22
September , 2017
Friday

Atitudini

Excepţia culturală, demers european

Reporter: editura August - 9 - 2013

România s-a alăturat demersului înaintat de alte 12 state europene care cer ca sectorul audiovizual să fie exclus din acordul de liber schimb care urmează a fi negociat de Uniunea Europeană şi Statele Unite. Motivul? Decizia de a face front comun în faţa efectelor nivelatoare ale globalizării.

1

Conferinţă pe tema excepţiei culturale, organizată la Cannes, în luna mai a.c.

Cât de protectionişti devin europenii în relaţiile transatlantice? Până acolo încât au cerut „să fie menţinută pe deplin poziţia reafirmată constant de UE, care a exclus întotdeauna – în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi în negocierile bilaterale – serviciile audiovizuale de la orice angajament al liberalizării comerciale”. Mai precis, în frunte cu Franţa, miniştrii Culturii din Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Germania, Italia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania şi Ungaria consideră că trebuie să-şi apere cultura de invazia limbii engleze şi de efectele dezvoltării fără oprelişti (adică fără fiscalitate, cote etc) în Europa a Google, Amazon, Facebook şi Apple. Şi nu fără temei. În 1993, în timpul renegocierilor acordurilor care au precedat Organizaţia Mondială a Comerţului, cineaştii de atunci s-au opus făţiş punctelor de vedere americane, care considerau cultura ca pe o marfă, asemeni oricărui alt produs de consum. S-a reuşit atunci ca UE să adopte o clauză a apărării excepţiei culturale, măsură care s-a transformat într-o politică de sponsorizare a culturii, de sprijinire a filmelor de autor, de promovare a cineaştilor cu talent şi care, în final, a permis creşterea în cantitate şi calitate a multor sectoare ale creaţiei. Numeroase producţii de excepţie nu ar fi fost posibile fără această politică (nu întâmplător, unii dintre cei mai vocali susţinători ai excepţiei culturale sunt cineaştii români, care au ca punct de referinţă succesul lui Cristian Mungiu).

Aşadar, aceasta este o luptă mai veche pe care arta europeană o duce cu transformarea culturii într-un bun de consum. În luna iunie, s-a înregistrat şi o victorie – Franţa a reuşit impunerea „excepţiei culturale” în perspectiva debutului negocierilor pentru menţionatul nou acord de liber-schimb cu SUA. Marii cineaşti europeni se văd astfel scutiţi de o eventuală viitoare competiţie directă cu Hollywoodul. Şi, chiar dacă unele comentarii acide, pline de formule ca „pierderea grandorii” sau „antiglobalizare” au apărut chiar în presa franceză, ralierea unui număr atât de mare de state europene în apărarea propriilor culturi arată că nu doar despre Franţa este vorba, ci despre întreaga Europă. Un singur exemplu: există, pe tot teritoriul european, un mare număr de festivaluri de tot felul, care a dezvoltat şi un turism pan-european legat de aceste evenimente: oameni din toate colţurile Europei traversează continentul pentru a trăi o experienţă culturală alături de o comunitate despre care până ieri nu ştiau nimic. La multe dintre aceste festivaluri sunt prezentate producţii culturale de valoare, care ar fi surclasate în competiţia dură a pieţei libere. Ne putem imagina Europa fără aceste mici evenimente culturale, fără experimente artistice care se adresează nu „pieţei” în general, ci unor comunităţi de cetăţeni reali, cu gusturi diferite, cu educaţie şi tradiţie diferite?

2

Statele Unite şi Uniunea Europeană au anunţat debutul negocierilor unui ambiţios acord de liber schimb

În aceste condiţii, va reuşi Bruxelles-ul să iasă din centrifuga grabei cu care doreşte încheierea acestui acord ambiţios (şi, fără îndoială, avantajos pentru Europa) cu SUA şi să „ţină cu dinţii” de identitatea culturală a statelor membre? S-ar putea afirma că preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, crede mai degrabă în… apartenenţa „la aceeaşi umanitate”: „Apărătorii excepţiei culturale nu înţeleg beneficiile pe care le aduce globalizarea schimburilor, inclusiv din punct de vedere cultural, pentru a ne extinde perspectivele. Aceasta face parte dintr-un program antiglobalizare pe care îl consider totalmente reacţionar”.

Chiar şi în aceste condiţii, chiar conştientă de toate avantajele economice care vor decurge din finalizarea acordului cu SUA, mare parte din Europa spune „nu” acelor tentacule ale globalizării care îi ating fiinţa spirituală, definită prin cultura sa străveche.


Franţa are una dintre cele mai protecţioniste politici privind audiovizualul: cel puţin 60% dintre filmele difuzate la tv în prime time trebuie să fie originare din Europa şi 40% să fie franceze. În plus, Guvernul de la Paris intenţionează introducerea unor taxe pe telefoanele mobile, fondurile astfel obţinute urmând să fie dirijate către susţinerea producţiilor culturale franceze.


Codul de reglementare a conţinutului audiovizual din România prevede, la art. 84, că „serviciile media audiovizuale trebuie să reflecte diversitatea spaţiului cultural românesc şi european”, iar la art. 85 că „operele europene trebuie să beneficieze de minimum 50% din timpul de difuzare”.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult