28
June , 2017
Wednesday

Mapamond

Revolte contemporane

Reporter: editura September - 26 - 2013

Ca întotdeauna pe parcursul istoriei omenirii, nu a fost nevoie decât de o scânteie pentru a se aprinde unele dintre cele mai importante, mai rezonante şi mai violente revoluţii ale lumii contemporane.

intifadaIntifada” (1987-1993, 2000-2004). Conflictul interminabil dintre Israel şi Palenstina, centrat pe dorinţa palestinienilor de a avea un stat propriu, a avut două puncte culminante. Primul a constat în nesupunerea civică a acestora faţă de autorităţile israeliene. Demonstraţiile s-au transformat în conflicte şi au generat violenţe. Israelul a „dat replica” iniţiativelor teroriste prin sancţiuni economice şi acţiuni militare. Un mare număr de victime s-a înregistrat de ambele părţi, astfel încât, în 1993, s-a semnat un prim acord de pace. Dar aceasta nu a durat. Nemulţumiţi, palestinienii au cerut din nou control asupra unor teritorii, iar „scenariul” celei de-a doua părţi a conflictului a fost asemănător: terorism, violenţă şi, în final, 30.000 de morţi. În această vară, după mai bine de şase decenii de conflict, cele două părţi au repornit un dialog direct, în încercarea de a încheia un acord de pace final.

revolutia cecenaRevoluţia cecenă (1994-1996). Prăbuşirea URSS a avut efect, printre altele, şi asupra evoluţiei Ceceniei, stat cu o îndelungată istorie a revoltelor. Declaraţia de independenţă faţă de colosul sovietic a trecut iniţial în planul doi al preocupărilor Kremlinului, dar în 1994, Federaţia Rusă a invadat cu brutalitate Cecenia. Grupurile rebele din această ţară au continuat seriile de lovituri, până în 1996, când s-a convenit ca ţara să fie suverană, dar în interiorul Federaţiei Ruse.

Cei trei ani de conflict au dus la moartea a peste 40.000 de oameni, în majoritate civili ceceni şi s-au înregistrat mai bine de 300.000 de refugiaţi. Războiul de gherilă continuă şi azi.

KosovoRevolta din Kosovo (1997-1999). Unul dintre cele mai complicate „dosare” ale revoltelor contemporane este Kosovo. Având ca punct central tensiunile entice dintre sârbi şi albanezi, acest conflict major a pornit de la acţiunile albanezilor kosovari împotriva unor ţinte sârbeşti. Ca răspuns, sârbii au încercat să-i extermine practic pe albanezi. Rezultatul? Peste 600.000 de albanezi relocaţi, mii de morţi şi o escaladare continuă a conflictului. Brutalitatea forţelor sârbe a determinat Naţiunile Unite să intervină pentru a curma genocidul. NATO a desfăşurat operaţiuni militare şi, după alte mii de victime şi violenţe care au însângerat inima Europei, conflictul s-a încheiat, iar Kosovo a rămas o zonă sub observaţia ONU.

BosniaRăzboiul civil din Bosnia (1992-1995). Aceeaşi turbulentă zonă a Balcanilor a fost scena unei revolte sângeroase, apărută, ca şi în cazul fostei URSS, ca urmare a dezintegrării unui stat federal. Este vorba despre Bosnia, un mozaic etnic alcătuit din musulmani, sârbi şi croaţi. În vidul creat de prăbuşirea fostei Iugoslavii, forţele sârbe au preluat controlul asupra unei mari părţi a acestei ţări, ceea ce a generat riposta bosniacilor. Sârbii au folosit această conjunctură pentru a lansa o masivă epurare etnică, cu atrocităţi care au umplut de groază o lume întreagă (crime, execuţii, aglomerări în tabere de concentraţi etc) şi care au cumulat peste 200.000 de victime. Şi de această dată, intervenţiile ONU şi NATO au izbutit să pună capăt războiului. Astăzi, ţara este parte a unei federaţii numite Bosnia şi Herţegovina, mozaic multietnic care poate fi model de convieţuire sau focar de conflict.

egiptRevoluţia din Egipt (2011). Mult timp, Egiptul condus de Hosni Mubarak a părut o oază de stabilitate într-o zonă frământată. De aceea, revolta masivă din 2011 i-a surprins pe mulţi, fiind în acelaşi timp şi factorul declanşator al fenomenului numit „primăvara arabă” (un val de înlăturare de la putere a dictaturilor). Revoluţia a avut ca punct central

răsturnarea de la putere a unui lider relativ bine văzut în occident, dar care nu avea o imagine bună în interiorul ţării, unde „domnea” discreţionar din 1981. Cele câteva acţiuni de gherilă derulate în anii regimului Mubarak s-au transformat într-o mişcare naţională amplu reflectată de mass-media în întreaga lume. Presat din toate părţile, Mubarak s-a retras. Dar apele nu s-au liniştit. Rezultatele alegerilor care au urmat sunt din nou contestate, iar Egiptul fierbe în continuare, guvernat periodic de armată.

IranRevoluţia iraniană (1978-1979). Ca şi în cazul Balcanilor, Orientul mijlociu a fost dintotdeauna un focar de revolte. Din acestă parte a lumii vine „dosarul iranian”. În anii `70, această ţară era scena unei „Revoluţii albe”, proces de reforme iniţiat de şeful statului, Mohammad Reza Pahlavi. Unul dintre aspectele acestor reforme era restrângerea masivă a autorităţii religioase. Evenimentele care au aurmat au arătat că ţara nu era pregătită să-şi schimbe obiceiurile. Liderii religioşi au devenit disidenţi, condamnând influenţa SUA, iar revoluţia nu a mai fost decât o chestiune de timp; în 1978, demonstraţiile degenerau în violenţe şi în atacuri asupra semnelor prezenţei occidentului. Tot mai mulţi iranieni au aprins scânteia revoltelor până când, în 1979, Pahlavi a părăsit ţara, care a rămas „pe mâna” liderului religios Ayatollah Komeini. Urmările acelor evenimente se pot vedea şi în evoluţia curentă a Iranului, stat care a rămas o sursă de inflamare a violenţelor zonale.

LibanRăzboiul civil libanez (1975-1990). Rămânem în Orientul mijlociu pentru a consemna un conflict de o mare gravitate, care a durat 15 ani: revoluţia din Liban. Ca în cazurile anterioare, intoleranţa etnică şi religioasă a fost şi în acest caz factorul declanşator. La momentul declanşării războiului civil au intrat în conflict creştinii, minoritari, dar situaţi în poziţii centrale cheie în autorităţile guvernamentale şi militare şi musulmanii, majoritari, dar ţinuţi departe de putere. Apariţia unei miliţii bine înarmate care acţiona de partea musulmanilor a dus la represalii din partea conducătorilor creştini, iar războiul civil a izbucnit imediat. În cei 15 ani în care s-au desfăşurat ostilităţile, peste 200.000 de oameni au murit şi toate statele din regiune s-au „amestecat” (Iordania, Siria, Israel, Iran), fiecare în funcţie de interesul propriu. În numele obţinerii de către majoritatea musulmană a unui număr de pârghii de control al puterii, Libanul rămas până astăzi o „colecţie” de oraşe ruinate într-un stat aflat în echilibru etnic fragil, cu o economie cvasi-inexistentă.

CubaRevoluţia cubaneză (1952-1958). Anii `60 ai secolului trecut au fost o perioadă turbulentă aproape în toată lumea. Unul dintre principalele pericole pe care le combăteau SUA era comunismul. De aceea, apariţia unui stat comunist – Cuba – în imediata vecinătate a americanilor a generat un val de tensiuni bilaterale cu multe puncte culminante. Dar şi Cuba comunistă a fost tot rezultatul unei revoluţii. Odată răsturnat dictatorul Fulgencio Batista, puterea a fost preluată de Fidel Castro, conducătorul unui grup de rebeli care acţionaseră eficient împotriva regimului prin acţiuni de gherilă. Suficient de abil încât să-şi asigure simpatia internaţională, Castro s-a instalat în fruntea Cubei făcând o tranziţie lentă şi discretă către comunism, pentru ca, odată consolidat la vârful statului, să „taie” legăturile cu „marele vecin”, lichidând totodată şi interesele americane de afaceri în Cuba. Abia în ultimii ani, după decenii de sărăcie şi înapoiere şi după retragerea de la putere a lui Fidel Castro, ţara se reorientează spre capitalism.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult