19
August , 2017
Saturday

Personalitate marcantă a curentului politic liberal, eminent om de stat, intelectual de mare cultură şi talent, manifestat atât pe planul cugetării politice, cât şi pe cel al artei oratorice şi creaţiei literare, I.G. Duca s-a născut la 20 decembrie 1879 şi şi-a încheiat viaţa la 54 de ani, fiind cel dintâi prim-ministru în funcţiune al ţării asasinat de legionari.

Constantin Dimitrescu ,I.G. Duca, Constantin Diamandy și Atta Constantinescu.

Constantin Dimitrescu ,I.G. Duca, Constantin Diamandy și Atta Constantinescu.

Între cele două concepte de bază prin care defineşte doctrina liberală – progresul şi proprietatea privată – Duca pune pe primul plan proprietatea, specificând că această doctrină „nu admite (progresul -MN)… decât în cadrul proprietăţii individuale, care oferă suficient spaţiu pentru realizarea progresului cât de înaintat”.

În afară de criteriul menţinerii cadrului proprietăţii private, alte patru condiţionări de bază ale concepţiei liberale despre progres sunt: ordinea, democraţia, naţionalismul (principiul naţional – MN) şi armonia socială, denumite de autor „cele patru coloane care susţin templul doctrinei liberale”.

Ordinea e înţeleasă ca antiteză a dezordinii a anarhiei, ca premisă esenţială a stabilităţii social-statale. Fidel fără compromisuri acestei concepţii despre ordine ca premisă a progresului, I.G. Duca a manifestat o atitudine constant negativă faţă de mişcările extremiste, a luptat cu mijloacele specifice liberalismului politic împotriva organizaţiei fasciste a Gărzii de Fier. Despre consecvenţa acestei atitudini ne putem face o imagine reamintind faptul că în ultima sa cuvântare publică, rostită la 19 decembrie 1933, literalmente cu câteva zile înainte de a fi asasinat, I.G. Duca spunea: „Azi, mai mult ca oricând, ordinea, ordinea materială ca şi cea morală, constituie condiţiunea esenţială a oricărei rodnice înfăptuiri. Suntem, deci, hotărâţi, tocmai pentru a ne putea aplica programul şi salva ţara, să menţinem cu orice preţ şi împotriva oricui ordinea publică. Agitaţiunile sterile, dăunătoare consolidării interne, ca şi prestigiul nostru în afară vor găsi în noi stavila reclamată de înseşi interesele superioare ale statului”.

Nicolae Titulescu, alături de I.G. Duca, ministrul Afacerilor Străine al României, cu ocazia vizitei Suveranilor României.

Nicolae Titulescu, alături de I.G. Duca, ministrul Afacerilor Străine al României, cu ocazia vizitei Suveranilor României.

Duca respinge manifestările exclusiviste, violente, naţionalist-şovine ca pe un fenomen „morbid”. Naţionalismul”, aşa cum îl înţelege el, nu exlude colaborarea cu străinătatea”, ci o reclamă „ca o nevoie şi ca un stimulent”.

Apărarea intereselor ţării şi asigurarea independenţei sale economice a fost un obiectiv de perspectivă, pe care I.G. Duca l-a formulat în diferite perioade ale activităţii sale. În discursul – program rostit la congresul PNL din februarie 1931, el se pronunţa pentru „dezvoltarea şi încurajarea aşezămintelor româneşti create în ultimii 50 de ani” şi pentru „o colaborare mai activă cu capitalurile străine”, dar nu vânzând pentru „blidul de pâine” avuţia ţării şi nici concesionând – fără rost – pentru foloase trecătoare şi problematice toate izvoarele de venituri cu adevărat productive ale ţării, ci „numai inspirând străinătăţii încrederea şi dovedindu-i seriozitatea”.

În fine, al patrulea principiu-cadru pentru realizarea progresului este considerată armonia socială… În mod logic, concepţia armoniei sociale este opusă de Duca celei a luptei de clasă, a revoluţiei sociale.

O problemă politică importantă în condiţiile României şi căreia I.G. Duca nu putea să nu-i acorde atenţie este aceea a minorităţilor naţionale. În discursul rostit în parlament în 1932, aplecându-se asupra acestei chestiuni, Duca pornea de la considerentul că „România întregită… nu poate să fie cu adevărat şi temeinic consolidată decât dacă vom găsi mijlocul de a trăi în cele mai armonioase raporturi cu toate aceste minorităţi”. „Sunt, în această materie, pentru noi, obligaţiuni care depăşesc cadrul restrâns al tratatelor”, continua el. „Aceste imperative de ordin etic, umanitar,… de spirit de conservare naţională ne obligă, ele în primul rând, la o convieţuire cât mai armonioasă cu toate minorităţile care trăiesc pe teritoriul României”.

Interesant şi actual este, de asemenea, îndemnul pe care I.G. Duca, în calitate de ministru al Afacerilor Externe, îl adresa concetăţenilor din rândul minorităţilor naţionale: „Nu mergeţi la Geneva pentru revendicările dumneavoastră de aici, aveţi încredere în noi şi căutaţi ca doleanţele dvs. să le satisfaceţi nu peste hotare, ci la Bucureşti”.

1931. I.G. Duca, Iuliu Maniu, Nicolae Titulescu

1931. I.G. Duca, Iuliu Maniu, Nicolae Titulescu

Ca om politic şi fost ministru al Afacerilor Externe, I.G. Duca a definit cu rigoare principiile politicii externe a României, formulând concluzii cu valoare de pespectivă, unele dintre ele de o surprinzătoare actualitate. Într-o judicioasă analiză făcută situaţiei internaţionale a României în 1913, I. G. Duca sublinia, mai întâi, dificultăţile deosebite ce decurgeau pe atunci pentru România din faptul că „suntem aşezaţi între două mari împărăţii, care amândouă ţin, sub dominaţiunea lor … fraţi de ai noştri”. Cu toate acestea, releva el, „ca să putem trăi, suntem nevoiţi să ne asigurăm fie prietenia uneia, fie prietenia celeilalte dintre aceste două puternice împărăţii. Aceasta este – conchidea el cu justeţe – partea aproape dramatică din situaţia noastră de stat”.

În acelaşi discurs este formulat principiul de bază al politicii externe româneşti ulterioare, şi anume de a-şi afirma personalitatea şi demnitatea în ciuda dominaţiei marilor puteri. „Dacă pleci de la concepţia că nu trebuie să vrei nimic prin tine însuţi, că trebuie să te supui în mod automatic la tot ce spun sau voiesc marile puteri… o asemenea politică ar fi cu desăvărşire imposibilă”- conchidea el.

Atât sub raportul teoretic, cât şi sub cel pratic, se relevă de la sine importanţa celor trei concluzii formulate de I.G. Duca în urma evenimentelor din 1913 şi care au intrat ca principii directoare în patrimoniul concepţiei de politică externă românească.

Prima dintre acestea era: „politica … externă a României nu poate să mai fie o politică de înfeudare. Ea poate să fie o politică de simple amiciţii,… de alianţe, chiar de alianţe intime şi credincioase, dar nu o politică de supunere oarbă şi de abdicare a oricărei individualităţi şi a oricărui spirit de iniţiativă, căci o asemenea politică este incompatibilă cu interesele unui stat şi cu demnitatea noastră naţională”.

Al doilea învăţământ formulat de I.G. Duca (şi validat pe deplin de experienţa ulterioară, atât cea bună, cât şi, mai ales, cea rea) era acela că „politica externă a României nu trebuie să fie o politică de exclusivism. Politica de alianţă cu unii nu implică ostilitate faţă de ceilalţi”. În fine, al treilea învăţământ, nu mai puţin pertinent şi instructiv, era că „trebuie să ne bizuim mai mult pe noi decât pe alţii”.

După Marea Unire din 1918, într-o conjunctură internă şi internaţională nouă, I.G. Duca a formulat cu aceeaşi limpezime principiile şi orientările de bază ale politicii externe româneşti. „După ce am avut fericirea de a putea realiza unitatea noastră naţională… – spunea el în 1924 – interesele statului român… nu pot fi decât consolidarea aceste naţiuni înăuntru şi în afară”, ceea ce nu se poate face decât prin „menţinerea păcii şi a echilibrului european instituit de tratatele existente”.

În ceea ce priveşte poziţia forţelor politice interne faţă de problemele politicii internaţionale a ţării, I.G. Duca exprima în parlament, la 2 septembrie 1932, satisfacţia că „toate partidele noastre de guvernământ sunt de acord asupra directivelor generale ale politicii noastre externe”, apreciind că „în toate marile chestiuni naţionale este bine să ne prezentăm în faţa străinătăţii ca un front unic”.

___________________________________________________

Notă: În realizarea acestui material s-au folosit fragmente din lucrarea cu acelaşi titlu, de Dr. Marin Nedelea. (1991).

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult