NUMARUL
193-194
În mod cert, odată cu câștigarea alegerilor de către președintele Donald Trump, lumea a fost ...
Austria și Ungaria sunt state vecine, membre ale Uniunii Europene, au o lungă istorie comună, ...
Nostalgia față de valori ale trecutului, pe fundalul creșterii naționalismului în toată Europa, este nu ...
Cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile europarlamentare, partidele liberale ale Europei manifestă tendința de ...
În decursul procesului istoric prin care se definește raportul dintre individ și stat au fost ...
Întâmplări petrecute în ultimul secol ne arată că în politică aproape nimic nou nu este ...
Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române stă în fruntea celei mai mari comunități de creștini ortodocși din ...
Barometrele internaționale indică anumite elemente îngrijorătoare legate de gradul de încredere a populației globului în ...
O lume multipolară, dar cu două vârfuri, Statele Unite și China, pare să fie formula ...
Abdicarea în favoarea unor parteneri neagreați de familiile lor continuă și astăzi printre membrii monarhiilor ...
Mai zilele trecute i-am auzit pe doi bărbați chipeși de vârstă peste mijlocie, în timp ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească
SUPLIMENT FRANTA

Ei au reuşit

Reporter: editura May - 10 - 2013

Poveşti de succes

Angela Tacea

Angela Tacea

Franţa a fost dintotdeauna una dintre ţările principale de destinaţie ale emigranţilor. Iar într-o perioadă în care percepţia despre românii plecaţi în străinătate a avut mult de suferit, unii dintre cei care au ales să se stabilească în Hexagon au găsit puterea de a fi un exemplu pozitiv pentru locuitorii ţării care le este acum cămin. Printre aceştia se numără şi Angela Tacea, o tânără care şi-a construit o carieră în ţara lui Molière. Şi nu în orice domeniu, ci în rigurosul sistem universitar francez. A depăşit dificultăţile muncind mult mai mult decât ceilalţi şi a demonstrat că se poate. Iar visele ei sunt şi mai mari. Angela Tacea a plecat în anul 2008 la studii la Paris şi de atunci s-a îndrăgostit iremediabil de oraşul său adoptiv. „Mi-am dorit încă din timpul facultăţii să studiez la o universitate din stăinătate”, spune ea, precizând că a ales „Sciences Po-ul”, adică Ştiinţele Politice, în primul rând pentru renume. La 27 de ani este, deocamdată, asistent universitar, însă ambiţiile sale nu se opresc aici. Vizează concursul pentru „maître de conférence”, echivalentul titlului de conferenţiar în sistemul universitar românesc, însă este conştientă că examenul va fi unul extrem de riguros, deoarece concursul în sine „este foarte competitiv şi rari sunt cei care reuşesc din prima”. Este valabil şi pentru poziţia de cercetător, care necesită un concurs separat. Cu toate că spune că nu s-a simţit niciodată marginalizată doar pentru că este româncă, fiind respectată atât de colegii de breaslă, cât şi de studenţii săi, recunoaşte că „există reticenţe, stereotipuri, idei preconcepute pe care le poţi auzi din când în când, de la «sunteţi o ţară de hoţi» la «România este lumea a treia»”. Toate acestea au determinat-o, poate, să lupte şi mai mult pentru a şterge aceste impresii. „Trebuie să munceşti de două, trei, patru ori mai mult ca să demonstrezi că nu eşti hoţ, că nu vii din lumea a treia, că eşti exact ca şi ei şi poate uneori mai bun. Este un exerciţiu pe care ar trebui să-l facă fiecare român care locuieşte în afara hotarelor ţării”, adaugă ea. Mai mult, şi din punct de vedere material sunt diferenţe considerabile. În timp ce în România salariul unui asistent universitar debutant variază în jurul sumei de 500 de euro, în funcţie de vechimea în învăţământ, Angela Tacea explică faptul că, în Franţa, „salariul unui asistent variază între 1.300 şi 2.500 de euro, brut”.

Priveşte România cu o „melancolie nostalgică”, după cum chiar ea mărturiseşte, şi s-ar întoarce oricând să predea în ţara natală cu mare drag, însă rămâne realistă, mărturisind sincer că i-ar fi „extrem de dificil” să treacă din sistemul de cercetare francez, foarte bine finanţat, la un sistem în care „nu sunt fonduri”.

Din şatră, studentă la Sorbona

Anina Ciuciu

Anina Ciuciu

Presa franceză a prezentat povestea de succes a unei tinere de etnie romă venită din România şi care acum este studentă la Sorbona. Tânăra a ajuns în Hexagon la vârsta de nouă ani, împreună cu familia. A avut o viaţă grea, dar a reuşit să-şi croiască un drum. Fata, acum în vârstă de 22 de ani, speră că povestea ei frumoasă va contribui la schimbarea imaginii romilor în Franţa.

În anul 1999, Anina Ciuciu a sosit în Franţa, împreună cu părinţii şi surorile ei. Avea doar nouă ani şi nu ştia nici să scrie, nici să citească. A locuit într-o cazarmă dezafectată, insalubră, apoi într-o camionetă sau pe stradă, într-un cort, fără să aibă ce mânca. Acum, Anina este la un pas de a începe cursurile la Universitatea din Sorbona: un master în drept, după alţi patru ani de studii superioare în Franţa.

Artist în lumea calculatoarelor

3. George Chirita

George Chirita

Un român stabilit în Franţa a devenit celebru în rândul milionarilor din toată lumea. De ani buni, George Chiriţă le vinde calculatoare de lux. Marmură, pielea naturală şi foiţă de aur sunt doar câteva din materialele folosite de Chiriţă şi colaboratorii săi pentru a preface banale computere în opere de artă. Românul, un inginer-electronist care a emigrat în Franţa, construieşte acum computere placate cu aur pentru cei mai bogaţi oameni ai planetei. Acestea sunt, potrivit românului care le creează, inspirate din stilul care exista pe vremea regilor francezi din Evul mediu, Ludovic al XV-lea şi al XVI-lea. „Am vrut să creez un computer cu mai mult stil, în armonie şi concordanţă cu design-ul interior, dar până la urmă mi-am dat seama că acest computer a devenit un pretext pentru crearea unui obiect cu adevărat decorativ pentru a înfrumuseţa spaţiul înconjurător”, povesteşte Chiriţă. Computerul arată interesant, dar nu este doar o piesă de mobilier. „Pentru a construi un astfel de computer, trebuie să folosim ultimele inovaţii tehnice, în termeni de componente electronice şi utilizăm de asemenea clasicul stil francez, care nu are vârstă“. Printre clienţii lui Chiriţă se numără personalităţi din China şi Orientul Mijlociu şi chiar regina Elisabeta a Marii Britanii, căreia i-a trimis un stick USB placat cu aur.

Salvatori de vieţi

Groupe Hospitalier

Groupe Hospitalier

Unul dintre statele europene care se bazează de câţiva ani pe personalul medical românesc este Franţa, mulţi români ajungând să profeseze în oraşele de provincie din Hexagon, evitate de medicii francezi.

Medicii români sunt cei mai numeroşi medici străini din Franţa. Conform cifrelor oficiale, există peste 2.000 de practicieni români în Franţa. Preşedintele Ordinului Medicilor din Franţa a declarat, la întâlnirea Asociaţiei Medicilor Români, că cifrele indică faptul că sunt peste 2.000 de medici români în ţară, pentru prima oară aceştia ocupând primul loc în clasamentul medicilor străini veniţi în Franţa. „Prezenţa mea în mijlocul dumneavoastră este dovada faptului că sunteţi apreciaţi aici”, le-a spus Legmann medicilor români. Preşedintele Ordinului Medicilor din Franţa a subliniat că românii au un avantaj prin faptul că vin dintr-o ţară francofonă, având cunoştinţe solide de limbă franceză, ceea ce facilitează accesul lor în acestă ţară.

Fericit ca un medic român în Franţa…”

Iulia Sandu

Iulia Sandu

Postul de radio RTL a difuzat o emisiune despre exodul medicilor români în Hexagon, emisiunea fiind intitulată sugestiv „Fericit ca un medic român în Franţa”. Realizatorii emisiunii comentează însă şi faptul că, în unele cazuri, fraza ar trebui să aibă la sfârşit un semn de întrebare, pentru că medicii români sunt obligaţi la sacrificii, unele dintre ele dureroase. „Fără îndoială, prezenţa medicilor români în Franţa este vizibilă. Îi găsiţi în spitale şi în cabinetele medicale din oraşele mai mici. Ce nu se ştie este că mulţi dintre ei au făcut acest pas cu sacrificii, dar cei mai mulţi dintre ei sunt acum fericiţi, după ce au depăşit faza iniţială, a instalării, uneori dificilă”, se menţionează în introducerea făcută de postul de radio. RTL prezintă cazul Olgăi, medic român instalat în departamentul Loiret, la 180 km de Paris, din 2008. Olga este descrisă ca o femeie în jur de 40 de ani, care asigură asistenţă medicală pentru o localitate rurală unde medicii francezi nu se înghesuie să profeseze. „Sunt fericită în Franţa, pentru că fac exact ceea ce doream să fac. Ca toţi medicii români, după studii am constatat că nu aveam posibilitatea să practic o medicină modernă. Acesta a fost prima barieră, apoi a venit şi cea a banilor, foarte importantă, desigur. În România puteam să supravieţuiesc, aici pot să trăiesc, ceea ce este, evident, o mare diferenţă”, a explicat Olga, care susţine că este fericită că a ales să plece din România în ciuda tuturor dificultăţilor pe care le-a avut: „Este dificil într-o ţară străină, chiar dacă limba nu este neapărat un handicap. Medicina care se practică în Franţa este foarte diferită de ceea ce am făcut acasă, în România, cabinetele medicale ca al meu primesc subvenţii de la administraţia locală, iar eu sunt respectată şi apreciată pentru ceea ce fac”.

Aşteptată precum Mesia”

Am aşteptat-o ca pe Mesia. În sfârşit, a venit. După un an fără medic, o comună din Franţa, La Trinite-Porhoet, a găsit o nouă doctoriţă: Iulia Sandu, venită direct din România”, scrie ouest-france.fr.

Totul datorită unui anunţ postat pe internet de primarul Alain Buot. „Sunt doi ani de când mă gândesc să vin să mă stabilesc în Franţa”, explică Iulia Sandu, care a lucrat mai mulţi ani într-un cabinet din apropierea Bucureştiului. „Prietenii cunosc Franţa şi mi-au vorbit despre sistemul de sănătate asemănător cu al nostru. Am început să consult anunţurile din Franţa, în special cele ale spitalelor şi ale primăriilor. Am trimis scrisoare de intenţie şi CV-ul, apoi primarul m-a contactat”, adaugă doctoriţa româncă. Iulia Sandu a ajuns pe 10 septembrie, pentru a se prezenta în faţa Colegiului Medicilor pentru a obţine dreptul de liberă practică în Franţa. „Este pentru prima dată când vin în Franţa. Am învăţat franceza la şcoală şi din cărţi. Este o provocare. Este şi mai uşor să practic medicina, pentru că plaja noastră de competenţă este mai mare”. La rândul său, primarul Alain Buot declară că venirea medicului român este o uşurare pentru comună: „Am făcut lucrări la cabinet şi la apartamentul de sus, unde va locui”. A fost organizată şi o recepţie în onoarea doctoriţei Iulia Sandu, care va începe consultaţiile şi vizitele la domiciliu „pentru început fără programare, pentru că aşa se practică în România. După aceea le voi programa, dacă vor fi mulţi pacienţi”, după cum declară.