28
June , 2017
Wednesday

Şef al Partidului Naţional-Liberal (1927-1930), prim-ministru al ţării între 1927-1928, Vintilă I.C. Brătianu (fiu al lui I.C, Brătianu şi frate al lui Ionel I.C. Brătianu) a rămas în istorie mai cu seamă ca promotor înflăcărat şi stăruitor al politicii „prin noi înşine”, manifestare a luptei pentru afirmarea independenţei economice a României după Marea Unire. A adus contribuţii importante la modernizarea statului român şi întărirea lui economică, la organizarea şi conducerea Partidului Naţional-Liberal.

Vintilă I.C. Brătianu

Vintilă I.C. Brătianu

Gândirea lui politică este structurată în jurul conceptului fundamental al cerinţelor şi intereselor naţionale, de stat. Doctrina politică a lui Vintilă Brătianu a fost denumită „naţionalism integral”, care porneşte de la premisa că problemele naţionale şi sociale trebuie rezolvate prin prisma interesului naţional, iar expresia cea mai concentrată a acestui „naţionalism” trebuia să fie statul român. Proiectat în relaţiile sale externe, statul trebuia să fie liber, suveran şi independent, ferit de orice imixtiune străină, participând pe picior de egalitate cu celelalte state – mari sau mici – la viaţa internaţională.

Proiectată spre interior, concepţia sa despre stat l-a condus la promovarea unei viziuni etatiste (statul să fie apărătorul şi îndrumătorul întregii activităţi economice, sociale şi culturale), la susţinerea necesităţii intervenţiei statului în economie, care să realizeze controlul asupra tuturor întreprinderilor, datoare să se integreze în acţiunea generală a statului. Resorturile acestor idei se găsesc în eforturile de industrializare a ţării în condiţiile unei concurenţe sufocante din partea capitalului străin.

Exproprierea – scria Vintilă Brătianu în 1913 – se impune … pentru rezolvarea definitivă a unei chestiuni arzătoare şi primejdioase care ţine în loc mersul statului nostru şi care, în acelaşi timp, este chemată să sporească energia naţională, prin îmbunătăţirea traiului a trei pătrimi din poporul nostru”. Reforma agrară şi cea electorală erau „chemate să desăvârşească opera de consolidare naţională. Prin distrugerea ultimelor bariere ale privilegiilor de clasă, statul nostru îşi va dobândi, după o luptă de mai bine de o jumătate de veac, aşezământul său definitiv şi sigur temeinic pentru apărarea şi dobândirea revendicărilor noastre naţionale, un aşezămînt de fapt nu numai de formă, democratic”.

Semnătura lui Vintilă Brătianu

Semnătura lui Vintilă Brătianu

Reluând această idee într-un articol scris în 1914 şi intitulat: „Colegiul unic este o nevoie naţională”, Vintilă Brătianu sublinia: „7.500.000 de români, în hotarele statului român, au de apărat interesele unui neam întreg, împrăştiat în patru părţi ale Orientului Europei … În dezvoltarea întregului popor românesc liber pot vedea toţi românii subjugaţi care poate fi viitorul lor. Ei îl văd într-o zare strălucită, dacă situaţia poporului român liber este bună, cu deznădejde când aud plângerile unui popor asuprit sau revoltele lui contra nedreptăţii. Trebuie să avem grijă de a fi mereu soarele către care priveşte cu râvnă toată suflarea românească, focarul de lumină şi de căldură care să întărească conştiinţa naţională a unui întreg neam”.

Corelarea reformelor democratice interne cu cauza realizării unităţii naţionale este şi mai explicit formulată într-o conferinţă rostită de Vintilă Brătianu în 1920, în care se poate citi: „… dreptul egal de vot pentru toţi era mai întâi o nevoie izvorâtă din situaţia primejdioasă creată de zbuciumatul nostru trecut. Apoi, şi tot atât de necesar, el era pentru înfăptuirea idealului nostru naţional. Cum se putea crede că am fi putut fi focarul de atracţie a românilor robiţi de străini, când ei nu ar fi găsit în regatul cel vechi ceea ce cereau sau în parte chiar obţinuseră, ca în Bucovina, de la cotropitorii lor? Unirea Basarabiei, izvorâtă din revoluţia rusească, căpătase, odată cu autonomia, şi acest vot. Actele Unirii, în care reformele erau cerute deodată cu alipirea de ţara mumă, sunt o probă de prevedere a celor ce înainte de 1914 considerau reformele ca legate de un mare interes naţional. Nu mai insist asupra situaţiei ce ne-ar fi creat lipsa lor la Conferinţa de la Paris, când vântul general al democraţiei influenţa hotărîrile ei”.

Podul de la Cernavoda la 1900

Podul de la Cernavoda la 1900

Răspunsul pe care-l dădea atunci – înfăptuirea reformei agrare şi a celei electorale – a fost completat ulterior cu preconizarea unei politici sociale adecvate în ceea ce priveşte problemele muncitorimii de la oraşe. În acest sens, el sublinia, în 1923, că, pentru asigurarea armoniei sociale şi economice, se impune aplicarea formulei „respect proprietăţii, respect capitalului, dar şi munca trebuie respectată şi consolidată. Conexiunea dintre aspectul social, de clasă şi cel naţional, general, al acestei probleme era mereu prezentă în preocupările omului de stat. „Consolidarea României Mari – aprecia el în 1920 – nu se va putea face fără manifestarea unei solidarităţi naţionale şi cetăţeneşti puternice, care să înlesnească perioada … necesară pentru ca unificarea conştiinţei naţionale să fie asigurată prin unitatea conştiinţei cetăţeneşti ieşite din votul obştesc”.

Cea mai cunoscută şi mai semnificativă contribuţie adusă de Vintilă Brătianu pe plan teoretic şi practic la afirmarea principiului naţional în primii ani postbelici a constituit-o politica „prin noi înşine”. Ideea de bază în judecarea complexei probleme a dezvoltării economice a ţării, pe care Vintilă Brătianu a susţinut-o toată viaţa, ar putea fi rezumată în felul următor: România dispune de condiţii naturale prielnice pentru dezvoltarea ei, dar nu are suficiente capitaluri spre a pune în valoare bogăţiile ţării, munca poporului. De aceea, trebuie apelat la capitalul străin, dar prin asocierea acestuia cu întreprinzătorii români, astfel ca rezultatele dezvoltării să nu fie profitabile numai străinilor, ci şi ţării, inclusiv capitalului românesc.

Manufactura de tutun a Regiei Monopolurilor Statului

Manufactura de tutun a Regiei Monopolurilor Statului

O ţară cu condiţii lăsate de Dumnezeu – scria el cu amărăciune în 1927, după ce încercase fără prea mult succes să aplice politica preconizată – are multe foloase, dar, dacă nu va şti să le apere şi să le folosească, este ameninţată de multe primejdii. Foloasele pentru propăşire şi primejdiile de robire, prin care am trecut din cauza bogatului nostru pământ, din cauza situaţiei noastre excepţionale de ţară a gurilor Dunării şi din cauza petrolului au influenţat puternic istoria României moderne”.

La începutul acestui drum, în mai 1905, când Vintilă Brătianu publica articolul intitulat chiar „Prin noi înşine”, tonul era, evident, mult mai optimist. El exprima „convingerea nestrămutată că prin noi înşine putem să ne dezvoltăm pe toate căile” şi cerea „să nu dăm elementului străin decât strictul necesar”, astfel ca „Ţara românească să păşească prin propriile ei puteri” şi „elementele ei să participe într-o măsură lărgită şi în toate ramurile de activitate”. „Capitalurile străine – se sublinia în alt context – să vie asociate cu partea care o poate da elementul naţional, cu munca noastră, cu capitalul, unde se poate”.

Politica economică – spunea Vintilă Brătianu în cuvântul rostit în Adunarea Deputaţilor, la 3 decembrie 1903 – nu mai poate fi astăzi decât o politică naţională, mai cu seamă într-o ţară mică, ca a noastră”. Era formulat astfel unul din principiile de bază ale neoliberalismului, care preconiza intervenţia statului în economie, prin abandonarea preceptului clasic al liberalismului – „laissez faire”. O semnificaţie care nu ar putea fi limitată la timpul respectiv are, de asemenea, argumentul avansat de el atunci: în adunarea capitalurilor străine, trebuie să ne gîndim întotdeauna ca, atunci când ele vin, să rămână după ele şi altceva decât un beneficiu momentan”.

Titlu de stat din Renta Împroprietăriri din anul 1922. Este semnat de Vintilă Brătianu ca ministru de finanţe

Titlu de stat din Renta Împroprietăriri din anul 1922. Este semnat de Vintilă Brătianu ca ministru de finanţe

În numele acestor principii, Vintilă Brătianu critica cu asprime, în 1930, politica economică a guvernării naţional-ţărăniste, acuzată de „continua înstrăinare a avuţiilor statului şi concesionare a diferitelor lui monopoluri şi regii în condiţii extrem de oneroase, anticonstituţionale, dăunătoare chiar apărării naţionale şi pe care numai state în faliment sunt silite să le accepte”.

Logica politicii „prin noi înşine” viza, într-o strânsă conexiune, atât aspectul naţionalităţii ori cetăţeniei proprietarilor de capital, cât şi orientarea cu precădere a acestuia spre dezvoltarea industriei, ca ramură modernă, de perspectivă, a economiei. „Fără o industrie proprie naţională – aprecia, pe bună dreptate, Vintilă Brătianu – viitorul statului nu poate fi asigurat. Toate naţiunile s-au ridicat prin dezvoltarea industrială, căci industria în special pune în valoare la maximum bogăţiile naţionale şi dă muncii naţionale posibilitatea unei retribuţiuni mai rentabile”. În sprijinul ideii industrializării, în care vedea „un mijloc puternic de potenţare a energiei latente a poporului român”, în lucrările sale sunt concentrate argumente de ordin istoric, economic, social, politic, de apărare etc. În articolul „Acţiunea de stat în politica industrială”, publicat în 1912, erau deja invocate într-o concepţie integratoare cele mai multe din ele. „Suntem – spunea Vintilă Brătianu în acest articol – un stat cu caracter naţional, pierdut în mijlocul unor popoare mai numeroase de neamuri deosebite, unele mai înaintate în civilizaţie ca noi. În vechime ne-am păstrat naţionalitatea prin vitejia armatelor şi prin religie; în viaţa modernă, aceşti factori necesari nu mai sunt suficienţi pentru ocrotirea unui stat naţional. Azi, când activitatea popoarelor a sporit, naţionalitatea se păstrează în primul rând printr-o cultură naţională şi prin participarea elementului naţional la toate ramurile de activitate care formează viaţa chiar a statului…”.

După cum este cunoscut, Vintilă Brătianu s-a implicat şi direct, ca iniţiator, într-o serie de societăţi cu caracter industrial (tramvaiele bucureştene, transportul pe Dunăre ş.a.). În 1914 lansa chiar ideea legăturii Capitalei printr-un canal fluvial cu Dunărea.

Vechiul sediu al Primăriei Capitalei din Casa Hagi Moscu situat pe strada Colţei.

Vechiul sediu al Primăriei Capitalei din Casa Hagi Moscu situat pe strada Colţei.

În contextul preocupărilor pentru problema muncitorească, se cuvine menţionat că în 1929 a luat poziţie, în calitate de şef al Partidului Naţional-Liberal, împotriva reprimării armate de către guvernul naţional-ţărănesc a grevei din Valea Jiului, denunţând „crima sîngeroasă” care a fost „asasinatul în masă al muncitorilor de la Lupeni”.

Remarca: scăderile vieţii politice, crizele ce intervin se datoresc atitudinilor iresponsabile ale unor partide, lipsei lor de pregătire şi maturitate. „Această lipsă de pregătire a unor partide politice şi a unora dintre conducătorii lor pentru a servi interesele complexe ale statului, preocuparea frământărilor interne înlăturând pe aceea a intereselor generale sunt principala cauză a crizelor prin care am trecut şi a tendinţelor de a se permanentiza şi spori”. Dacă ele „nu vor înţelege să vie la o altă concepţie a rolului lor în stat, la o conştiinţă clară a marilor probleme ce se pun azi, valul va trece peste ele”, pentru că „nevoia de un trai sănătos şi moral a unui popor… este mai puternică decât aceea a existenţei unui partid politic, oricare ar fi trecutul sau vechimea lui”. (sublinierile aparţin redacţiei)


În adunarea capitalurilor străine, trebuie să ne gîndim întotdeauna ca, atunci când ele vin, să rămână după ele şi altceva decât un beneficiu momentan”.(Vintilă I.C. Brătianu)


Această lipsă de pregătire a unor partide politice şi a unora dintre conducătorii lor pentru a servi interesele complexe ale statului, preocuparea frământărilor interne înlăturând pe aceea a intereselor generale, sunt principala cauză a crizelor prin care am trecut şi a tendinţelor de a se permanentiza şi spori”(Vintilă I.C. Brătianu)


Notă: În realizarea acestui material s-au folosit fragmente din lucrarea cu acelaşi titlu, de dr. Marin Nedelea (1991).

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult