5
November , 2017
Sunday

Cea de-a 49-a ediţie a Conferinţei de Securitate de la München, desfăşurată la începutul lunii februarie a acestui an, a prilejuit reevaluarea perspectivelor de cooperare la nivel regional, european şi euro-atlantic. O atenţie deosebită a fost acordată relaţiei transatlantice, în contextul revizuirii politicii externe a SUA şi a statelor Uniunii Europene. Vicepreşedintele american Joe Biden a afirmat ferm că parteneriatul transatlantic rămâne fundamentul cooperării la nivel internaţional: „Nimic nu s-a schimbat: nu numai că putem, trebuie să rămânem împreună”.

Impression of the making of the Annual Meeting 2011 of the World Economic Forum in DavosEste recunoscut faptul că nu putem configura o hartă a politicii internaţionale de astăzi făcând abstracţie de statele din regiunea extinsă a Mării Negre. Poziţia geografică – între Est şi Vest, la confluenţa marilor civilizaţii ale Europei şi Asiei – uriaşele resurse energetice şi potenţialul de creştere economică constituie atu-urile acestei regiuni, care nu este, totuşi, lipsită de vulnerabilităţi. Competiţia pentru controlul gazoductelor şi al rutelor de transport, interesele divergente, precum şi existenţa „conflictelor îngheţate” în regiune menţin ridicate riscurile izbucnirii unor confruntări violente, care pot avea consecinţe incalculabile.

În ultimele două decenii, regiunea a cunoscut transformări profunde. Începând cu anii ’90, perspectiva extinderii cooperării europene şi euro-atlantice a constituit motorul unor ample procese de reformă în ţările din sud-estul Europei, precum şi în unele state din Caucaz şi Asia Centrală (ne referim la Turcia, Azerbaidjan, Kazahstan şi altele). Statele din regiune au depus eforturi considerabile pentru a institui principiile economiei de piaţă şi ale pieţei libere, iar între 2002 şi 2008 majoritatea acestora au realizat importante creşteri economice.

În condiţiile în care UE şi NATO înregistrează în prezent o încetinire a procesului de extindere, în noul context global a apărut necesitatea consolidării cooperării regionale, tot mai mulţi factori de decizie încurajând abordarea de tipul „soluţii regionale la probleme regionale”. Nu este, însă, uşor de creat o solidaritate regională, bazată pe o comuniune de interese, într-o regiune în care există ţări care reprezintă adevărate puteri economice, integrate în sistemul economic global, precum Turcia, şi ţări mai degrabă izolate din punct de vedere economic, precum Republica Moldova sau unele state din Caucazul de Sud şi Asia Centrală. Aceste particularităţi fac extrem de dificilă definirea unui specific al zonei şi a unei strategii comune de dezvoltare.

1.-Bailovo,_Baku,_Azerbaijan

Baku (Bailovo) port industrial modern

Regiunea extinsă a Mării Negre a fost definită exclusiv prin prisma rezervelor de hidrocarburi şi a infrastructurii energetice de care dispune şi care o fac, deopotrivă, atractivă şi vulnerabilă. Importanţa strategică a resurselor energetice şi felul în care acestea influenţează politica statelor sunt de necontestat. Securitatea energetică şi securitatea naţională, creşterea economică sustenabilă şi politica externă ale unui stat se află într-o relaţie de interdependenţă, lucru subliniat, de altfel, şi de participanţii la amintita Conferinţă de Securitate de la München, între care şi Ambasadorul Carlos Pascual, trimisul special al SUA pentru energie, care remarca: „Energia decide cine are bogăţie şi putere, decide în ce măsură o economie poate creşte, într-un fel decide cum va arăta viitorul”.

Prin urmare, ecuaţia de securitate nu va fi niciodată simplă într-o regiune în care ţări cu uriaşe rezerve (precum Federaţia Rusă, Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan sau Iran) şi ţări de tranzit (precum Turcia sau Ucraina) îşi dispută continuu influenţa şi alianţele cu partenerii occidentali sau estici. Alături de evoluţiile contradictorii din Orientul Mijlociu, de apropiata retragere a trupelor aliaţilor din Afganistan, ale cărei consecinţe nu se cunosc, de angrenarea tot mai evidentă a vecinătăţii UE şi NATO în jocul geopolitic al Rusiei, problematica zonei extinse a Mării Negre rămâne în atenţia actorilor globali, fie că vorbim de SUA, UE, China sau Rusia.

Redutabile forţe economice

TURKMENISTAN GAS

Gas West Turkmenistan

Nivelul de dezvoltare pe care l-au atins în ultimii 10 ani ţări ca Turcia, Azerbaidjan sau Kazahstan, precum şi previziunile Fondului Monetar Internaţional privind o creştere economică de circa 5-7%, în 2013, în mai multe state din sud-estul Europei, Caucazul de Sud şi Asia Centrală, fac din această regiune o prioritate pe agenda internaţională.

În condiţiile crizei economico-financiare mondiale, declanşate la sfârşitul anului 2008, Turcia a înregistrat o rată de creştere a producţiei industriale de 9,2%, având cea mai mare creştere economică din Europa în 2010 şi din lume în 2011. Când criza economică era la apogeu, Turcia avea o rată de creştere de 3,2 %, depăşind astfel toate previziunile pentru anul 2012.

Un exemplu al rolului pe care Turcia a ajuns să-l joace în plan regional şi mondial în ultimii ani îl constituie obţinerea, în premieră, a unui loc în board-ul executiv al Fondului Monetar Internaţional, în urma unui acord convenit în 2012. Câştigarea unui scaun de membru în conducerea FMI, chiar şi prin rotatie, creşte substanţial influenţa unui stat în economia globală. Mai mult decât atât, la începutul anului, premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, a anunţat intenţia Turciei de a-şi achita integral datoria (ultima tranşă, în valoare de 860 de milioane de dolari) către Fondul Monetar Internaţional, intrând astfel într-o nouă eră.

Baikonur-Cosmodrome-in-Kazakhstan

Baikonur-Cosmodrome-în-Kazahstan

La rândul său, Azerbaidjan, reprezentând trei sferturi din economia Caucazului de Sud, a înregistrat o creştere economică dinamică din anul 1996, ajungând în 2011 la un PIB de 63 de miliarde de dolari, de trei ori mai mare decât în 2003. Este prima ţară din Caucazul de Sud apreciată de cele mai influente agenţii internaţionale de rating, precum „Standard & Poor’s” şi „Fitch and Moody’s”, pentru rata investiţiilor în economie, care, în perioada 2003-2012, s-au ridicat la circa 128,3 miliarde de dolari. Două treimi dintre schimburile comerciale ale Azerbaidjanului se realizează cu ţări din UE (Italia, Marea Britanie, Austria, Portugalia), Federaţia Rusă, SUA, India, Turcia şi Thailanda. Potrivit Global Competitiveness Report, elaborat de Forumul Economic Mondial, Azerbaidjan se află pe locul 55 din cele 142 de ţări evaluate şi pe primul loc dintre statele CSI. O particularitate a economiei azere o constituie dezvoltarea, în ultimii ani, şi a sectoarelor economice non-petroliere, care au cunoscut o creştere economică de 9,4% în 2011.

O altă putere economică a regiunii este Kazahstan, care, potrivit aceluiaşi studiu, se afla, la sfârşitul anului 2012, pe locul 51 din totalul ţărilor evaluate. Kazahstan este recunoscut pentru transformările profunde în plan economic şi nu numai, din ultimii 20 de ani acordând o atenţie din ce în ce mai mare dezvoltării regiunilor şi descentralizării, educaţiei şi creşterii investiţiilor străine. Agenţia „Ernst & Young” a evaluat Kazahstanul ca una dintre primele trei economii cu cea mai rapidă creştere în intervalul 2000-2010. După o perioadă de criză, Kazahstan a atins o creştere economică de circa 7,5% în 2010 şi 2011 şi 5,5 % în 2012. Iar ambiţiile autorităţilor de la Astana nu se opresc aici: acestea şi-au propus ca până în 2020, Kazahstan să devină unul din primele 10 centre financiare ale Asiei.

Evoluţia pe care au cunoscut-o statele din Caucazul de Sud şi Asia Centrală de la declararea independenţei lor, la începutul anilor ’90, şi perspectivele de dezvoltare pentru anii următori le conferă acestora un rol semnificativ în noua arhitectură globală. Este grăitor faptul că Forumul Economic Mondial va reuni, în aprilie, la Baku, peste 200 de lideri regionali şi globali, în cadrul dialogului strategic pentru viitorul regiunilor Caucazul de Sud şi Asia Centrală. Vor fi abordate o serie de aspecte ale cooperării economice, precum exploatarea resurselor naturale, infrastructură şi transport, agricultură, finanţe şi telecomunicaţii. O iniţiativă care va oferi actorilor regionali posibilitatea să-şi evalueze potenţialul comun, să strângă legăturile şi să construiască noi punţi de dialog.

Luiza Popa

N.R. Recentele manevre militare de amploare în Marea Neagră ale Federaţiei Ruse au fost primite cu nedumerire în străinătate, îndeosebi în Ucraina şi Georgia. S-a dorit, astfel, să se arate lumii întregi că Rusia poate juca, în continuare, un rol important politic şi geopolitic.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult