22
September , 2017
Friday

Mapamond

Cele două feţe ale globalizării

Reporter: editura February - 15 - 2013

Mai mulţi cititori din Repubica Moldova s-au adresat redacţiei noastre, interesându-se de binefacerile, ca şi de neajunsurile procesului de globalizare. Le răspundem, pe această cale.

1Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată şi, probabil, nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea include o multitudine de procese complexe, atingând domenii diverse ale unei societăţi. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie sau toate la un loc. Un lucru este cert: globalizarea suscită o polemică nesfârşită, avansează încontinuu şi ireversibil, generează efecte majore, având deopotrivă susţinători şi contestatari.

Problemele în ceea ce priveşte globalizarea apar încă din momentul încercării de definire a acestei noţiuni. Oamenii de ştiinţă şi opinia publică nu au căzut încă de acord asupra unei singure definiţii. Globalizarea, în linii foarte generale, descrie un proces multicauzal, care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului. De aici interdependenţa şi multitudinea de efecte pe care le are toată această „liberalizare” mondială.

„Prima eră” a globalizării se consideră că s-ar fi împărţit în etape odată cu primul război mondial şi, apoi, spre sfârşitul anilor ’20 şi începutul anilor ’30. Din anii `90, noţiunea de globalizare a început să fie folosită pentru a descrie un proces complex, socio-economic şi cultural.

Globalizarea economică implică, aşadar, fluxurile de bunuri/servicii, de persoane (migraţia), de capital şi de tehnologie. Dar globalizarea are şi alte dimensiuni. Unele probleme globale, cum ar fi încălzirea atmosferei, gaura din stratul de ozon sau tăierea pădurilor tropicale ilustrează în modul cel mai impresionant fenomenul globalizării, pentru că, în acest caz, este vorba despre probleme globale, care necesită o abordare pe măsură. În ceea ce priveşte dimensiunea ei socială, globalizarea afectează direct viaţa tuturor cetăţenilor, lumea devenind un „global village“, iar comunităţile tradiţionale, cum ar fi familia, extinzându-se la scară planetară. În fine, nimeni nu mai pune la îndoială dimensiunea culturală a globalizării, dacă luăm în considerare, de pildă, faptul că producţiile hollywoodiene pot fi vizionate peste tot în lume, iar „americanizarea“ culturii mondiale este un fapt incontestabil. Procesul de „americanizare”, asociat major cu globalizarea, influenţează, este drept, viaţa cotidiană a fiecărui individ, însă ţine de fiecare din noi dacă acceptăm sau nu acest lucru. Fiecare ţară are valori, tradiţii, obiceiuri, datini, stil de viaţă şi conduită. Surprinzător, nu este nevoie neapărat de naţionalism exacerbat şi vocal pentru ca oamenii să se dovedească apţi de a alege: în urma unei anchete efectuate de specialiştii Băncii Mondiale în rândul a zeci de mii de persoane foarte sărace din toată lumea, s-a ajuns la concluzia că ceea ce aceşti cetăţeni defavorizaţi reclamă cu prioritate nu este nevoia acută de bani, ci aceea de conservare a propriei demnităţi.

Pro şi contra

Indiscutabil, globalizarea universalizează, implicând ideea de unificare a societăţilor, chiar dacă prin aceasta se ajunge la relativizarea identităţilor naţionale sau comunitare, cele prin care un popor sau o comunitate anume îşi defineşte existenţa. Astfel, există pericolul omogenizării, al creării unei culturi globale, cum este consumismul, care devine măsura tuturor lucrurilor. Pe de altă parte, globalizarea particularizează, favorizând individualismul şi pluralismul. Aşadar, repere şi pentru cei care susţin globalizarea, promovând-o şi beneficiind de pe urma ei, cât şi, pe de altă parte, pentru cei care o critică. La fel de important este şi faptul că, totuşi, nu totul face parte din procesul de globalizare şi nu totul este determinat în mod decisiv de aceasta. Globalizarea are limite.

2În cazul consecinţelor globalizării, dezbaterile publice aduc în prim-plan diverse cuvinte la modă, dintre care se detaşează „interdependenţa”, proces care se accelerează continuu. Unul dintre cele mai importante efecte ale globalizării rămâne fără îndoială eroziunea statului naţional. Graniţele nu demult fixe, puterea statului şi a populaţiei devin, sub tăvălugul globalizării, mult mai permeabile. Această „eroziune“ transpare în mod deosebit de avansat în Europa. Aici, „statele au transferat asupra unei organizaţii supranaţionale noi de la competenţe centrale până la suveranitatea monetară”, se arătă în „Revista de Ştiinţe Juridice”. Tot globalizarea este considerată „responsabilă” şi pentru ceea ce este denumit „dumping social”: în timp ce industria beneficiază de pe urma creşterii capacităţii de concurenţă în cadrul competiţiei globale şi scăderea implicită a cheltuielilor presupuse de plata asigurărilor sociale (scăzând astfel şi cheltuielile salariale suplimentare), sindicatele avertizează asupra pericolului scăderii prea abrupte a salariilor, care permite anumitor ţări să producă mai ieftin, cu preţul prăbuşirii standardelor de viaţă. De aici o altă „vină” a globalizării – accentuarea clivajului între bogaţi şi săraci (salariaţii din India câştigă mai puţin decât cei din Europa şi în această privinţă nu se va schimba mai nimic în viitorul apropiat). Acesta este, de altfel, unul dintre pilonii majori pe care se sprijină mişcarea criticilor globalizării, care a reuşit să-şi atragă între timp un număr considerabil de susţinători.

Politicul nu a rămas impasibil la repartizarea neuniformă a câştigurilor, impozitele neplătite de centrele financiare off-shore, crizele internaţionale ca rezultat al unor mişcări de capital speculative, concurenţa ruinătoare la nivel local (generată de ameninţările venite din direcţia companiilor multinaţionale), precum şi celelalte consecinţe ale globalizării (efectul de seră, fenomenul migraţiei, criminalitatea internaţională sau distribuţia armelor de distrugere în masă). Problemele căpătând un caracter din ce în ce mai global, soluţionarea lor politică tinde să devină şi ea de ordin „global“. În acest sens, există nenumărate proiecte, care vizează inclusiv constituirea unui stat global. Şi pentru că acesta rămâne – cel puţin pentru viitorul apropiat – o utopie, şi pentru că, după părerea multora, nu este nici măcar de dorit, s-a încercat găsirea unor forme organizaţionale noi, care să adapteze politica la noua eră a globalizării. În acest scop, a fost inventat conceptul de „global governance“, mai exact o politică internă la nivel mondial, o politică a noii ordinii mondiale, pe scurt, politica secolulului XXI. Nu este mai puţin adevărat că globalizarea este de cele mai multe ori ,,ţapul ispăşitor” în dezbaterile politice, în special atunci când se impune justificarea anumitor nereuşite de ordin intern, induse de o guvernare defectuoasă, instituţii slabe sau politici economice greşite.

Dacă influenţa globalizării înlocuieşte „dictatura” elitelor naţionale (un aspect pozitiv) cu cea a finanţelor internaţionale (aspect negativ), democraţia permite proteste faţă de efectele considerate nefaste ale fenomenului. Aşa au apărut actorii mişcării antiglobalizare, care susţin că aeasta cauzează sărăcie, favorizează ţările bogate şi cauzează prejudicii majore mediului înconjurător. Membrii mişcării anti-globalizare sunt organizaţi în reţele prezente atât la nivel global (Forumul Social Mondial), cât si regional. În plus, există sindicate, organizaţii ale consumatorilor sau aparţinând altor categorii sociale („Public Citizens” – SUA), institute („Center for Economicand Policy Research”) sau organizaţii care lupta împotriva globalizării („GlobalExchange) şi pentru obţinerea unor drepturi („Marşul Mondial al Femeilor”), pentru respectarea drepturilor omului („Human Right Watch”), pentru protecţia mediului („Greenpeace”) şi, nu în ultimul rând, pentru eliminarea sărăciei („Christian Aid”). Toatea cestea sunt susţinute şi de trusturi media, cum ar fi „AfterNet” sau „Idependent MediaCenter”, iar tabloul general este completat de organizaţii mici, formate strict pentru nevoi de moment. Manifestaţiile antiglobalizare se produc în special pe fondul desfăşurării a două categorii de evenimente: reuniunile anuale ale celor mai importante foruri financiare internaţionale – Organizaţia Mondială a Comerţului, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială – acuzate că netezesc drumul puterii corporaţiilor multinaţionale şi întâlnirile celor mai puternice ţări din lume, considerate marile beneficiare ale globalizării. Relevant pentru complexitatea întregului proces este faptul că legătura dintre membrii mişcării se realizează cu ajutorul internetului, una dintre „pietrele de temelie” ale globalizării pe care toţi aceşti contestatari o înfierează…

 

Avantaje şi dezavantaje

  • reducerea costurilor de producţie, datorită economiei de scară; accelerarea tranzacţiilor schimburilor care se realizează aproape în timpii comunicaţi – fax, internet etc.; creşterea vitezei de derulare a operaţiunilor comerciale, financiare şi tehnologice; extinderea puternică a pieţelor şi crearea de noi pieţe independente de anumite surse sau zone tradiţionale şi, implicit, o creştere a eficienţei întregii activităţi economice la nivel planetar, ca urmare a mişcării libere a capitalurilor, investiţiilor, tehnologiilor şi forţei de muncă spre domeniile şi zonele mai profitabile.
  • „disiparea” naţiunii şi statului naţional, reducerea locurilor de muncă în ţările în curs de dezvoltare sau cu un nivel mai redus al productivităţii muncii; specializarea unor state în activităţi de producţie generatoare de poluare şi care necesită un consum mare de muncă, materii prime şi energie; adâncirea decalajelor economice şi a polarizării sociale (în prezent, 258 de persoane miliardare deţin o bogăţie egală cu cea posedată de 2,5 miliarde de oameni – aproape ½ din populaţia Terrei); riscul privind dispariţia unor ramuri; falimentarea unor bănci; destabilizarea vieţii economice, inclusiv a unor state.
Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult