15
December , 2017
Friday

Aniversare

Academicianul Eugen Simion la 80 de ani

Reporter: editura August - 9 - 2013

Însemnări de Ion Brad

În ziua de 23 mai, în Aula mare, membrii Academiei Române şi numeroşi invitaţi (printre care doi foşti preşedinţi ai ţării) s-au adunat să-l cinstească, la împlinirea celor 80 de ani, pe unul dintre cei mai buni preşedinţi ai săi. O adevărată sărbătoare a literelor şi culturii române, un omagiu solemn al vieţii şi muncii unui om cu părul cărunt, dar clocotind încă de energii creatoare, un veritabil român de talie europeană. Din mărturisirile sale emoţionante, în final, am reţinut faptul că, deşi modelele sale critice au fost Eugen Lovinescu şi George Călinescu, de data asta s-a oprit mai mult la modelul „goethean al lui Tudor Vianu. Admirând echilibrul proverbial al acestui profesor şi estetician de mare anvergură, Eugen Simion a ţinut să releve faptul că şi pe un asemenea om exemplar ca Tudor Vianu, viaţa l-a pus uneori la probe maxime, la examene dramatice, la disperări.

1

Sesiune omagială dedicată acad. Eugen Simion

O altă trăsătură morală pe care a ţinut să şi-o mărturisească în public a fost pasiunea şi arta prieteniei, devotamentul total faţă de unele personalităţi, dintre cele multe pe care le-a cunoscut şi cultivat, cum au fost Marin Preda şi Nichita Stănescu. De când l-am cunoscut şi eu, începând din 1962, mi-am dat seama de aceste virtuţi morale care împodobesc opera sa vastă.

Aş putea spune că l-am cunoscut mai bine pe Eugen Simion după ce ajunsesem Ambasador în Grecia, ţară totdeauna ispititoare pentru români. El reprezenta, încă de pe atunci, o personalitate despre care Marin Preda, aflat la Atena în vara lui 1976, îmi spusese: „E talentat şi serios, monşer!” . Şi Preda, zgârcit cum îl ştiam cu laudele, n-ar fi spus vorbele astea dacă nu se „baza” (în sens moromeţian) pe o convingere adâncă, verificată în timp. Apoi, fiindcă eu însumi, implicat mulţi ani în desfăşurarea vieţii culturale româneşti, remarcasem cu atenţie evoluţiile lui Eugen Simion, nu de spectacol şi scandal, ca în cazul altora, ci întotdeauna de substanţă, de profunzime. El ţinuse să viziteze Grecia, după câţiva ani de la periplul său francez, evocat cu har şi originalitate în „Timpul trăirii, timpul mărturisirii”, scris la Paris, între 1970-1973. În „Jurnalul german. Sfidarea retoricii” există un capitol, „Spiritul grec”, de o mare originalitate, dovedind harul său de fin dialectician, modul inspirat de a tălmăci istoria şi mitologia Eladei, ca teoretician şi specialist în poetică (nu bănuia nimeni pe-atunci că va fi ales printre nemuritorii Academiei din Atena). Din pădurea de simboluri decriptate de el în „Odiseea”, trebuie neapărat cunoscut şi recitit „Femios, mitul cântăreţului”, în care întoarce pe toate feţele problema atitudinii etice a artistului în istorie. Realismul, cumpăna dreaptă pe care o ţine în mână înterpretând acest episod, i-au făcut pe unii „procurori” de serviciu postrevoluţionari, cu bărbi demagogice până în pâmânt, să-l acuze pe Eugen Simion de „apolitism”, mai ales că l-au văzut şi în fruntea cărturarilor care s-au opus teoriei „vidului cultural” şi a „Siberiei spiritului” dintre anii, plini de contradicţii şi dificultăţi 1965-1989, dar şi de opere literare şi artistice care aparţin unor nume greu de uitat sau de exclus din istoria şi literatura noastră actuală.

2

Sesiune omagială dedicată acad. Eugen Simion

În volumul „Eugen Simion – 80”, printre cele 194 de nume româneşti şi străine care ţin să-i omagieze personalitatea inconfundabilă mă număr şi eu, în calitate de „ambasador al Blajului la Bucureşti”- cum mi se mai spune uneori – aducându-i aprecierile şi recunoştinţa cuvenită acestui bărbat cu adânci rădăcini ardelene, pe linie paternă, care a ştiut şi ştie să ducă – vorba lui Lucian Blaga – nu doar un gând, ci atâtea gânduri creatoare şi proiecte până la capăt. Pentru cel care a debutat cu „Proza lui Eminescu”(1964), „Mica Romă” eminesciană l-a onorat cu titlul de „Cetăţean de onoare” pe acest mare Profesor (aşa-i zic toţi ucenicii), prezent, în 2004, la aniversarea de 250 de ani a celor mai vechi şcoli sistematice româneşti, pe acest mesager cu Biblia lui Samuil Micu, din 1975, la neuitatul Papă Ioan Paul al II-lea, pe care l-a convins, contrar cutumelor, să accepte titlul de „Membru de onoare” al Academiei Române. Tot Eugen Simion a iniţiat publicarea primei „Biblii de la Blaj”, cea tălmăcită de Episcopul Petru Pavel Aron, la 1760-1762, din latina vulgară, precum şi pe cea de-a treia tradusă de Timotei Cipariu din ebraică.

Să-i urăm şi noi – prin paginile acestei admirabile reviste „Balcanii şi Europa”, oglinda lumii politice, dar şi istorice şi culturale din această zonă, încă ameninţată de vechile cutremure – să rămână sănătos şi inspirat, acelaşi creator puternic, mare şi veritabil constructor, într-o ţară şi o lume a prea multor destrămări şi distrugeri. „La mulţi ani! ”.


Revista noastră s-a adresat vechiului său colaborator Ion Brad, scriitor şi publicist excelent, cu rugămintea de a-l sărbători împreună pe acad. Eugen Simion, la împlinirea vârstei de 80 de ani. Ne-am reamintit cu acest prilej că revista noastră l-a onorat pe acdemicianul Eugen Simion, cu premiul „Vocaţia Cooperării Culturale”, pe anul 2001.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult