24
September , 2017
Sunday

Tendinte

Noul extremism face paşi în Balcani…

Reporter: editura October - 24 - 2012

În contextul crizei financiare europene, extremismul balcanic constituie atât o cauză, cât şi o consecinţă a situaţiei de neîncredere care încă există între comunităţile din Balcani. După un război care a bulversat Balcanii, manifestările extremiste încearcă rolul unei forţe sociale care promite liniştea şi siguranţa în această zonă.

Ce a determinat această situaţie? În primul rând, dificultăţile economice europene şi sistemul de management defectuos, incapabil să răspundă solicitărilor perioadei de criză. În al doilea rând, modelele propuse de principalele ţări europene nu au reuşit să fie implementate în ţările afectate de recesiune. Folosind această stare de fapt, mişcările extremiste au venit cu orientări destinate înlocuirii doctrinei unei clase politice depăşite de situaţia dificilă în care se zbate economia europeană.

O imagine concludentă a oferit şi scena balcanică, în special după alegerile din Serbia şi Grecia, dar şi după mişcările islamo-radicale din Macedonia, Kosovo şi Bosnia –Herzegovina. Situaţia economico-financiară grea din Europa a influenţat, cum era de aşteptat, şi Balcanii. În programele economice propuse de către ţările occidentale avansate, după conflictele sângeroase din fosta Iugoslavie, nu au fost regăsite elementele necesare stabilităţii şi încrederii în regiune. De această situaţie a profitat din plin mişcarea extremistă, aflată în proces de reconsolidare într-o zonă extrem de labilă. Alegerile din Serbia şi Grecia au adus sloganele naţionalismului şi extremismului din nou în actualitate, este adevărat, curăţate de praful istoriei, dar ajutate de situaţia creată de neputinţa clasei politice, depăşită de încercări şi nereuşite sociale.

Scrutinul parlamentar din 6 mai, din Serbia, a clarificat unele opţiuni. Lupta electorală a dat la iveală tabloul unei Serbii coagulate în jurul a două opţiuni – naţionalistă şi proeuropeană – dar şi al unei ţări mai divizate ca oricând. Sloganurile preşedintelui Tadici şi ale Blocului Democrat îndemnau atunci spre construcţia unei Serbii europene stabile şi prospere, în timp ce mesajul lui Nikolic (care a şi devenit preşedinte) solicita alegătorilor „să se prezinte la urne pentru a-l pedepsi pe Tadici, deoarece a făcut promisiuni pe care nu le-a realizat”. Aşadar, discursul lui Nikolic şi al partidului său cereau în mod clar schimbarea către o Serbie naţionalistă, independentă, orientată spre Europa, dar nu cu orice preţ. „Nu cu orice preţ“ a reprezentat, de altfel, şi motivul alăturării partidului lui Voislav Koştuniţa (adversar al aderării la UE) coaliţiei lui Nikolic. La noua platforma politică aveau să adere şi partidele mici de extremă dreaptă, chiar dacă alăturarea lor noului lider politic nu s-a făcut pentru sprijinirea acestuia, ci pentru cantonarea în spaţiul autorizat de votul electoratului, în sfera puterii, adică pentru posibilitatea de intervenţie legitimată în societate. Nikolic (fosta mână dreaptă a ultranaţionalistului Voijislav Seselji în cadrul Partidului Radical Sârb) a înţeles că după două înfrângeri în faţa lui Tadici, fără un discurs schimbat, pentru atragerea cât mai multor forţe politice, nu putea ajunge la putere. Pentru mulţi, schimbarea poziţiei acestuia de la„ Serbia ar mai bine să fie o provincie rusă, decât să adere la UE “ la afirmaţia că „UE este importantă pentru relansarea economiei sârbe” nu a fost o surpriză după preluarea puterii. Dar acestea au rămas nuanţe, pentru că extremiştii s-au văzut cu un spaţiu mult mai larg de mişcare decât înainte. În construcţia politică, noul preşedinte prezenta ciar problema Kosovo în alţi termeni, ceva mai convenabili extremiştilor.

Toate aceste dezvoltări de pe scena politică sârbă, după alegerea preşedintelui, au reactivat gândirea extremistă din această ţară. Grupurile Naşi şi Mişcarea Poporului Sârb (SNP) 1389 au devenit mai insistente cu programele lor, calificate acum ca fiind legale, chiar „necesare” societăţii. Analiştii apreciază că dizolvarea fostei Iugoslavii i-a arhivat pe vechii extremişti înrădăcinaţi în mişcările de eliberare naţională, dar i-a păstrat ca punte de referinţă pentru sofisticarea noului curent extremist. De remarcat că seminţele naţionalismului, după cum apreciază Raif Dizdarevic, fost ministru de Externe iugoslav şi unul din preşedinţii prin rotaţie după moartea lui Tito – au fost sădite în însăşi Constituţia din 1974. Fostul demnitar pune în dezbatere un paradox: o ţară puternic ancorată intern şi extern s-a destrămat într-un timp foarte scurt. Şi explică: Legea fundamentală din 1974 „a slăbit structura federală, fără a aduce însă reformele economice necesare. Descentralizarea nu a lăsat timp economiei, în schimb a lăsat timp republicilor, ceea ce a permis naţionalismului să reînvie şi să grăbească destrămarea.

Este adevărat că s-a creat o anumită presiune socială pentru scoaterea prezentelor grupări în afara legii, dar ea este întâmpinată cu un anume scepticism. Directorul de programe pentru Balcanii Vestici pentru Apărarea Drepturilor Cetăţeneşti arată că, în realitate, „guvernul nu are nici o intenţie de a implementa interdicţia, întrucât apelul biroului Procuraturii statului din Serbia către Curtea Constituţională, pentru a interzice grupările ultranaţionaliste, este o formă de legitimare a guvernului că face ceva”. În acelaşi timp, ombudsmanul Serbiei, Saşa Jankovic, se întreabă dacă „interdicţiile complete sunt cea mai bună modalitate de a gestiona problemele cauzate de grupările extremiste”. În opinia sa, o interdicţie impusă de Curtea Constituţională poate suspenda doar temporar activităţile grupurilor extremiste, dar nu ar rezolva problemele care fac ca aceste grupuri să atragă tinerii; în absenţa unor oportuntăţi sociale, aceştia devin vulnerabili la ideologii extreme, deci interdicţia nu ar rezolva mare lucru.

Înţelegerea extremismului din Balcani nu poate fi obţinută prin tratare segmentară, de aceea, analiza fenomenului cuprinde şi alte spaţii din regiune. Grecia, aflată de mai multă vreme în colaps economic, face faţă cu greu problemelor apărute din această cauză. Ca în alte părţi, grupările extremiste au profitat din plin de situaţie. Alegerile nu le-au adus victoria mult aşteptată, dar extremiştii cred în continuare că au o şansă de a răsturna construcţia partidelor tradiţionale obţinând o poziţie majoritară în parlament. Sunt mulţi cei dispuşi să taxeze faptul că timp de patru decenii Grecia a fost condusă de trei familii care nu au făcut altceva decât „să privatizeze viaţa politică”. Rezultatele alegerilor au arătat că poliţia, jandarmeria şi armata au votat în proporţie de 50% cu partidul neo-nazist Chrysi Avgi (Zorii Aurii). Pe bună dreptate apare întrebarea: dacă cei însărcinaţi cu ordinea votează cu o grupare neo-nazistă, care sunt perspectivele acestui stat? Dar nici sânga nu stă degeaba. Alianţa „SYRIZA” îşi continuă strategia, cu speranţa că societatea greacă va îmbrăţişa modelul propus de ei. Chiar dacă posibilitatea unei uniuni cu partidele ultra-socialiste şi comuniste şi formarea unui nou guvern a căzut, influenţa extremismului asupra percepţiei publice este exploatată din plin.

Aşadar, extremismul din ţările balcanice speră în continuare (şi activează tot mai vizibil) să poate impune un alt model. Sunt greu de prevăzut urmările „experimentului Grecia”, dar este limpede faptul că Balcanii nu sunt liniştiţi; iar acolo unde „nu merg” mişcările naţionaliste şi extremiste, apare radicalismul islamic. De aceea, înţelegerea fenomenului extremismului balcanic nu poate fi separată de a radicalismului prezent în zonă. Indiscutabil, sunt deosebiri între naţionalismul cu accente extremiste şi islamismul radical. Ultimul apare din lumea musulmană, celălalt din cea europeană. Dar conflictele din Balcani au adus la un loc cele două tipuri de manifestare, iar acestea nu s-au încurcat reciproc, ci, dimpotrivă, uneori s-au completat, de regulă când nu era vorba de teritoriul propriu. După terminarea războiului (sprijinit din afară), au apărut semnele şi efectele răspândirii predicatorilor musulmani fundamentalişti şi ale culturii conservatoare islamice. Motive de alertă au apărut şi în ceea ce priveşte islamismul radical, „wahhabismul” sau salafismul” (curent militant al islamismului sunit), bazate tot pe evoluţiile negative ale situaţiei economice, care a oferit cadrul propice stimulării radicalismului în Balcani. Deşi comunitatea musulmană tradiţională din regiune a fost caracterizată de o anumită moderaţie, răspândirea acestui curent „ţine pasul”, se pare, cu evoluţia generală. Teologia politică generală promovată de Islamism a găsit o societate balcanică ce a păstrat, în mare, perspectiva laică, dar în în care există şi politicieni care au început să folosească referinţele religioase pentru a „a încerca să-şi cârpească legitimitatea şi să-şi mascheze deficienţele în spaţiul politic“, după cum notează specialiştii. În acest context, dar şi al crizei economice europene, noua gândire religioasă din Balcani „wahabismul”, a devenit totmai activă. Cunoscută că latura ultra-conservatoare a ramurii sunnite a Islamului, bazată pe învăţăturile lui Muhamamad ibn Abd-al Wahhab (sec. al XVII-lea) şi promotoare a doctrinei unicităţii şi a unităţii lui Allah, mişcarea a adus în Balcani şi lucruri ce nu au de-a face cu Islamul sau cu ideea de comunitate religioasă, ci mai mult cu o mişcare politică. Exemplul cel mai concludent este protestul celor 3.000 de islamici radicali după uciderea celor cinci tineri macedoneni; s-a văzut clar că acţiunea a fost îndreptată împotriva societăţii, uitându-se perceptele religioase şi că protestatarii nu doresc coexistenţa, ci, prin sloganurile lor, promovează crearea unui stat pur etnic, ce ar duce, inevitabil, la conflict în regiune. Pe acest fundal activează în Bosnia–Herzegovina şi alte grupări cu programe de restructurare a societăţii bazate pe elemente religioase. Un exemplu relevant este de Mişcarea Mândriei Naţionale Bosniace, care se autocaracterizează ca având orientare naţional-socialistă, dar diferită de cele europene nu prin programe, ci prin faptul că majoritatea membrilor sunt musulmani!. Programul acestei organizaţii, conform unui manifesat răspândit generos, postează opoziţia faţă de comunism, capitalism sau sionism, menţionând că duşmanii Bosniei sunt „reprezentanţii Noii Ordini Mondiale, Uniunea Europeană şi NATO”.

Rezultă, aşadar, că mesajele nu sunt foarte departe de ale extremiştilor şi populiştilor care se dovedesc foarte vocali şi în restul Europei. Există, fără îndoială, un nucleu a legăturii dintre islamism şi extremism; ele se dezvoltă pe drumuri diferite, dar vădesc scopuri apropiate. În ultimă instanţă, deosebirea dintre extremismul european şi islamismul radical constă în mijloacele folosite, nu în obiectivele care sunt oarecum aceleaşi. Concret, situaţia prezentă din Grecia şi Serbia a edificat ceea ce poate fi denumit neo-extremism, în timp ce în Bosnia, Kosovo şi Macedonia a apărut o teologie politică ce urmăreşte, până la urmă, tot o formă de restructurare socială. Rezultă că per ansamblu, abordarea fenomenului extremismului în Balcani este o problemă extrem de complexă, pentru că factorul religios nu poate fi separat de cel etnic. Extremismul în Balcani nu este un fenomen de conjuctură, ci unul care foloseşte conjuctura, motiv pentru care trebuie manevrat cu atenţie şi rezolvat cu soluţii durabile. Cu atât mai mult cu cât între toate tipurile de extremism există o legătură care devine vizibilă în momentele de criză, iar uneori este prea târziu pentru contracararea unor grave urmări.

Ideologiile extremiste îşi pot găsi loc oriunde în lume, cu o condiţie: spaţiul să fie dominat de sărăcie, lipsă de speranţe şi teren favorabil conflictelor. Toate aceste elemente se reăsesc din belşug în Balcani. Ce se poate face pentru ca manifestările acestea să nu degenereze, iar formaţiunile care le propagă să nu ajungă să decidă soarta popoarelor lor? Unica şi cea mai bună cale, arată directorul Institutului de Politică Balcanică din Priştina, este îmbunătăţirea standardelor de trăi şi instituirea unor structuri viabile de siguranţă socială.

dr. Vasile Leca

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult