7
November , 2017
Tuesday

Expansiuni

Un secol de hegemonie germană în Balcani

Reporter: editura August - 9 - 2013

Valoarea strategică a zonei balcanice pentru cea mai importantă economie a Europei, Germania, a fost demonstrată şi în perioada celor două războaie mondiale, şi în procesul de dezintegrare a fostei Iugoslavii, şi pe parcursul extinderii Uniunii Europene în această parte a continentului. Ea a generat implicarea marii puteri în toate evoluţiile zonale.

Cancelarul Angela Merkel şi prim- ministrul Victor Ponta

Cancelarul Angela Merkel şi prim- ministrul Victor Ponta

Un scurt istoric al relaţiilor Germaniei cu ţările din această zonă, în ultimii circa o sută de ani, poate oferi un tablou grăitor. În secolul al XIX-lea, celebrul cancelar Otto von Bismark spunea despre zona Balcanilor că nu merită nici osemintele unui singur grenadier din Pomerania” (este adevărat că Germania fusese „vioara a doua” în această parte a continentului, dominată de stăpânirile otomană şi austro-ungară). Dar după 1900, lucrurile au început să se schimbe. Relaţiile politico-economice dintre Germania şi statele din Balcani au devenit, începând din secolul XX, mult mai strânse. Astfel, marele proiect al construcţiei unei linii de cale ferată care să lege Berlinul de Bagdad, care a fost edificată în perioada 1903-1940 şi a generat mult profit unor firme germane, trecea şi prin Praga, Budapesta, Belgrad şi Sofia. Apoi, în timpul „războiului rece”, prezenţa în Peninsula Balcanică a unor bogăţii ale subsolului (petrol, gaze naturale, fier, cupru, zinc, aur, argint, nichel, magneziu în Serbia, mangan şi wolfram în Macedonia sau bauxită în Muntenegru), de care o economie înalt tehnologizată avea (şi are!) atâta nevoie, a fost un alt punct de interes pentru Germania, care şi-a „ajustat” după necesităţi relaţiile cu statele din această zonă, indiferent de epocă şi regim. Urmarea? RFG domina comerţul vestului cu statele din spatele „cortinei de fier” şi înaintea căderii acesteia. Un exemplu: Germania era principalul partener comercial al Iugoslaviei în anii `60, furnizând circa 20% din importurile acestei ţări în 1968. La rândul ei, Iugoslavia direcţiona către RFG un sfert din exporturile sale în anii `70; mai mult, în calitate de unică ţară din lagărul socialist care avea un acord pentru piaţa muncii cu Germania, asigura şi mână de lucru pentru puterea occidentală, neutralizându-şi astfel propriul şomaj (de notat că aceeaşi politică este menţinută şi azi: în timpul summitului în privinţa demografiei care a avut loc la Berlin pe 14 mai a.c., cancelarul Angela Merkel a cerut guvernului federal să faciliteze mobilitatea muncitorilor calificaţi provenind din ţările din Europa de sud şi de est). Firme germane mari, ca „Daimler-Benz”, aveau puternice legături comerciale în Sarajevo, de pildă. Doar că aceste aspecte nu au fost şi echitabile pentru Iugoslavia – balanţa comercială era în favoarea statului german, Germania fiind principalul creditor extern al Iugoslaviei (deţinea un sfert din datoria externă a fostului stat comunist în 1972), iar plecarea celor mai buni lucrători a fost o pierdere serioasă şi după disoluţia ţării.

Grupul „Siemens”, un gigant în Grecia

Grupul „Siemens”, un gigant în Grecia

Transformarea Germaniei într-o superputere a devenit şi mai evidentă după reunificarea din 1990. Chiar şi înainte de acest moment au existat destule voci printre elitele vestice care au exprimat îngrijorări cu privire la crearea unui colos german în mijlocul Europei şi influenţa pe care o va avea dezvoltarea sa în zona balcanică (teoreticianul american John Mearsheimer a vorbit chiar despre ceea ce a numit „invazia germană în Europa centrală”). În acest context, una dintre cele mai apropiate zone de interes a rămas – poate şi din perspectivă geografică – fosta Iugoslavie şi însângerata ei dispariţie. În acest proces, Germania s-a implicat masiv, dacă ar fi să exemplificăm doar cu presiunile intense făcute în 1991 pentru ca Uniunea Europeană să recunoască desprinderea din fostul stat federativ a Sloveniei şi Croaţiei, precum şi statutul lor de state independente. Una dintre vocile acestei susţineri a fost şi Ducele Otto von Habsburg, europarlamentar reprezentând Germania, care a fost citat de publicaţia franceză Le Figaro” cu următoarele cuvinte: „Viitorul Croaţiei este în Confederaţia Europeană, pentru care fosta Austro-Ungaria poate fi un model de urmat”

Mulţi specialişti au văzut un interes al Germaniei în fărâmiţarea survenită în această parte a continentului – în fond, se cunoaşte că statele mai mici nu au, de regulă, resursele tehnologice, instituţionale şi umane necesare susţinerii unui progres la scară mare, fiind, pe cale de consecinţă, mai uşor de subordonat. Şi putem reveni la „spargerea” fostei Iugoslavii, exemplificând cu dependenţa statelor nou apărute – măcinate nu doar de conflicte, ci şi de severe probleme economice – faţă de marca germană, care a fost mult timp monedă de schimb, uneori chiar circulând în paralel, în Balcanii de vest: în Muntenegru până în 2002, la fel în Bosnia-Herţegovina, iar în Kosovo şi în prezent. Circulaţia în statele mai slabe a unei monede puternice a altui stat reflectă indubitabil o relaţie de hegemonie*.

2

Retailerul german „Metro” are zeci de magazine în toată România

De altfel, forţa şi influenţa Germaniei în „stabilizarea” zonei rezidă şi din preluarea în aceste state a modelului german când a venit vorba despre reinstituirea băncilor lor centrale, despre implementarea modelului corporatist, toate acestea facilitând accesul capitalului şi intereselor economice ale Germaniei în tot ceea ce înseamnă viaţă economică a statelor din Balcani. Ajungem astfel la comerţ, domeniu în care dependenţa statelor balcanice de marea putere europeană este evidentă: Germania derulează circa un sfert din tot comerţul exterior al UE cu ţările din Balcanii de vest. Mai exact, o cincime din exporturile regiunii merg către statul german, în timp ce asta reprezintă doar 0,3% din ceea ce importă Germania per total. Aşadar, cifrele arată limpede că pentru statele mici, aceste exporturi sunt extrem de importante (am arătat într-un număr trecut al revistei noastre că scăderea acestora a adus Slovenia în recesiune). În acelaşi timp, ele sunt dependente de maşinile şi utilajele germane. Exportul masiv de materii prime şi importul de înaltă tehnologie are dezavantajele arhicunoscute. Alte cifre relevante: în anul 2005, Albania, Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Macedonia, Muntenegru şi Serbia aveau împreună un deficit comercial cu Germania în valoare de 3,5 miliarde de dolari.

În ce priveşte investiţiile directe, forţa de penetrare a Germaniei în economiile statelor din Balcani (şi în general în estul Europei) reiese şi din prezenţa directă a firmelor germane în aceste ţări, dar şi indirect, pe filiere cu ample ramificaţii. De pildă, expansiunea Ungariei în telecomunicaţiile din Croaţia, Macedonia sau Muntenegru este de fapt susţinută financiar de… „Deutsche Telekom”, care a făcut importante achiziţii în aceste state cu ajutorul intermediarului maghiar „Matav”, pe care îl deţine în întregime. De altfel, capitalul german s-a dovedit foarte interesat de privatizările din statele balcanice – într-un singur an, 2005-2006, investiţiile străine directe germane în Croaţia, de pildă, au crescut cu 54%. Cu giganţi ca „Siemens” pe piaţa balcanică a energiei sau „Deutsche Bank”, „HVB”,  „Commerzbank”, „Allianz” sau „Kreditanstalt” în sistemul bancar al zonei, Germania este în fruntea investitorilor în cel puţin două sectoare vitale, strategice, ale economiei balcanice.

Bundestagul aprobă negocierile de aderare a Muntenegrului la UE

Bundestagul aprobă negocierile de aderare a Muntenegrului la UE

Mână în mână cu dominaţia economică merge influenţa politică. În calitate de putere care neîndoielnic a jucat un rol activ în apariţia unor state noi în această zonă şi care s-a implicat în tranziţia lor către democraţia pe care ele o afişează azi, Germania continuă să fie un „dirijor al afacerilor din Balcani, în special în ce priveşte aderarea la Uniunea Europeană”, notează „The Economist”. Berlinul a devenit, în ultimele luni, gazda mai multor oficiali din ţările balcanice, ce s-au deplasat în capitala Germaniei pentru a „tatona terenul” în privinţa aderării. Printre ei, vicepremierul sârb Suzana Grubjesic, împreună cu o delegaţie ce a cuprins membri ai guvernului, Parlamentului şi Preşedinţiei sârbe, vicepremierul croat Neven Mimica, Slaven Radunovic, preşedintele Comitetului pentru integrare europeană din Parlamentul din Muntenegru. Şi nu întâmplător. Potrivit schimbărilor făcute în legislaţia germană în 2009, Bundestagul trebuie să fie consultat cu privire la aspectele legate de extinderea UE, lucru unic între cele 27 de parlamente naţionale din Uniunea Europeană (camera inferioară a Parlamentului german şi-a exercitat acest drept de două ori, votând pentru aprobarea deschiderii negocierilor de aderare cu Islanda şi Muntenegru”, mai notează publicaţia).

Prezenţa puternică a companiilor germane în tot ceea ce înseamnă comerţul cu ţările balcanice, investiţiile, implicarea în cele mai importante proiecte ale acestui perimetru geografic şi geostrategic (conductele de alimentare cu gaz din zona caspică ar fi doar un exemplu), ca şi, de partea cealaltă, adoptarea în multe state balcanice a modelului politic, economic sau administrativ din Germania au dus mulţi specialişti către opinia că marea putere exercită o adevărată hegemonie în Balcani.

Roxana Istudor

*„Este clar că acordurile privind integrarea în Uniunea Europeană sunt făcute la Bruxelles, dar Berlinul ia deciziile” (Suzana Grubjesic, vicepremierul sârb însărcinat cu integrarea europeană)

*„Influenţa germană în Balcanii de vest” (Fotis Mavromatidis, Jeremy Leaman)


Şi pentru România parteneriatul cu Germania este unul de mare importanţă. Germania a continuat să fie şi în 2012 primul partener comercial al României – cu care s-au desfăşurat peste 18% din totalul schimburilor externe. În ţara noastră sunt active circa 19.434 societăţi germane, cu o contribuţie totală la capitalul social de 3,96 miliarde euro (Germania poziţionându-se astfel ca al treilea investitor în economia românească). Dezideratele economice reciproce şi viitorul colaborării bilaterale, reintrate în normalitate după un an de stagnare, au fost subliniate şi în cadrul întrevederii pe care au avut-o, la Berlin, cancelarul german Angela Merkel şi premierul român Victor Ponta, în luna iunie a.c.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult