NUMARUL
193-194
În mod cert, odată cu câștigarea alegerilor de către președintele Donald Trump, lumea a fost ...
Austria și Ungaria sunt state vecine, membre ale Uniunii Europene, au o lungă istorie comună, ...
Nostalgia față de valori ale trecutului, pe fundalul creșterii naționalismului în toată Europa, este nu ...
Cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile europarlamentare, partidele liberale ale Europei manifestă tendința de ...
În decursul procesului istoric prin care se definește raportul dintre individ și stat au fost ...
Întâmplări petrecute în ultimul secol ne arată că în politică aproape nimic nou nu este ...
Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române stă în fruntea celei mai mari comunități de creștini ortodocși din ...
Barometrele internaționale indică anumite elemente îngrijorătoare legate de gradul de încredere a populației globului în ...
O lume multipolară, dar cu două vârfuri, Statele Unite și China, pare să fie formula ...
Abdicarea în favoarea unor parteneri neagreați de familiile lor continuă și astăzi printre membrii monarhiilor ...
Mai zilele trecute i-am auzit pe doi bărbați chipeși de vârstă peste mijlocie, în timp ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească
SUPLIMENT ANGLIA

Cum răzbesc românii pe piaţa muncii

Reporter: editura February - 2 - 2013

Armata imigranţilor din construcţii

În jur de un milion de muncitori au venit în Marea Britanie, ca urmare a extinderii UE în Europa de Est. Zilierii sunt, majoritatea, români şi bulgari şi relativ nou veniţi în Marea Britanie. Ei au sosit după 2007, când România şi Bulgaria au aderat la UE, după cum notează publicaţia „New Statesman”, într-un articol realizat în cadrul programului „Balkan Fellowship for Journalistic Excellence”, iniţiativă a fundaţiei Robert Bosch Stiftung şi ERSTE, în cooperare cu „Balkan Investigative Reporting Network” (BIRN). Prezenţa acestor imigranţi în Marea Britanie nu este ilegală în sine. Liberi să rămână, dar nu şi liberi să lucreze, românii şi bulgarii îndeplinesc o funcţie îngustă – satisfacerea nevoii de forţă de muncă din Marea Britanie, prost plătită şi lipsită de protecţie.

Restricţii „pe sprânceană”. Membrii UE nu pot împiedica cetăţenii altor state membre să se deplaseze în ţările lor pentru a munci, dar pot impune „controale tranzitorii”, de genul celor în vigoare în prezent în Marea Britanie pentru români şi bulgari.

Statistici ale Ministerului Muncii şi Pensiilor arată că în jur de 210.000 de români şi bulgari au primit un număr de National Insurance (NI), de la aderarea ţărilor lor la UE, fără a-i lua în calcul pe cei care lucrează ilegal şi pe cei care s-au întors acasă.

Oficiali bulgari şi români de la ambasadele ţărilor lor de la Londra au declarat că cetăţenii lor au constatat că este mai greu să obţină un număr de NI, în unele cazuri chiar după cinci încercări nereuşite. Chiar şi când reuşesc să obţină un număr NI, lucrătorii români şi bulgari se confruntă în continuare cu restricţiile care nu au afectat o generaţie anterioară de imigranţi din UE. Rezultă că românii şi bulgarii sunt mai probabil să accepte ceea ce li se oferă, având în vedere că au mai puţine opţiuni pe piaţa forţei de muncă.

Majoritatea românilor şi bulgarilor au venit în Marea Britanie fără permis de muncă sau o promisiune fermă de angajare. Dornici să câştige, ei gravitează spre sectoarele construcţiilor şi industriei hoteliere, unde eludează nevoia unui permis de muncă, înregistrându-se ca independenţi. Confruntaţi cu restricţii severe pe piaţa locurilor de muncă, lucrătorii români au fost îndreptaţi spre o zonă în care nu există o distincţie clară între legal şi ilegal sau între exploatare şi eficienţa costurilor.

Salarii mai mici şi condiţii mai proaste. În sectorul construcţiilor, de pildă, care reprezintă peste 10 procente din PIB-ul Marii Britanii, o investigaţie a BIRN a arătat că lucrătorii români şi bulgari sunt pregătiţi să lucreze pentru salarii mai mici şi în condiţii mai proaste decât alţii. De altfel, sindicatele şi oficialii din domeniul siguranţei muncii sunt de acord că statutul acestor lucrători imigranţi i-a dus la capătul extrem al domeniului construcţiilor, unde procedurile sunt mult mai susceptibile de a fi ignorate, iar accidentele şi plângerile sunt mai puţin susceptibile de a fi raportate. Spre exemplu, un tânăr român, al cărui nume nu a fost dat, la sfatul avocatului său, a declarat, pentru BIRN, că a fost electrocutat în timp ce folosea un ciocan pneumatic pe un şantier din Londra. „Nu-mi amintesc prea multe. Era fum. Braţul meu a fost ars”, a povestit el.

Firmele mici de construcţii, care îi plasează de obicei pe aceşti muncitori, nu au nici un interes să existe plângeri împotriva lor. În plus, agenţiile de plasament plătesc de multe ori imigranţilor români şi bulgari un salariu mai mic decât altor lucrători. Iar imigranţii nu dispun de măsuri de protecţie împotriva acestor reduceri ale câştigurilor lor.