NUMARUL
191-192
Niro Tower este un proiect ambiţios, amplasat într-o zonă de top a Bucureştiului, lângă Centrul ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească
Iată-ne, așadar, în plină participare a țării noastre, pe măsura puterilor, la înalta responsabilitate oferită ...
- ne declară E.S. dl. Todor Ivanov Churov, Ambasador al Bulgariei la București - Cum ați ...
În continuarea prezentării temeiurilor istorice pentru care Transilvania este teritoriu românesc, publicăm diversele încercări de manipulare ...
Născut dintr-o voință comună la cel mai înalt nivel politic, „Sezonul România-Franța” 2019, care se ...
Prezent la postul din România de mai puțin de șase luni, noul Ambasador al Marii ...
Într-o ambianță inegalabilă, la Cazinoul din Sinaia, a fost celebrat un moment unic - împlinirea ...
Ultimele 100 de zile în care la cârma ţării s-a aflat Nicolae Ceauşescu s-au constituit ...
Anul 2019 debutează în Republica Moldova cu intrarea în linie dreaptă a confruntărilor politice în ...
La sfârșitul anului 2018, românii din țară și din Diaspora au celebrat un secol de ...
Celebrarea unui secol de existență a Uniunii Ziariștilor Profesioniști, prima organizație de breaslă din România ...
Alegătorul contemporan, aflat în apropierea alegerilor europarlamentare, încearcă să se descurce printre lozincile ce ar ...
SUPLIMENT ANGLIA

Mulţi britanici se opun imigraţiei

Reporter: editura December - 6 - 2012

Numeroşi britanici nu văd cu ochi buni impactul imigraţiei asupra societăţii şi economiei în ultimul deceniu. Cel mai recent raport Atitudini Sociale Britanice (British Social Attitudes), publicat în luna septembrie, arată că trei sferturi dintre insulari doresc reducerea imigraţiei.

Proporţia de respondenţi în favoarea unei anumite reduceri a imigraţiei a crescut de la 63% în 1995, la 72% în 2003 şi la 78% în 2008, chiar înainte de declanşarea crizei. De atunci, a existat un mic declin, 75% dintre respondenţi pledând în 2011 – şi chiar în 2012 – pentru o reducere a imigraţiei în general, 51% dorind o reducere mai consistentă.

Pe forumurile online britanice există zeci de discuţii despre imigranţi, cele mai multe vizându-i pe polonezi, care sunt în număr foarte mare în Marea Britanie, fiind estimaţi la peste un milion. Britanicii discută despre câte beneficii se iau de la stat, despre lipsa locurilor de muncă şi despre dezavantajele imigraţiei, uneori ajungându- se la opinii ultranaţionaliste şi rasiste. Conform publicaţiei în limba română „Ziarul Românesc”, britanicii se plâng că pe forumurile poloneze din Regatul Unit există mii de anunţuri de locuri de muncă publicate doar pentru polonezi, în limbă poloneză.

Nu lipsesc nici discuţiile despre români, din care reiese că nu suntem priviţi întotdeauna cu ochi buni. Este evidentă influenţa titlurilor din presa tabloidă, cum ar fi: „Romanians are coming, what now?” („Vin românii, ce urmează?”), „Romanians, on top of the most wanted lists („Românii, în fruntea listelor cu oamenii cei mai căutaţi”) etc.

Britanicii cred că un val de români săraci va invada Regatul Unit imediat după ridicarea restricţiilor, la sfârşitul lui 2013. Se consideră că atunci conaţionalii noştri vor aplica pentru beneficii, împovărând şi mai tare sistemul. În plus, englezii cred că românii vor lua locurile de muncă rămase şi că vor comite infracţiuni. Conform regulilor UE, restricţiile pe piaţa muncii pentru români şi bulgari vor fi ridicate în toate statele membre până la sfârşitul anului 2013.

 

Punct de vedere românesc

Jurnaliştii „Ziarului Românesc” au intervievat câţiva conaţionali care muncesc în Regat. Sunt români care le dau dreptate britanicilor în legătură cu această imagine proastă: „Este normal să aibă o părere proastă, vedeţi câte se întâmplă din cauza infractorilor. Au ajuns oamenii aici, în cartier, să îşi ferească telefoanele şi să pună mâna la buzunare când aud vorbindu-se româneşte”, spune Livia, din Portsmouth. „Cei care vor şi sunt suficient de hotărâţi să îşi schimbe viaţa reuşesc, cu toate restricţiile din lume. Dacă ar fi libertate completă, ştiţi cum e românul, o înţelege greşit. Mă tem că au dreptate englezii de pe forumul acela, vor veni cu sutele de mii să ceară ajutoare”, declară şi Cătălin (Southampton), pentru aceeaşi publicaţie.

Alţii spun că englezii nu au dreptate să se teamă de români. Unul dintre ei este Marcel, care munceşte în Leeds: „Suntem cetăţeni UE, şi-au bătut joc de noi atâţia ani, noi de ce suntem lăsaţi în urmă? România a ajuns o ţară de mâna a doua, măcar să putem munci unde vrem în Europa, măcar atât. Englezii o să înţeleagă până la urmă că este o diferenţă între românii care muncesc şi cei care fură”. „Nu le luăm nimic, nu le luăm locurile de muncă, la case plătim chirii, de ce s-ar plânge? Că muncim ieftin? Oricum, dacă mergi să te angajezi, nu te vor alege pe tine, vor alege tot un englez. Te aleg pe tine doar dacă le ceri foarte puţini bani sau dacă nu au altă opţiune. Restricţiile trebuie ridicate, nu suntem cetăţeni de mâna a doua”, crede şi Iulian, care trăieşte în capitala Marii Britanii. („Ziarul Românesc Weekly”- 2012)

 

Climat de teamă şi sărăcie

Sute de imigranţi care lucrează în Marea Britanie, între care şi români, trăiesc într-un climat de teamă şi sărăcie, fiind victimele unor condiţii inumane şi îndatoraţi angajatorilor, arată raportul publicat în cursul verii acestui an, intitulat „Experienţe de muncă forţată în industria alimentară din Marea Britanie”. Documentul a dezvăluit că lucrătorii sunt subiectul unor intimidări rasiste şi sexiste şi al ameninţărilor. Izolaţi, incapabili să vorbească engleza şi necunoscându-şi drepturile, mulţi dintre ei s-au plâns că sunt deprimaţi, iar unii au fost împinşi până în situaţia de a-şi face rău singuri. „Mă simţeam de parcă ar fi căzut cerul pe mine, dar nu aveam de ales”, povesteşte Adriana, o tânără în vârstă de 30 de ani, din România. „Aveam nevoie de bani. Trebuia să muncesc. Eram în situaţia în care mai degrabă mă omorai decât să mă întorc. Am slăbit. Eram tensionată şi tristă tot timpul”, explică ea.

Deşi mulţi dintre ei sunt imigranţi legali, nu îşi cunosc drepturile şi sunt exploataţi în mod frecvent. O proporţie semnificativă dintre ei au plătit taxe agenţilor şi au rămas îngropaţi în datorii. Una dintre practici, au descoperit cercetătorii, era de a recruta prea mulţi lucrători şi de a le oferi suficient de lucru pentru a le plăti datoriile angajatorilor lor, dar de a-i menţine în sărăcie, obligaţi să împartă locuinţe mici şi cu condiţii precare.

O metodă veche de a-ţi găsi de muncă, în special pentru femei, este cea de a pune mici anunţuri în vitrinele magazinelor de cartier. „La început, când am ajuns în UK, vorbeam foarte puţină engleză. O amică m-a învăţat să scriu anunţuri şi mă plimbam în fiecare zi în magazine de indieni în diferite zone şi puneam anunţuri în geam. De asemenea, mă uitam să văd dacă este vreun anunţ cu cineva care vrea să angajeze. În acel caz, trebuia să sun atunci, pe loc. Competiţia era mare şi era riscul ca postul să se ocupe mai repede”, povesteşte Cristina, cleaner din nord-vestul Londrei.

Găsirea unui loc de muncă este o problemă din ce în ce mai des întâlnită în comunitatea românească, multe persoane simţind efectele recesiunii. „Eu munceam într-un birou, la o firmă de avocatură, ca secretară, şi mă plăteau extraordinar de bine. Chiar mă gândeam să renunţ la casele pe care le am la curăţenie şi să rămân doar la birou. Însă de mai bine de o lună, mi-au tăiat semnificativ din salariu şi continui să fac amândouă joburile”, spune Gabi, aflată în Regatul Unit de 4 ani.

Baza pieţei muncii din Marea Britanie, în pofida protecţiei, poate fi profund neatractivă şi mult prea des exploatativă. Munca este grea, prost plătită şi nesigură. Mulţi dintre cei intervievaţi câştigă abia cât să supravieţuiască. Teama şi lipsa de putere sunt aproape omniprezente”, conchide raportul. („Daily Mail” – 2012)