24
September , 2017
Sunday

Ieri şi azi

Zvârcoliri vinovate

Reporter: editura March - 15 - 2013

Timpul trece şi steagul secuiesc nu dă pace vecinilor noştri maghiari.

Începem rândurile noastre cu o întrebare elementară: dacă manipularea acestui steag are loc în Transilvania, pe teritoriu românesc, de ce Ungaria vecină, prietenă, ca şi noi membră a Uniunii Europene şi a NATO, continuă seria unor acte ce pot fi definite drept „ provocări antiromâneşti”: steag în chip de drapel înfipt pe clădirea Parlamentului de la Budapesta, acelaşi steag agăţat pe clădiri ale autorităţilor locale din oraşe maghiare, o campanie de trimitere de „steaguri” în localităţi româneşti, organizarea de marşuri cu tentă revizionistă, iar peste toate o campanie de presă deloc prietenoasă?

La urma urmei, aceste acte nu ar putea fi interpretate şi ca un soi de „amestec în treburile interne” ale unui stat din partea celuilalt stat? S-ar putea considera că s-ar nesocoti graniţele actuale, statornicite internaţional şi, ducând gândul mai departe, s-ar putea lăsa impresia că se pofteşte din nou la teritoriul uzurpat altcândva cu ajutorul lui Hitler? S-ar putea interpreta şi aşa… Şi s-ar naşte o întrebare: de ce atunci când apologeţi ai regimului maghiar fac referire la „ţinutul secuiesc”, teritoriu aflat în mijlocul României, şi se referă la „situaţii asemănătoare”, nu uită să amintească de Cataluña şi Ţara Bascilor, pornite, pare-se, spre secesiune, cu alte cuvinte ruperea de ţara istorică de convieţuire seculară? Am mai aminti şi incorecta alăturare, ilogică de altfel, dintre cetăţenia românească acordată supravieţuitorilor populaţiei române trăitoare de secole în Basarabia, precum şi urmaşilor lor de drept, şi modul în care Ungaria răspândeşte în jurul graniţelor sale aşa-numitele „cetaţenii maghiare”, ale „Ungariei istorice” unor cetăţeni ai unor state vecine ce trăiesc în zone cu populaţie maghiară. Nu poate fi interpretat ca o continuare forţată a vechii politici de „maghiarizare”? Ne întrebăm doar…

Până când, oare?, se întreabă, la rândul lor, mai mulţi cititori, care ne-au scris că „noi nu ne amestecăm în treburile interne ale Ungariei vecine. Acelaşi comportament l-am dori şi din partea vecinilor noştri”.

Şi ne permitem să-l contrazicem pe un important coleg, cotidianist titrat, care afirmă, cu calm: Scandalul Steagului Secuiesc a trecut ca şi cum nici nu ar fi fost… el s-a aprins, a ars cu pălălăile unui foc de paie şi s-a stins. Nimic mai fals! Nimic mai periculos! A se reciti filele istoriei…

1Înfruntările lui Lucreţiu Pătrăşcanu cu „noii revizionişti maghiari”

11 iunie 1946. Ministrul de Justiţie, Lucreţiu Pătrăşcanu, a rostit la adunarea publică din Cluj un discurs de răspuns, în numele Guvernului român, la declaraţiile Guvernului ungar. Redăm în rezumat fragmente ce se referă la problemele abordate cu această ocazie.

„… Hotărârea de la Paris n-a făcut decât să constate şi să consfinţească încă o dată acest adevăr, care pentru noi este elementar: Transilvania a aparţinut şi va aparţine Statului român, în întregime… ”

„… Numai cine este dornic să semene în mod inutil şi vinovat vrajbă, numai cine doreşte într-adevăr să tulbure apele şi apoi să pescuiască în aceste ape tulburi, numai acesta poate nega acest adevăr. În cadrul Statului român unitar urmează să trăiască 1 milion şi jumătate de maghiari. Este rezultatul unei evoluţii istorice, pe care ultimele evenimente tragice prin care a trecut atât poporul nostru, cât şi poporul maghiar, nu au făcut decât să-l sublinieze.

Interesul maghiarilor de la noi, care vor urma să trăiască laolaltă cu poporul român, este de a înţelege că nici o agitaţie sterilă, nici un fel de afirmare lipsită de înţeles, goală de înţeles, venită de peste hotare, nu poate schimba situaţia.

Oricine încearcă, autorizat sau nu, să deschidă alte perspective maghiarimii de la noi face un rău serviciu, nu ideii de solidaritate şi de consolidare a Statului român, nu Ţării noastre, dar în primul rând face un deserviciu populaţiei maghiare, pentru că asemenea atitudini, asemenea fluturări de parole nu fac decât să producă tulburări şi să creeze de multe ori o stare de spirit nesănătoasă…”

„… Ce spun oamenii politici maghiari atunci când refuză hotărârea de la Paris? Pe ce tărâm se pun reprezentanţii autorizaţi ai Republicii vecine atunci când nu acceptă trasarea definitivă a hotarelor Transilvaniei aşa cum sunt astăzi? Să spunem lucrurilor pe nume. Asistăm la o nouă ediţie a revizionismului, a unui nou revizionism, dar trebuie să constatăm cu amărăciune şi durere că această nouă ediţie a revizionismului se leagă de tendinţele binecunoscute ale revizionismului trecut, atât de agitat în Ungaria de ieri…” (Sublinierile din text aparţin redacţiei).

( Textul integral al discursului a apărut iniţial la Cluj în ziarul „Tribuna Nouă”, Nr. 182/1946).

28 iulie 2011. Deşi au trecut 65 de ani, minţi întunecate nu se astâmpără şi nu se împacă cu realităţile timpurilor pe care le trăim. Sunt oameni care, culmea ironiei, sunt aleşi pe teritoriul nostru naţional şi îi reprezintă pe români la Uniunea Europeană în înalte funcţii. Este vorba despre Tökes Laszlo şi cei din jurul său, pare-se cu sprijin partizan din afara ţării. Acesta, vicepreşedinte al Parlamentului European,ales în România, care este şi liderul Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), a declarat, între altele, la Universitatea de vară „Tusvanyos”, de la Băile Tuşnad: „… puterea românească dintotdeauna să ceară iertare maghiarilor pentru păcatele pe care le-am suferit în epocile post-Trianon şi post-comunism. Dacă am pierdut teren, atunci cerem în schimbul teritoriilor drepturi, inclusiv autodeterminare limitată şi orice formă de autonomie la nivelul Transilvaniei, în Partium şi în Ţinutul Secuiesc”.

Preşedintele Traian Băsescu a catalogat afirmaţiile premierului ungar, Viktor Orban, pe tema reorganizării teritoriale a României ca fiind neavenite. „Eu cred că niciodată nu va fi momentul ca Ungaria să-şi dea cu părerea care e organizarea administrativă a României. Ungaria are problemele ei destul de mari. Să şi le rezolve acolo. Deci, orice declaraţie de acest gen este neavenită”, a declarat preşedintele la TVR. El a mai spus că regionalizarea nu poate fi sacrificată pentru interesele minorităţii. De asemeni, Crin Antonescu, co-preşedinte al Uniunii Social-Liberale, a declarat: „Domnul Tökes Laszlo a afirmat, în mai multe rânduri, că Tratatul de la Trianon este inacceptabil pentru domnia sa, că apartenenţa Transilvaniei la România este o problemă ce ar trebui remediată. Poziţiile domnului Tökes sunt inacceptabile pentru noi”.

Din „ steag”…„drapel”?

2Februarie 2013. Un steag secuiesc de dimensiuni mari a fost arborat în centrul municipiului Miercurea Ciuc, în faţa Palatului Administrativ, în acordurile imnului secuiesc, în timp ce mai mulţi husari au dat onorul. Cu această ocazie, primarul din Miercurea Ciuc, Raduly Robert Kalman (UDMR) – a spus: „Trăim într-o lume în care limba maghiară a devenit discriminatorie în Miercurea Ciuc. Astăzi este ziua în care trebuie să spunem clar: cunoaşterea limbii maghiare este obligatorie, nu discriminatorie, ci obligatorie în Miercurea Ciuc, începând de la prefect, corespondenţii televiziunilor şi radiourilor româneşti, toată lumea care trăieşte din impozitele secuilor trebuie să ne cunoască limba, limba noastră maternă”. Ministrul Apărării, Mircea Duşa, a replicat dur la această declaraţie. „Nu este posibil ca un asemenea discurs să fie adus în dezbaterea publică, un discurs care mi se pare că se auzea doar pe vremea lui Hitler. De altfel, primarul din Miercurea Ciuc, folosind asemenea invective la adresa românilor, dar şi a maghiarilor din Harghita, deopotrivă, nu face altceva decât să îi învrăjbească pe unii împotriva celorlaţi”, a afirmat oficialul român, care este deputat de Harghita. El a mai spus că va merge la Miercurea Ciuc ca să vadă dacă mai are dreptul să vorbească în limba română sau dacă nu cumva are nevoie de paşaport, relatează „România Liberă”.ro din 26 februarie a.c

De asemeni, a reacţionat şi Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), care a informat, printr-un comunicat de presă, că încâ din 23 octombrie 2012 a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în legătură cu abuzuri şi încâlcări ale legislaţiei româneşti.

Revista noastră nu poate fi acuzată de exces de zel, dar nici nu poate trece cu vederea fapte cu semificaţii deosebit de grave, care în alte forme continuă vechi poziţii iredentiste.

Atitudinea cumpătată, reţinută a autoritătilor româneşti demonstrează că nu doresc extinderea conflictului propagandistic cu tentă antiromânească. Nu poate fi uitat parteneriatul strategic dintre ţările noastre, care au aniversat, recent, 10 ani de la semnarea „Declaraţiei privind cooperarea şi parteneriatul strategic româno-ungar pentru Europa secolului XXI”, prilej cu care au fost dezbătute importante probleme ale dezvoltării economico-sociale din cele două ţări. S-a menţionat, totodată, concluzia că discutarea unor astfel de teme sensibile (cum este şi cea a steagului secuiesc, n.n.) trebuie să aibă loc pe „canalul politico-diplomatic”, iar „asumarea unor simbolistici naţionale trebuie făcută în cadrul legislativ din fiecare ţară”. Sub aceleaşi auspicii ale bunelor relaţii bilaterale amintim şi şedinţele comune ale celor două guverne, în care s-au discutat, de fiecare dată, chestiuni serioase ale evoluţiei relaţiilor reciproce.

În acest context de „zvârcoliri” provocate artificial, lideri ai UDMR au condamnat sosirea de extremişti maghiari din diferite zone ale Ungariei, puşi pe harţă şi provocări, inspiraţi de orientarea politicii guvernului Orban, care se amestecă în viaţa şi activitatea cetăţenilor români de etnie maghiară. Astfel, György Frunda a ţinut să sublinieze că „în recentul război al steagurilor dintre cele două guverne, comunitatea maghiară din România este cea pedepsită şi are cel mai mult de pierdut”.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult