NUMARUL
195-196
Odată cu înscăunarea României în fruntea Consiliului Uniunii Europene, pentru o perioadă limitată, pe drept ...
Participanți: cunoscuți jurnaliști, personalități ale presei din România, care onorează publicația de numeroși ani: Eugen ...
În ultimii ani, turismul în zona balcanică a evoluat spectaculos. De la stațiunea Belek, din ...
- România reîntregită, stat unitar pe harta lumii La 18 ianuarie 1919 au început lucrările Conferinţei ...
O informație de presă ne lămurește despre adevărata stare de lucruri care domnește în rândul ...
- Putere, avere, ereditate - Numeroase state socotite a fi modele de democrație, și nu numai ...
Serbia este un spațiu creștin încă din secolul al IX-lea d.Hr. Preafericitul Părinte Irineu, Patriarhul ...
Considerate un tezaur al neamului, mănăstirile din nordul Moldovei sunt adevărate opere de artă, unice ...
Triunghiul planetar al momentului: America-China-Rusia  Relațiile dintre Rusia și Statele Unite, care au monopolizat decenii de-a ...
Cei cunoscuți sub numele de „whistleblowers” sunt acele persoane care lasă să se scurgă spre ...
Oligarhii ruși, îmbogățiți cu resursele patriei-mamă Deținătorii de averi însemnate din Rusia ultimelor decenii reprezintă un ...
Cândva am găsit o cărticică despre Teatrul „Cărăbuş” al celebrului actor Constantin Tănase, care „propune” ...
SUPLIMENT SPANIA

Reîntoarcerea acasă

Reporter: editura October - 10 - 2012

Un autocar plin cu oameni veniţi din Spania a oprit în faţa unei firme de transport din România. Obosiţi după drumul lung parcurs până acasă, „spaniolii” s-au aşezat pe bagajele din rafie, în aşteptarea microbuzului care să îi duce mai departe, spre casă. Nu sunt foarte comunicativi şi poate pe bună dreptate. Au parcurs un drum lung într-o căldură infernală şi nu îşi doresc nimic altceva decât să ajungă acasă, la părinţi, copii şi poate soţi pe care nu i-au mai văzut de te miri când. „Am lucrat la solar, la roşii, la castraveţi. Am muncit de ne-au ieşit ochii şi am stat în călduri de peste 50 de grade. Am lucrat în agricultură, că altceva nu găseşti”, spune o femeie între două vârste. Cum e plătită? La oră. Ia de la 3,75 de euro/h până la 4,75/h (depinde de patronul la care lucrează). „Şi mai bine, şi mai rău… Oricum, în România nu ai nici după ce bea apă“. Mărturiseşte apoi că nu îşi mai găsesc de lucru decât cei care au contracte, iar ea deţine un astfel de act încă de acum şapte ani.

Un bărbat trecut de 50 de ani mărturiseşte că pentru români nu se mai găseşte de lucru în Spania. Vorbeşte din propria experienţă. A lucrat în construcţii, a fost dat în şomaj şi acum i s-a terminat şi acesta. A venit acasă în speranţa că va putea să-şi câştige cumva pâinea de zi cu zi. „Nu mai este de lucru pentru români. Am avut un ajutor de şomaj până acum, dar mi s-a terminat şi acum am venit încoace, că nu mai am ce face. Am lucrat în construcţii, dar nu mai e de mult de lucru. Acum nu ştiu ce voi face. Îmi voi căuta ceva, dar nu ştiu dacă îmi găsesc”. Cum e plătită munca unui constructor? „Prost! Acolo se lucrează, nu ca aici. Munca e muncă. Încerc să mă mai duc, să-mi caut de lucru”, mai spune omul.

Doi bunici trecuţi de 70 de ani au fost la copii în Spania şi s-au întors acasă bucuroşi că nu mai văd pământul roşu al ţării în care locuiesc ai lor. „Avem copii acolo. Lucrează la oi, într-o pustietate. S-au dus acolo că nu au unde lucra acasă. Noi suntem bătrâni, avem un pic de pensie, dar ei nu au unde lucra. Lunar îi plăteşte, banii îs bunişori, dar îi greu, că e o mizerie mare. Dă-ţi seama cum e la oi, la căldurile alea. Miroase groaznic! Ce să facă? Nu au ce face. 1.500 de euro au salariu şi le dă şi mâncare. La noi, dacă ar lucra la oi, ar lua 500-600 de lei. Acolo iau alţi bani, numai că-i greu. De zece ani lucrează acolo. Or veni şi acasă când or putea, că o făcut căşi la copii, ce le-o trebuit, să-şi poată lua nişte animale. Au pământ mult, şi-o cumpărat de când îs acolo. Când or veni, şi-or lua nişte animale şi or trăi cumva”, spune Maria Puşcar, o bunică din Parva, ai cărei copii au casă la Tărpiu, dar locuiesc acum în Spania.

O altă doamnă aşteaptă pe trotuar să plece microbuzul. Poartă ochelari de soare şi, când începe să vorbească, îşi etalează accentul spaniol. Lucrează de zece ani în Spania, nu are contracte, dar totuşi îşi găseşte de muncă. Are de gând să se mai întoarcă în România? „Normal. Aici e casa mea, e ţara mea, aici m-am născut. De lucrat, prefer să lucrez acolo la salariile pe care ni le dau. Lucrăm acolo şi venim acasă să ne vedem părinţii, fraţii, familia. Ei au pensii, noi le aducem cadouri”.

În tot acest timp, România, o ţară bogată, verde, cu pământ rodnic, e măcinată de războaie politice, e ocupată cu referendumuri şi cu smuls puterea de la unii la alţii. Fără sisteme de irigaţii, cu o agricultură la pământ, cu politicieni bogaţi şi oameni săraci, România se stinge încet şi îşi pierde zi de zi speranţa.