22
September , 2017
Friday

Efigii

CENTENAR MARIA TĂNASE

Reporter: editura November - 3 - 2013

Acum câteva zile, când am început să redactez textul care urmează, închinat memoriei celei mai mari interprete de muzică populară din istoria recentă a României, Maria Tănase, am aflat că Festivalul de muzică sud-est europeană „Balkanik”, având în inima sa celebrul cvartet anglo-român „Bălănescu”, şi-a dedicat contribuţia memoriei aceleiaşi mari artiste, pe care apoi avea să o evoce şi într-un concert la Londra.

Maria Tănase

Maria Tănase

Maria Tănase a fost încă şi mai celebră în timpul vieţii, atât în România, cât şi în străinătate, faima ei ducând-o până la marea Expoziţie Universală de la New York, din 1939, unde avea să cânte în faţa unui public de excepţie – francezii au o expresie foarte nimerită, un „parterre de rois”, („o sală plină de regi”) – între care fostul preşedinte american Herbert Clark Hoover, scriitorul francez André Gide, dar mai ales George Enescu şi marii violoniştiYehudi Menuhin şi Jascha Heifetz.

La data Expoziţiei, Maria Tănase era deja o legendă: i se atribuia o aventură cu marele sculptor Constantin Brăncuşi – şi multe altele -, se şoptea că a trebuit să revină în ţară de la New York, întrucât cântase versuri nu îndeajuns de cuviincioase la adresa preşedintelui american etc. Fiica florarului Ion Tănase din mahalaua Cărămidarilor devenise o mare vedetă, şi aşa va rămâne în memoria publicului care a adorat-o şi o celebrează. Dar asta nu s-a datorat faptului că ar fi fost un fel de Mata Hari locală, ci extraordinarului ei har muzical şi artistic.

Înzestrată cu o voce de contralto neobişnuit de profundă, moştenind poate din partea celor doi părinţi – mama origonară din ţinutul Făgăraşului şi tatăl oltean – o diversitate de tradiţii folclorice de mare forţă şi subtilitate – şi o inteligenţă muzicală de excepţie, Maria Tănase şi-a folosit aceste înzestrări naturale, dar a avut nu doar o inteligenţă foarte vie, ci şi o mare capacitate de perfecţionare a propriului talent: a învăţat parcă din zbor să purifice până la esenţă propriul act muzical, evitând orice urmă de banalitate şi transformând fiecare cântec într-un diamant perfect şlefuit, de o autenticitate imposibil de depăşit.

Maria-Tănase şi Constantin-Brâncuşi

Maria-Tănase şi Constantin-Brâncuşi

A debutat încă din copilărie, la serbarea de sfârşit de an a Şcolii primare nr. 11, Tăbăcari, în 1921, pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos”, apoi şi pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, pe care l-a frecventat. Multiple experienţe artistice îi dau prilejul de a deprinde cele mai rafinate mijloace de expresie scenică: în 1934, este descoperită de Sandu Eliad, cunoscut publicist şi regizor de teatru, care o introduce in cercurile literare şi intelectuale ale vremii, se angajează la Teatrul „Cărăbuş”, unde apare în spectacolul de revistă „Cărăbuş-Express” (cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase). În acelaşi an înregistrează pentru prima dată, sub îndrumarea compozitorului Mişu Iancu, romanţa „Mansarda”, de Nello Manzatti, care s-a bucurat de un succes extraordinar.

O experienţă decisivă va fi însă înregistrarea de cântece populare cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu, din Gorj, la casa de discuri „Columbia”. Ea interpretează aici multe dintre cântecele care o vor face celebră, între care „Cine iubeşte şi lasă” şi „M-am jurat de mii de ori”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu, întemeietorul „Arhivei Internaţionale de Folclor” de la Geneva şi a discipolului lui Brăiloiu, Harry Brauner, fratele marelui pictor suprarealist Victor Brauner. Ambii i-au recunoscut talentul şi au încurajat-o să-şi aleagă repertoriul direct de la izvoare.

Împreună cu Mihail Sadoveanu, în anul 1956

Împreună cu Mihail Sadoveanu, în anul 1956

Am avut norocul de a-l cunoaşte personal pe Harry Brauner, care ne-a vorbit în familie de multe ori despre anii de formare ai Mariei Tănase, despre marea ei inteligenţă muzicală şi despre felul în care sezisa ea esenţialul din explicaţiile şi sfaturile lui (de altfel, Harry a repetat această experienţă în mod fericit şi cu alţi interpreţi deveniţi celebri, printre care Gheorghe Zamfir).

În 1938, Maria Tănase cântă la Restaurantul „Neptun”, din Piaţa Buzeşti. Vin aici să o asculte potop de oameni, dar şi scriitorii Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Cezar Petrescu, Ion Pillat. La 20 februarie 1938, Maria Tănase debutează şi la radio, acompaniată de un taraf din Argeş, la „Ora satului”. În vara aceluiaşi an, cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universităţii Populare de la Vălenii de Munte, apoi la Teatrul „Alhambra” al lui Nicolae Vlădoianu. Aici lansează piesele de mare succes „Mi-am pus busuioc în păr”, pe versurile lui Nicolae Vladoianu, şi „Habar n-ai tu”, pe un text de Eugen Mirea, ambele compuse de Ion Vasilescu.

În 1939, cum aminteam, Maria Tănase câştigă concursul organizat pentru reprezentarea României la Expoziţia Universală de la New York, unde cântă împreună cu orchestra lui Grigoraş Dinicu şi cu naistul Fănică Luca. Între timp, devenise iubita lui Maurice Negre, jurnalist al agenţiei Havas, care era presupus a fi agent al Serviciului de spionaj francez. Numele Mariei Tănase a fost legat adesea de diferite cercuri de stânga. Ea a apărut şi într-un spectacol în beneficiul refugiaţilor republicani spanioli din Franţa.

Printre cei care au încercat să o cucerească s-a numărat şi Ben Smith, un american considerat „Regele aluminiului”, care o cere în căsătorie. Era în iunie 1940, îşi aminteşte G. Michăilescu, impresarul Mariei Tănase; plecarea ar fi însemnat fuga de război. Maria a ajuns doar până în Italia. Acolo, lovită de „amorul de ţară”, cum spunea, lasă totul baltă şi se întoarce în România. Avea să se căsătorească cu Clery Sachelarie, moşier şi magistrat.

4În octombrie 1940, sub pretextul unui pictorial discutabil, regimul legionar i-a interzis Mariei Tănase orice activitate artistică, distrugându-i-se toate discurile de la Radio, ba chiar şi matriţele de la casele de discuri. După doar câteva luni însă, regimul antonescian îi elimină pe legionari de la putere şi vocea ei atât de populară e din nou auzită la posturile de radio, este inclusă în turneul de propagandă românească din Turcia, din martie 1941, organizat de Nicolae Kiriţescu şi Ion Aurel Maican. La Istanbul, Maria Tanase e ovaţionată pe scena Teatrului din Piaţa Taksim. Istanbulul era la acea vreme locul de întâlnire al agenţilor secreţi, astfel că, la întoarcerea în ţară, Maria Tănase devine ţinta Abwehrului (serviciu german de informaţii), care încearcă, pe cât se pare, s-o recruteze, însă fără succes. Cristian Troncotă, istoric al Siguranţei şi Securităţii, presupune că Maria Tanase l-a ajutat pe Cristescu în schimburi de informaţii cu o serie de diplomaţi americani. La Istanbul, ea fusese văzută şi în compania lui Alfred de Chastelain, ofiţer în serviciile secrete britanice. Acasă, ea este arestată pentru legături cu spionajul britanic. Probele sunt totuşi insuficiente, iar artista este eliberată. În decembrie 1943, Maria Tanase participă la serbarea Pomului de Crăciun de la Regimentul de Gardă Călare, la care au fost prezenţi Majestătile Lor Regele Mihai şi Regina Mamă Elena.

Dupa 23 august 1944, Maria Tănase începe să fie suspectată de către sovietici ca urmare a relaţiilor ei cu anglo-americanii. Celebră şi imprudentă, ea era şi foarte supărată că nepoţii ei erau daţi afară din şcoli şi nu se sfia să povestească peste tot că tatăl ei îşi rugase pe patul de moarte un prieten „să sărute pământul ţării când se va elibera de comunişti şi din partea lui”. Este filată permanent, i s deschide un dosar de urmărire informativă, dar e apărată de imensa ei popularitate în rândul publicului din care fac parte acum şi cei mai puternici oameni ai zilei.

Interpretează câteva cântece la inaugurarea noii Fundaţii a Societăţii Române de Radiodifuziune din 28 octombrie 1946, alături de Ion Voicu şi violoncelistul Ion Fotino. Odată cu înfiinţarea TVR, va fi o vedetă de excepţie a noilor medii. În amintirea ei, se găsesc acum pe canalul YouTube şi pagina de Facebook ale Arhivei TVR materiale de arhivă cu Maria Tănase.

În 1952 se înfiinţează special pentru ea o catedră de cânt popular la Şcoala de Muzică nr. 1 din Bucureşti. Continuă să înregistreze discuri, să cânte la Radio şi să facă turnee în ţară şi în străinătate, având un repertoriu de peste 400 de melodii din diverse zone. În aprilie 1945 primeşte la Teatrul Municipal rolul Maşei, cântăreaţa din drama lui Tolstoi „Cadavrul viu”, avându-l ca partener pe maestrul Ion Manolescu, ale cărui cursuri la clasa de tragedie le urma şi ea, de altfel. Mai tărziu, va juca şi în „Opera de trei parale”, a lui Brecht, în rolul Jeny Spelunca. După un debut cinematografic în 1939, apare acum în „România” (1947), „Ciulinii Bărăganului” (1958) şi în scurt-metrajul „Amintiri din Bucureşti” (1958). Artista este recompensată cu Premiul de Stat în 1955, iar în 1957 cu titlul de Artist Emerit.

Unul dintre marii muzicieni români, regretatul Johnny Răducanu, îşi amintea: „Coana Maria era ca o regină”. Aşa mi-o amintesc şi eu, într-o amiază însorită din toamna lui 1962, când am avut bucuria de a o vedea la o masă la Athenée Palace împreună cu un nepot de vreo nouă ani. Eram cu câteva cupluri de membri ai Academiei, din ţară şi din afară, dar de departe cea mai distinsă doamnă din restaurant era Maria Tănase, divină într-o rochie imaculată, de o puritate asemenea cântecelor ei.

Prof. Dr. Zoe Petre

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult