28
June , 2017
Wednesday
Destinul politic al României a fost marcat dramatic de un interval de exact cinci ani ...
Motto: „Statul constituit din oamenii de mijloc va avea cea mai bună organizare“ Aristotel În vremea din ...
Relaţiile româno – ungare au un trecut foarte îndelungat şi au cunoscut momente faste şi ...
Şi uite aşa, peste noapte, ne-am trezit apreciaţi, noi românii, de mii, chiar zeci de ...
ne declară dl. Vasile Blaga, ministrul Administraţiei şi Internelor, în cadrul interviului special acordat revistei ...
Popoarele lumii sărbătoresc 65 de ani de la încheierea celui de al doilea război mondial. ...
Există momente de excepție când solidaritatea umană se manifestă plenar în diferite ipostaze. Printre marile ...
Măsurile de austeritate economică luate şi în Balcani au dus la o efervescenţă politică urmată ...
Acum, în zilele fierbinţi ale campaniei electorale se constată că mulţi oameni îl regretă pe ...
Proiectele europene privind Balcanii ne readuc în minte perspectivele încurajatoare şi ambiţioase exprimate la Consiliul ...
[caption id="attachment_3113" align="alignleft" width="300"] 1 Decembrie printre studentii GRASP[/caption] Sărbătoarea tuturor românilor a fost celebrată de ...
2001-2005 „România este unul dintre membri-cheie al Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre. Am fost foarte ...
[caption id="attachment_4085" align="alignleft" width="300"] Marea Britanie îi întâmpină cu restricţii şi ostilitate pe muncitorii români[/caption] De ...
SUPLIMENT SPANIA

Ei au reuşit

Reporter: editura July - 31 - 2013

Au aterizat pe pământ spaniol cu câţiva euro în buzunar şi cu teamă că vor munci pe veci în construcţii sau în menaj. Au închis ochii la greutăţile începutului, au strâns din dinţi şi au muncit la curăţat podele, în apă până la brâu, săpând pivniţe sau spălând rufe. Treptat-treptat, românii au reuşit să se ridice, să-şi valorifice anii petrecuţi în şcoli şi universităţi şi să ajungă în poziţii înalte.

caluserDacă la început împrăştia îngrăşământ pe gazoanele celor înstăriţi, acum este singurul român din Spania care lucrează la una dintre cele mai mari şi mai importante firme de hardware şi software: IBM. Cosmin Căluşer a plecat din România când împlinea 25 de ani. Nu s-a gândit nici o clipă că avea să facă altceva decât muncă de jos, mai cu seamă că stătea în Spania, ca majoritatea, ilegal. Însă nu l-a speriat gândul că ar putea să-şi câştige pâinea aici muncind mai mult cu palmele decât cu creierul, deşi nici Facultatea de Filosofie pe care o terminase, dar nici traiul în casa părinţilor nu-l pregătiseră să înfrunte lumea cu târnăcopul sau mistria. „Oamenii de aici au altă mentalitate: dacă eşti bun în ceea ce faci, rezişti! Dacă nu, altcineva îţi va lua locul”, este convins Cosmin. Iar acesta a fost argumentul suprem care l-a determinat să nu dea bir cu fugiţii la apariţia primelor greutăţi. Timp de trei luni, el şi soţia sa au căutat în zadar ceva de lucru. Banii cu care veniseră din ţară, „ca să ne petrecem luna de miere”, se terminaseră de mult. A reuşit, în cele din urmă, cu ajutorul unui prieten, să fie angajat de tatăl acestuia în grădinărit. „Mă ocupam de tot ce înseamnă curtea unui om, de pomi fructiferi, de curăţenia grădinii şi a fântânii arteziene, de întins bălegar pe gazon”, îşi aminteşte Cosmin începuturile sale. Nu uită nici de primul său loc de muncă, unde trebuia să sape pivniţe sub casele oamenilor, în apă până la brâu, dar nici de sentimentul de mândrie că cei 30 de euro pe care îi primea la sfârşitul zilei de lucru – care dura adesea 12-13 ore – erau bani munciţi cinstit. A reuşit apoi să-şi găsească o chirie în care să stea doar el cu soţia, şi nu la grămadă cu încă o familie, cum locuiseră la venirea lor în Madrid. „În ţară, eram profesor. Soţia mea, Adriana, învăţătoare. Am încercat să ne mutăm singuri cu chirie. Ne-a fost imposibil. Ce şanse aveam noi, cu meseriile noastre atât de prost plătite, să supravieţuim?”. Şi, fără urmă de regret şi nici de jenă că unui om cu facultate, masterat şi studii peste hotare i se dă ca sarcină de către spanioli să ridice zidurile clădirilor lor, începe să povestească cum soţia sa până de curând a fost menajeră şi îngrijitoarea copiilor spanioli. „Primul meu salariu la IBM a fost mai mic decât cel pe care l-am luat când eram grădinar. De ce? Pentru că atunci când îţi stăpâneşti bine meseria, câştigi. Eu a trebuit să învăţ foarte multe atunci când m-am angajat pe postul de consultant. Politica spaniolilor este: dacă patronului la care lucrezi îi este bine, cu siguranţă şi ţie îţi va fi bine. Nu suport să se tragă chiulul, să ne facem că muncim numai să treacă ziua. Dacă falimentează firma la care lucrezi, falimentezi şi tu. Şi spaniolii au învăţat regula asta. O ştiu şi eu, o înţeleg, o respect şi mă simt motivat să-mi fac treaba foarte bine!”. Ca să devină angajat la IBM, mai bine de un an Cosmin a depus nenumărate CV-uri, a trecut prin furcile caudine a zeci de teste şi interviuri susţinute cu directorii firmei în franceză, engleză şi spaniolă. „Sunt un angajat ca oricare altul, unul care munceşte cu responsabilitate, care a învăţat de la părinţii săi, cadre didactice la rândul lor, să-şi asume deciziile şi să meargă înainte cu orice preţ”, spune Cosmin.

Elena RomanElena Roman, din Adjud. În România, a terminat o facultate. A ajuns în Spania în 2002, împinsă de la spate de mama sa, convinsă că doar Elena însăşi ar putea întoarce lucrurile în favoarea ei. Avea 27 de ani când a călcat pentru prima oară pe tărâm străin. Limba spaniolă nu-i era nici pe departe cunoscută, dar în patru luni avea să vorbească spaniola atât de bine, că nu puţine au fost dăţile în care era confundată cu „una de-a lor”. Dar se simţea singură. A fost însă de-ajuns să-l cunoască pe cel cu care avea să-şi împartă viaţa de-atunci încolo, Jesus Benito. „Într-o zi, a venit cu ideea să ne înfiinţăm un birou de avocatură care să se ocupe în speţă de problemele imigranţilor. Eu ştiam limba română, şi atunci eram cea mai potrivită persoană care să vorbească cu ei”, povesteşte Elena. Zâmbeşte larg, arătându-ne biroul în care lucrează, cochet şi plin de dosare. S-a mutat în Alcala de Henares, alături de soţul său. S-a implicat în problemele cu care se confruntă străinii veniţi în Spania. „Principala grijă a lor era să îşi poată găsi un loc de muncă şi apoi să poată locui legal în ţară. La început a fost greu. Nu prea aveau încredere în noi, dar când au văzut că le oferim consultanţă gratis şi că nu cedăm până nu rezolvăm problema cu care vin, au devenit mult mai deschişi. Dar am întâmpinat greutăţi mari din pricina autorităţilor spaniole. De fiecare dată când discutam cu ele despre un anumit caz, îmi închideau rapid gura, spunându-mi că nu pot vorbi în numele altuia”. Prin nenumăratele proiecte în care s-a implicat, Elena Roman a ajuns să fie cunoscută de primarul Alcalei de Henares. Odată cu înfiinţarea Direcţiei Generale de Integrare şi Imigraţie, Elena Roman, tânăra absolventă a Facultăţii de Zootehnie din Bucureşti, a devenit şi primul român cu o funcţie publică în administraţia din Spania, ea fiind cea desemnată să se ocupe de cetăţenii de alte naţionalităţi care trăiesc în Alcala de Henares.

În realitate, aşa cum spunea şi Cosmin Căluşer, „nimic nu este picat din Cer, iar a reuşi în viaţă înseamnă mult mai mult decât a avea bani. Eu îmi doresc să pot călători, să pot vedea un spectacol bun sau să citesc o carte interesantă. Muncesc mult şi cât pot de bine, pentru că astfel mă respect pe mine şi apoi pe cei care au văzut în mine un om în care pot avea încredere”. Pentru foarte mulţi dintre românii ajunşi în Spania, însă, „a reuşi” înseamnă „a simţi”, chiar şi numai puţin, gustul mediteranean al stării de supravieţuire. (Carmen Preotesoiu)

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult