5
November , 2017
Sunday

Puncte de vedere

Alianţe sau simple asocieri ?

Reporter: editura March - 15 - 2013

Sintagma „butoiul cu pulbere ”, prin care Balcanii erau etichetaţi ori de câte ori se prefigurau evenimente tragice, avea să rămână până în zilele de astăzi. Acest „focar de insatisfacţii naţionale ” nu s-a liniştit nici până în prezent.

Eforturile europene de întregire a diverisităţii balcanice într-o uniune au fost şi sunt îngreunate de criza economico- financiară care se derulează într-un context în care globalizarea este confruntată tot mai des cu pasiuni naţionaliste care doresc separarea. Paradoxul central al Balcanilor este dat în prezent de amintirile înverşunării cu care a fost destrămată Iugoslavia şi dorinţa puternică de integrare în UE, adică schimbarea centrului de comandă de la Belgrad la Bruxelles. Desigur, dacă ne întoarcem la separarea iugoslavă, situaţia este mai liniştită, pentru că evenimentul s-a derulat nu de mult timp, iar teama de consecinţe încă persistă. Nu acelaşi lucru se poate spune despre atmosfera din zonele „tradiţional “separatiste din Europa. Aspiraţiile de independenţă sunt exprimate tot mai mult de glasurile separatiştilor din Belgia flamandă, Tirolul de Sud, Catalonia şi din Scoţia. Argumentul lor central vizează, peste tot, neputinţa guvernului central în guvernarea crizei şi a problemelor statului, separarea fiind singura soluţie care, în ciuda perspectivelor globalizării, ar rezolva situaţia.

Joel Kotkin, profesor la Universitatea Chapman în Orange, SUA

Joel Kotkin, profesor la Universitatea Chapman în Orange, SUA

Un analist occidental surprindea un aspect interesant: „legătura de cauzalitate dintre fenomenele macroeconomice – cu care se confruntă statele – şi cele cu specific naţional este greu de explicat, pentru că multă lume nu înţelege criza în sine, dar simte consecinţele ei pe masă şi în buzunar . În faţa unui asemenea tablou, în Balcani este acceptată tot mai mult ideia preceperii crizei economice ca principal obstacol în calea integrării europene, iar perioada aşteptării se apropie de sfârşit. Pentru ţările balcanice, care sunt deja în UE, situaţia economică a devenit sufocată de neputinţă politică, dar şi de de perspectivele nefavorabile întrezărite.

În celelalte ţări din zonă a apărut ideea regionalizării Balcanilor, pe baza principiilor UE, ca una din posibilităţile pentru depăşirea impasului actual. Situaţia prezentă din Europa de Sud- Est dezvăluie o anumită îngrijorare, pentru că proiecţiile privind dezvoltarea şi bunăstarea, de la începutul acestui secol, nu şi-au găsit încă împlinirea.

EurpeanConceptul atât de frecvent -cel de extindere a Uniunii Europene – este golit tot mai mult de conţinutul necesităţii unificării Europei. Şi asta în condiţiile în care problema extinderii aşteaptă din cauza crizei economice, în paralel cu reevaluarea condiţiilor şi standardelor de admitere a noilor state, dar şi a condiţiilor în care au intrat ultimile ţări în UE. Iar exmplul cel mai elocvent este dat de Germania, care se întreabă dacă nu a existat o anumită grabă pentru admiterea României şi Bulgariei în UE. Da, a existat, dar nu din raţiuni economice, ci geostrategice, care schimbă mult datele problemei.

Dificultăţile economico-financiare actuale reaşează în atenţie analiza de noi modalităţi privind căile de extindere şi unificare europeană, evitând posibilitatea apariţiei altor crize, care ar putea să împiedice construirea unui spaţiu de încredere şi siguranţă pe tot continentul european. Una din direcţiile- după unii analişti europeni – este regionalizarea Balcanilor ca parte a Europei, sugerând o alianţă Belgrad –Zagreb –Lubliana. Realitatea nu prea îndepărtată îndeamnă, însă, la atenţie, pentru că problemele destrămării Iugoslaviei încă au rezonanţă.

Ideea unei uniuni regionale în Balcani, precum Beneluxul sau Scandinavia, bazată pe acorduri economice, este de viitor – afirmă profesorul Pedrag Simic, de la Universitatea de la Belgrad – dar are şi dificultăţi, datorită poziţiei SUA, care „nu a creat” Kosovo pentru o perioadă scurtă, ci pentru interese geostrategice îndelungate. În acest sens, SUA, pregătesc o nouă diplomaţie, adaptată secolului XXI, capabilă să controleze procese de globalizare apte să configureze un spaţiu global bazat pe legături şi ramificaţii între zone bine conturate şi controlate. Începutul acestei gândiri a fost făcut prin apariţia unei serii de organizaţii regionale, cu atribute bine definite, cum sunt Nafta, ASEAN, Organizaţia din Shanghai sau Uniunea ţărilor Africane. În acelaşi timp, UE a creat „European External Action Service”, autor al unor proiecte de regionalizare. Studiile de specialitate arată, însă, că trebuie avută în vedere o anumită diferenţă între regionalizarea de tip european şi politica globală americană, în condiţiile în care Balcanii sunt departe de a putea experimenta o politică globală diferită de cea a UE. Mary Sloter, profesor la Universitatea Princeton, are în vedere interesul promovării politicii globale americane în Europa, în condiţiile în care UE încearcă să dezvolte o direcţie nuanţată de alte perspective. În acest context, principiul american de menţinere a coerenţei interne este evident, în timp ce pentru restul lumii este promovată necesitatea alianţelor pentru formarea de regiuni. În spiritul celor de mai sus, este proiectată harta regiunii balcanice de Institutul de Balcanologie de la Washington, cu o structură adaptată pentru o legătură între regionalizare şi globalizare.

Modelul european, cel al regionalizării în cercuri concentrice, presupune crearea unei regiuni omogene cu rol important în securitatea europeană. Ideea apărută după războaiele din Iugosalvia exprimă anumite încercări de realizare a unor proiecte privind o Uniune Balcanică, şi asta după ce istoria a consemnat şi alte tentative.

Uniunea-balcanica2Încă în 1865, federalismul lui Saint-Simon, socialismul lui Marx şi anarhismul lui Bakunin stimulează cercurile stângiste din Belgrad să propună crearea unei Federaţii Orientale Democratice, de la Alpi până în Cipru. Cronologia evenimentelor marchează, în anul 1894, constituirea Ligii pentru Conferinţa Balcanică, pentru ca, în 1909, să se propună crearea Federaţiei Statelor Balcanice, cu sloganul „unificarea şi ajutorul reciproc al popoarelor din Balcani este singura cale spre eliberarea economică, naţională şi politică ”. Astfel de iniţiative au atras atenţia Europei, mai clar, asupra consecinţelor realizării unui astfel de proiect. Dezvoltările ulterioare au abordat din nou acest aspect, cu concluzia că problema balcanică poate fi rezolvată doar prin unificarea tuturor popoarelor care trăiesc pe acest teritoriu, lichidarea tuturor frontierelor create artificial şi garantarea colaborării reciproce, aspecte destul de utopice la vremea respectivă. În 1917, este înfiinţată „Federaţia Comunistă din Balcani”, care îşi propune unificarea, sub umbrela Moscovei, a României, Bulgariei, Iugoslaviei, Greciei şi Turciei. Organizaţia se desfiinţează în 1939.

Ultima încercare a avut loc după al doilea război mondial, când Tito propune lideilor bulgari constituirea unei Federaţii a Statelor Balcanice, dar şi această iniţiativă eşuează, datorită sovieticilor, care se temeau de pierderea controlului statelor din Sud-Estul Europei. Evoluţiile după căderea comunismului au impus necesitatea găsirii unor mijloace adecvate pentru garantarea securităţii europeane. De aici au început procesele pentru integrarea Balcanilor în UE. Din păcate, eforturile de extindere au fost încetinite de criza economico-financiară şi de lipsa unităţii statelor membre în privinţa modalităţilor de depăşire a acesteia.

Într-un articol publicat în „NewsWeek “, profesorul american Joel Kotkin exprima un punct de vedere privind lumea balcanică şi dificultăţile acesteia, apreciind că „în viitorul apropiat, legăturile comunitare dominate de specificul rasei, etniei şi religiei vor deveni mai importante decât frontierele politice. Conceptele frecvente – precum ideologia verde, socialistă sau capitalismul de piaţă – însufleţesc elitele cosmopolite, dar nu-i motivează pe oameni. Autorul remarcă rolul comunităţii (acesta foloseşte termenul de „trib”), situată dincolo de orice ideologie universală, care ar putea juca un rol în regionalizarea Balcanilor.

Analiştii politici apreciază că în noul context geopolitic (legăturile speciale Paris – Berlin, rolul Rusiei pe plan internaţional, ascensiunea Chinei, SUA şi UE etc.), marcat şi de criza financiară mondială, problema rolului geostrategic al Balcanilor în ecuaţia europeană trebuie reanalizată.

Ultimele dezvoltări în domeniul energetic, penetraţia economică tot mai insistentă în spaţiul balcanic a Turciei şi Chinei sprijină o altă gândire în zonă. Din aceste considerente, termenul de Uniune Balcanică reapare pe masa analiştilor, cu concluzia că o alianţă poate fi posibilă numai în domeniul economic. Ideea ca Balcanii să devină, în cadrul global, o formă de regionalizare „încât naţiunile şi statele să fie tratate ca şi entităţi politice şi regionale fără frontiere, cu suveranitate limitată, deznaţionalizată, pentru a face parte dintr-o periferie a Europei” este fără viitor. Experimentarea strategiilor europene în spaţiul balcanic nu este o tentaţie pentru popoarele acestei zone, pentru că istoria oferă o serie de exemple care îndeamnă la o anumită atenţie. Asocierea creării unei alianţe balcanice cu o parte a periferiei Europei nu poate face legătura cu tradiţia, cultura, religia şi mândria acestei regiuni, indiferent de situaţii dorite sau impuse. Crearea unei Europe „în trepte” nu reprezintă o soluţie, pentru că, aşa cum Dimitrie Gusti observă, cu inteligenţa-i rafinată, „Europa nu este un termen corespunzător unei noţiuni ştiinţifice geografice. Geografia tăgăduieşte existenţa unui continent al Europei, care apare ca o prelungire triunghiulară a Asiei (…) Europa este însă un continent uman, o creaţie spirituală, o splendidă manifestare de voinţă şi gândire. Europa nu înseamnă deci un teritoriu, ci o idee social-spirituală”.

În orice caz, viitorul Balcanilor va avea parte de paradoxuri.

Dr. Vasile Leca

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult