilea militar din această ţară este femeie. Femeile israeliene activează în unităţi feminine ca şoferi, surori medicale, dispeceri, instructori şi pot lua parte directă la operaţiuni militare în situaţii excepţionale (de exemplu, pe vreme de război).

Toţi aceşti paşi pentru accederea femeilor în armată au fost determinaţi, pe de o parte, de reconfigurarea numerică a armatelor profesioniste, pe de altă parte de schimbările de mentalitate (obţinerea drepturilor civile, posibilităţi egale la angajare). Dezvoltarea tehnologică şi industrială vertiginoasă din a doua jumătate a secolului XX a făcut ca în multe funcţii importantă să fie nu forţa fizică, ci priceperea. A început căutarea de profesionişti, iar femeile, de multe ori cu studii mai avansate decât bărbaţii, au devenit pentru armată un „material preţios” (forţele armate belgiene şi canadiene au lansat chiar campanii publicitare pentru a recruta femei!).

În prezent, femei există în forţele armate ale tuturor ţărilor membre NATO (cu excepţia Islandei, care nu are o armată proprie). Raportul procentual dintre reprezentanţii celor două sexe în rândul structurilor militare diferă de la ţară la ţară, însă numărul de „femei-soldat” continuă să crească. Cea mai „feminină” este armata americană: aici profesează 200.000 de femei. Chiar dacă tinerele femei americane s-au dus pentru prima dată să lupte destul de târziu, la începutul anilor `90, totuşi, potrivit datelor Pentagonului, efectivele americane din Irak şi Afganistan au numărat 280.000 de femei, dintre care 144 au fost ucise şi peste 860 au fost rănite. În comandamentul american au existat femei şi în timpul operaţiunii din Libia: viceamiralul Margaret Klein monitoriza de la bordul unei nave de desant aflate în Marea Mediterană avioanele care patrulau spaţiul aviatic libian, iar general-maior Margaret Woodward comanda aviaţia SUA în Africa.

O notă aparte o face prezenţa femeilor în echipajele submarinelor. Multe s-au schimbat şi aici, de la momentul 1985, când Novegia devenea prima forţă navală care permitea militari femei la bordul acestora (din 1995, femeile pot deveni şi căpitani pe submarinele norvegiene). Exemplul a fost urmat la scurt timp de Danemarca, Suedia, Australia, Canada şi Spania. SUA, în schimb, au anunţat că abia din 2013 femeile vor fi admise în echipajele submarinelor de atac.

În pofida faptului că în forţele armate ale ţărilor membre NATO femeile activează cot la cot cu bărbaţii, ele ajung rareori în cele mai înalte posturi de conducere. Excepţie fac SUA, unde există „d-na general de patru stele” Ann E. Dunwoody. În schimb, în majoritatea armatelor europene femeile ajung doar până la gradul de colonel. Excepţii sunt femeile general de brigadă care există în Grecia şi Marea Britanie (unde se poate adăuga şi faptul că şeful suprem al forţelor armate este o femeie, în persoana reginei Elisabeta a II-a…).

În ciuda acestor evoluţii, femeile care îşi doresc o carieră militară mai au de depăşit obstacole. Este vorba despre obţinerea statutului de combatante active, întrucât doar câteva ţări permit acest lucru femeilor – Australia, Noua Zeelandă, Canada, Danemarca, Finlanda, Franţa, Italia, Germania, Norvegia, Serbia, Suedia.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult