20
September , 2017
Wednesday

La sfârşitul anului 2010, bucureştenii au avut o surpriză oarecum neplăcută: cele patru statui din piaţeta situată în faţa Universității – arhitecţii ne spun că aceasta ar fi singura piaţă demnă de acest nume din Capitală, fiind unica gândită şi realizată coerent – au dispărut. Mihai Viteazul, Spiru Haret, Heliade Rădulescu şi Gheorghe Lazăr au fost mutaţi temporar în Parcul Izvor. Între timp, lucrările de amenajare a unei parcări subterane au scos la lumină ruinele ansamblului monastic de la Sfântul Sava: biserica, mănăstirea propriu-zisă şi Academia Domnească, construite în a doua jumătate a sec. XVI, refăcute şi îmbogăţite de Constantin Brâncoveanu. Cele mai reprezentative vestigii din acest complex vor putea să fie vizitate de îndată ce parcarea va fi funcţională.

Medalion aniversativ

Medalion aniversativ (oraşul Avrig)

Acum, toate cele patru personalităţi istorice s-au întors la locul lor. Trei dintre ei, în frunte cu Gh. Lazăr, veghează din nou, ca genii tutelare ale studiilor superioare din România, asupra universităţii bucureştene.

Născut în ultimul deceniu al sec. XVIII la Avrig, Gheorghe Lazăr a studiat la Cluj (1798-1801), Sibiu (1801-1802) şi Viena, unde urmează cursuri de de teologie, filosofie, istorie şi ştiinţe fizico-matematice. Încheind stagiul la Viena în 1809, Gh. Lazăr devine profesor la Seminarul Teologic din Sibiu (1811-1815). Din cauza conflictelor cu episcopul Moga, el fuge la Braşov, de unde este adus înapoi cu forța şi, la sfârşitul anului 1815, este destituit şi pus sub supravegherea autorităţilor poliţieneşti.

Forţat de aceste împrejurări, Gh. Lazăr a plecat în Ţara Românească, mai întâi în casa Ecaterinei Bărcănescu, în calitate de profesor particular. Îl regăsim apoi ca geometru, măsurând o moșie a boierului Constantin Bălăceanu, efor al școlilor din Muntenia. Din întâlnirea dintre cele două personalităţi se naşte un plan de mare anvergură – înfiinţarea unei instituţii de învăţământ superior în limba română, proiect la care aderă, alături de Bălăceanu, şi alți mari boieri, ca Iordache Golescu, nepot de frate al lui Dinicu Golescu, Ioan Văcărescu, mitropolitul Dionisie şi alţi boieri luminaţi, care, la 10 decembrie 1817, înaintează lui Caragea Voievod o anaforă prin care propun înfiinţarea unei şcoli domneşti la Sfântul Gheorghe, unde un profesor să fie însărcinat cu exercitarea ucenicilor la măsurarea pământului. Şcoala se va înfiinţa în anul următor, dar la Mânăstirea Sfântul Sava.

Academia Sfantul Sava – Bucuresti

Academia Sfântul Sava – Bucureşti

Această primă instituţie de învăţământ superior în limba română înlocuia Academia Domnească, întemeiată de stolnicul Constantin Cantacuzino la Mănăstirea Sf. Sava, în 1688, unde predarea se făcea în greacă şi latină. Scoasă de sub autoritatea ecleziastică şi reorganizată sub numele de Şcoala Naţională „Sfântul Sava”, aceasta îl va avea în frunte pe Gheorghe Lazăr.

La propunerea lui Lazăr, au fost integrate în programa școlii superioare discipline noi, precum aritmetica, geometria, trigonometria, filosofia, geografia şi gramatica. Ion Heliade Rădulescu a publicat traducerea Aritmeticii lui Francoeur, prima carte de matematică tipărită în Ţara Românească. Alături de aceste traduceri, manualele al căror autor a fost Gh. Lazăr – Aritmetica matematicească, Trigonometria cea dreaptă ş.a. – au adus o mare contribuţie la crearea terminologiei ştiinţifice în limba română.

Azi, la aproape 200 de ani de la acest moment istoric, nici nu ne imaginăm cât de dificilă şi de importantă a fost această etapă, în care limba română şi-a cucerit statutul de limbă a ştiințelor şi culturii. La începutul anilor ’90, aceia dintre noi care am venit în contact cu colegi din R. Moldova şi Ucraina am înțeles mai bine ce piedici enorme se ridicau în calea unei culturi care nu dispunea de o terminologie adecvată a ştiinţelor şi de un bagaj conceptual indispensabil discursului teoretic: mulţi cercetători şi profesori de dincolo de Prut veneau în România pentru a deprinde vocabularul ştiinţific românesc, deoarece la ei acest vocabular provenea exclusiv din limba rusă.

orasul Avrig a cinstit memoria carturarului

Pe data de 5 iunie 2009 – orasul Avrig a cinstit memoria carturarului

Datorită personalităţii şi convingerilor sale, Gh. Lazăr avea să-l cunoască pe Tudor Vladimirescu, pe care l-a sprijinit, din punct de vedere ideologic şi practic, în mișcarea de la 1821. El i-a învăţat pe panduri cum să îndrepte tunurile, meşteşug pe care-l învăţase la Viena. De aceea, după înfrângerea lui Tudor, Școala de la Sfântul Sava a fost închisă. Gheorghe Lazăr s-a îmbolnăvit grav şi, întors la Avrig, la 17 septembrie 1823 s-a stins din viaţă, la doar 44 de ani.

Desigur, Lazăr a fost omul epocii sale, de care ne despart nu doar ani sau decenii, ci şi o dinamică radical diferită a dezvoltării ştiinţelor şi comunităţilor universitare care le cultivă. Dar un punct anume rămâne neclintit din programul generaţiei lui Gh. Lazăr: necesitatea imperioasă a dezvoltării în continuare a învăţământului de toate gradele şi a cercetării ştiinţifice superioare în limba română. Desigur, internaţionalizarea ştiinţei şi dezvoltarea ei globală implică intensificarea dialogului dintre specialişti de pe toate meridianele, creşterea caracterului competitiv al rezultatelor cercetării – şi deci participarea la concertul internaţional al ştiinţelor prin publicații în limbi de circulație, în primul rând în engleză. Dar asta nu trebuie să implice desconsiderarea elaborării şi difuzării de opere ştiinţifice în limba proprie. În ultimă instanţă, finanţarea celei mai mari părţi din cercetarea ştiinţifică din România se datorează cetăţenilor români, vorbitori, într-o proporţie covârşitoare ai limbii române. Aceştia au dreptul să pretindă accesul liber la creaţia ştiinţifică pe care o susţin, precum şi dezvoltarea liberă a propriei limbi ca limbă de cultură, capabilă să exprime cele mai novatoare concepte ale ştiinţelor, literelor şi filosofiei.

Tendinţa recentă de a refuza limbii române statutul de limbă aptă de a vehicula noţiuni ştiinţifice de vârf este o formă de snobism intelectual căruia se cuvine să-i răspundem cu cuvintele lui Gh. Lazăr însuşi, care spunea, în acei ani inaugurali: pentru un popor şi neam ce este aşa de vechiu, aşa vestit, proslăvit şi înzestrat cu toate rodurile pământului, precum şi cu darurile duhovniceşti, se cuvine o Academie cu ştiinţa chiar în limba maicii sale.

Prof. Dr. Zoe Petre

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult