NUMARUL
191-192
Niro Tower este un proiect ambiţios, amplasat într-o zonă de top a Bucureştiului, lângă Centrul ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească
Iată-ne, așadar, în plină participare a țării noastre, pe măsura puterilor, la înalta responsabilitate oferită ...
- ne declară E.S. dl. Todor Ivanov Churov, Ambasador al Bulgariei la București - Cum ați ...
În continuarea prezentării temeiurilor istorice pentru care Transilvania este teritoriu românesc, publicăm diversele încercări de manipulare ...
Născut dintr-o voință comună la cel mai înalt nivel politic, „Sezonul România-Franța” 2019, care se ...
Prezent la postul din România de mai puțin de șase luni, noul Ambasador al Marii ...
Într-o ambianță inegalabilă, la Cazinoul din Sinaia, a fost celebrat un moment unic - împlinirea ...
Ultimele 100 de zile în care la cârma ţării s-a aflat Nicolae Ceauşescu s-au constituit ...
Anul 2019 debutează în Republica Moldova cu intrarea în linie dreaptă a confruntărilor politice în ...
La sfârșitul anului 2018, românii din țară și din Diaspora au celebrat un secol de ...
Celebrarea unui secol de existență a Uniunii Ziariștilor Profesioniști, prima organizație de breaslă din România ...
Alegătorul contemporan, aflat în apropierea alegerilor europarlamentare, încearcă să se descurce printre lozincile ce ar ...
SUPLIMENT SPANIA

Reîntoarcerea acasă

Reporter: editura October - 10 - 2012

Un autocar plin cu oameni veniţi din Spania a oprit în faţa unei firme de transport din România. Obosiţi după drumul lung parcurs până acasă, „spaniolii” s-au aşezat pe bagajele din rafie, în aşteptarea microbuzului care să îi duce mai departe, spre casă. Nu sunt foarte comunicativi şi poate pe bună dreptate. Au parcurs un drum lung într-o căldură infernală şi nu îşi doresc nimic altceva decât să ajungă acasă, la părinţi, copii şi poate soţi pe care nu i-au mai văzut de te miri când. „Am lucrat la solar, la roşii, la castraveţi. Am muncit de ne-au ieşit ochii şi am stat în călduri de peste 50 de grade. Am lucrat în agricultură, că altceva nu găseşti”, spune o femeie între două vârste. Cum e plătită? La oră. Ia de la 3,75 de euro/h până la 4,75/h (depinde de patronul la care lucrează). „Şi mai bine, şi mai rău… Oricum, în România nu ai nici după ce bea apă“. Mărturiseşte apoi că nu îşi mai găsesc de lucru decât cei care au contracte, iar ea deţine un astfel de act încă de acum şapte ani.

Un bărbat trecut de 50 de ani mărturiseşte că pentru români nu se mai găseşte de lucru în Spania. Vorbeşte din propria experienţă. A lucrat în construcţii, a fost dat în şomaj şi acum i s-a terminat şi acesta. A venit acasă în speranţa că va putea să-şi câştige cumva pâinea de zi cu zi. „Nu mai este de lucru pentru români. Am avut un ajutor de şomaj până acum, dar mi s-a terminat şi acum am venit încoace, că nu mai am ce face. Am lucrat în construcţii, dar nu mai e de mult de lucru. Acum nu ştiu ce voi face. Îmi voi căuta ceva, dar nu ştiu dacă îmi găsesc”. Cum e plătită munca unui constructor? „Prost! Acolo se lucrează, nu ca aici. Munca e muncă. Încerc să mă mai duc, să-mi caut de lucru”, mai spune omul.

Doi bunici trecuţi de 70 de ani au fost la copii în Spania şi s-au întors acasă bucuroşi că nu mai văd pământul roşu al ţării în care locuiesc ai lor. „Avem copii acolo. Lucrează la oi, într-o pustietate. S-au dus acolo că nu au unde lucra acasă. Noi suntem bătrâni, avem un pic de pensie, dar ei nu au unde lucra. Lunar îi plăteşte, banii îs bunişori, dar îi greu, că e o mizerie mare. Dă-ţi seama cum e la oi, la căldurile alea. Miroase groaznic! Ce să facă? Nu au ce face. 1.500 de euro au salariu şi le dă şi mâncare. La noi, dacă ar lucra la oi, ar lua 500-600 de lei. Acolo iau alţi bani, numai că-i greu. De zece ani lucrează acolo. Or veni şi acasă când or putea, că o făcut căşi la copii, ce le-o trebuit, să-şi poată lua nişte animale. Au pământ mult, şi-o cumpărat de când îs acolo. Când or veni, şi-or lua nişte animale şi or trăi cumva”, spune Maria Puşcar, o bunică din Parva, ai cărei copii au casă la Tărpiu, dar locuiesc acum în Spania.

O altă doamnă aşteaptă pe trotuar să plece microbuzul. Poartă ochelari de soare şi, când începe să vorbească, îşi etalează accentul spaniol. Lucrează de zece ani în Spania, nu are contracte, dar totuşi îşi găseşte de muncă. Are de gând să se mai întoarcă în România? „Normal. Aici e casa mea, e ţara mea, aici m-am născut. De lucrat, prefer să lucrez acolo la salariile pe care ni le dau. Lucrăm acolo şi venim acasă să ne vedem părinţii, fraţii, familia. Ei au pensii, noi le aducem cadouri”.

În tot acest timp, România, o ţară bogată, verde, cu pământ rodnic, e măcinată de războaie politice, e ocupată cu referendumuri şi cu smuls puterea de la unii la alţii. Fără sisteme de irigaţii, cu o agricultură la pământ, cu politicieni bogaţi şi oameni săraci, România se stinge încet şi îşi pierde zi de zi speranţa.