28
June , 2017
Wednesday

Născut la Craiova, în 1871, după studiile efectuate în străinătate şi un stagiu în diplomaţie a intrat în viaţa politică, în 1913, făcând parte, până în 1918, din Partidul Conservator. În luna aprilie a acelui an, a intrat, împreună cu un grup de foşti conservatori, în noua organizaţie Liga Poporului, condusă de generalul Averescu. A făcut parte din primul guvern al Partidului Poporului (1920 – 1921). În decembrie 1923 a format un Partid al Poporului paralel, care, în mai 1924, fuziona cu Partidul Naţionalist-Democrat al lui Nicolae Iorga, noul partid intitulându-se Partidul Naţionalist al Poporului (PNP). Acţionând pentru unirea opoziţiei într-un mare partid opus celui liberal, a reuşit să determine o fuziune temporară a PNP cu Partidul Naţional din Transilvania (februarie 1925 – octombrie 1926). Între aprilie 1931-mai 1932 a fost ministru de Interne şi Finanţe în guvernul prezidat de Nicolae Iorga (denumit şi guvernul Iorga – Argetoianu).

Constantin Argetoianu

Constantin Argetoianu

În anul 1932 a creat din nou o formaţiune politică proprie – Uniunea Agrară (intitulată apoi Partid Agrar), iar în anul 1938 s-a raliat dictaturii personale a lui Carol al II-lea, care 1-a numit consilier regal, prim-ministru (28 septembrie – 23 noiembrie 1939) şi ministru al Afacerilor Externe în cel de-al doilea guvern Tătărăscu (între 28 iunie- 4 iulie 1940).

Constantin Argetoianu a fost, în cea mai mare parte a carierei sale politice, adept al dezvoltării capitaliste a ţării pe calea strictei respectări a liberalismului economic, a iniţiativei individuale, pronunţându-se ferm împotriva amestecului statului în economie sau a „economiei dirijate”. Încă în 1922, în referatul despre problema constituţională prezentat la congresul Partidului Poporului, pornind de la premisa că în România există un etatism exagerat, el declara că etatismul „nu e decât o formă mai elegantă a comunismului”, fiind, ca şi acesta, „opusul individualismului” şi cerea „să facem tot ce ne va sta în putinţă pentru deşteptarea iniţiativei individuale… să moderăm pe cât se va putea pornirea spre etatism…”.

Pronunţându-se, într-un discurs rostit în decembrie 1923, împotriva măsurilor etatiste promovate de guvernul liberal de atunci, el formula, însă, cu prudenţă, şi unele rezerve, avertizându-şi auditoriul: „Am vrut numai să spun că toate măsurile care s-au luat pentru împiedicarea evoluţiei naturale a fenomenelor economice au dat greş. Legile economice sunt ineluctabile şi, oricât ne-am strădui noi să le falsificăm rezultatele, nu izbutim. O politică de simplă libertate ar fi însă tot atât de neraţională… Curentele naturale nu pot fi stăvilite şi a încerca stăvilirea lor este curată nebunie. Ele pot fi însă canalizate şi o asemenea operaţiune de reglare a fenomenelor economice apare ca o datorie imperioasă pentru orice guvern conştient de răspunderea sa”.

Constantin Argetoianu , Ministrul de finanţe, în anul 1932

Constantin Argetoianu , Ministrul de finanţe, în anul 1932

La sfârşitul anului 1932, într-o vreme când greaua criză economică mondială îi făcea pe mulţi să se îndoiască de viabilitatea sistemului capitalist, iar „economia dirijată” era o teză şi o practică la modă în multe ţări europene, C. Argetoianu spunea adepţilor săi din nou creata Uniune Agrară: „Mulţi şi-au pus întrebarea dacă nu cumva asistăm la ultimele zvârcoliri ale regimului capitalist. Oricât ar fi de gravă criza prin care trece acest regim, eu unul nu cred în prăbuşirea lui, fiindcă nu văd prin ce l-am înlocui. Comunismul? Experienţa de peste Nistru cred că a vindecat omenirea pentru totdeauna de ademenitoarele miraje ale utopiilor lui Karl Marx. Socialismul aplicat şi integral? Nu cred că ar soluţiona întru nimic subproblemele producţiei şi ale schim­burilor produselor, care sunt tocmai punctele nevralgice în criza regimului capitalist. Am adânca convingere că regimul capitalist îşi va regăsi echilibrul şi liniştea numai prin liberul joc al ineluctabilelor legi economice care au determinat în deceniile trecute dezvoltarea lui. Orice măsură care stânjeneşte liberul joc al acestor legi economice îngreunează restabilirea echilibrului urmărit. Aşa-zisa economie dirijată, metodă de constrângere împrumutată regimului socialist, nu poate duce la rezultate pozitive sub regimul capitalist, care este prin esenţa lui un regim de libertate şi de concurenţă. Dacă vrem să ajutăm jocul legilor economice în regimul sub care trăim, trebuie să eliberăm, prin măsuri radicale, factorii esenţiali ai acestui regim: pământul, capitalul şi munca”.

La tratativele precedând Pacea de la Buftea (foto: Ziarul financiar)

La tratativele precedând Pacea de la Buftea (foto: Ziarul financiar)

Constantin Argetoianu a fost adversar declarat al curentelor social-politice de stânga. A recurs la măsuri represive împotriva mişcării socialiste şi a acuzat Partidul Ţărănesc că promovează teza luptei de clasă, căutând să determine izolarea acestuia în viaţa politică a ţării din primul deceniu interbelic.

Încercând chiar o fundamentare teoretică a poziţiei pe care se situa în această privinţă, el declara, în martie 1924: „În etapa prin care trece statul nostru, să nu ne încurcăm pe potecile unei ideologii inutile… Pentru a ajunge la nivelul celorlalte ţări civilizate, România, abia ieşită din faza feudală, trebuie să treacă printr-o fază intens capitalistă şi numai după aceea va putea să intre în perioada preocupărilor pur umanitare. Oricare ar fi nerăbdarea unora faţă de inegalităţile şi nedreptăţile sociale, să avem curajul să o spunem”.

În acelaşi timp, înclinaţiile sale către autoritarism l-au condus la simpatizarea mişcării fasciste. Urmând moda generală încetăţenită în România de la începutul deceniului patru, aceea de a denunţa tarele politicianismului, încă în 1923 avertiza că „spiritul de separatism al partidelor”, „prin care ne găsim mai despărţiţi astăzi ca înainte de Unire”, este un fenomen extrem de periculos. „Să încetăm – cerea el – cu frământările izvorâte numai din patimi personale sau din cultivarea exclusivă a intereselor materiale colec­tive”. „Cred – afirma Argetoianu – că suntem… greu atinşi de boala demagogiei şi că, în această privinţă, remedii radicale se impun”. Remediul propus atunci de el avea deja un caracter nedemocratic. Considerând că „ţara noastră nu a ajuns încă la o stare de dezvoltare socială care să-i îngăduie luxul echipelor multiple în materie de sport politic” şi că „răzleţirea forţelor şi fărâmiţarea partidelor este o mare cauză de slăbiciune pentru gospodăria noastră naţională”, el spunea: „Idealul ar fi ca toţi oamenii cumsecade, cu experienţa treburilor publice şi cu voinţă de muncă, să se strângă la un loc şi să lucreze împreună pentru propăşirea ţării. Idealul este însă prin definiţie inaccesibil şi poate că un partid unic ar avea şi unele inconveniente: pe calea progresului, concurenţa este un preţios imbold spre mai bine. Fără să urmărim, deci, contopirea tuturor partidelor într-unul, să ne mulţumim cu formula: cât mai puţine partide”.

Nicolae Iorga şi Constantin Argetoianu

Nicolae Iorga şi Constantin Argetoianu

Reluând, la altă intensitate, această temă, Argetoianu declara, în 1936: „De ani de zile, ţara aceasta nu mai este guvernată”. De vină erau „numai grupurile de interese personale, care, sub numele de partide – mască înşelătoare – iau succesiv cu arendă disponibilităţile statului şi se gonesc succesiv de la putere. Sistemul se numeşte «rotativă», iar operaţiunea se face sub auspiciile democraţiei in­tegrale. Democraţia e o noţiune variabilă după ţări: la noi ea înseamnă să faci discursuri în opoziţie, să critici, să ţipi şi să făgăduieşti, pentru ca, odată ajuns la guvern, să-ţi uiţi şi criticile şi făgăduielile, să-ţi umpli repede buzunarele şi să-ţi satisfaci par­tizanii în vederea următoarei lupte în opoziţie. Adevăratul democrat iese din guvern cel puţin cu o casă, iar recăzut în opoziţie înjură şi tratează de hoţ, adică de tovarăş de idei, pe adversarul său mai norocos… O mână de paraziţi… au copleşit ţara şi au pus stăpânire pe toate izvoarele de producţie, pe care le sleiesc. Dacă operaţiunea de deparazitare – oricum şi cu orice preţ – nu se va desăvârşi repede, izvoarele vor seca şi întreaga naţie se va duce de râpă”. Formulând cerinţa: „să ne debarasăm de boala politicianisnmlui, care ne duce dacă nu la o completă dezagregare naţională, cu siguranţă la o progresivă istovire a puterilor noastre ca popor şi la o continuă scădere a autorităţii noastre de stat”, Argentoianu a expus şi felul în care vedea soluţia: „Răspunsul – spunea el în 1932 – nu e uşor de dat. S-a vorbit şi se vorbeşte mult de dictatură. E mai uşor de vorbit decât de făcut… Fără acţiunea comunistă şi anarhică din Italia îndată după război, reacţiunea fascistă nu ar fi atins puterea pe care o are, cu tot geniul organizator al lui Benito Mussolini… La noi nu văd acţiunea care ar putea determina reacţiunea. Şi totuşi, ne trebuie ceva”. Şi propunea… o descentralizare politică cu accent pe regiuni.

Constantin Argetoianu este autor al unor importante volume de memorii

Constantin Argetoianu este autor al unor importante volume de memorii

Reafirmănd că „din fericire sau nefericiredupă placnu avem la îndemână nici omul providenţial, nici contigentele politice speciale prielnice unei dictaturi” şi, deci, „suntem siliţi să rămânem mai departe ţară constituţională parlamentară”, C. Argetoianu spunea, la sfârşitul anului 1936, la amintitul congres al partidului său: „ Năzuinţele mele nu merg către o dictatură, ci către o organizaţie autoritară şi cinstită a statului, pe care o cred din ce în ce mai necesară. Nu urmăresc schimbarea instituţiilor noastre fundamentale, doresc numai să le văd curăţite de rugina vremii… Nu vreau moartea partidelor, ci numai îndrumare a opiniunii publice şi educare naţională a tineretului, cu un guvern de oameni cinstiţi… România noastră ar putea face faţă cu succes oricăror greutăţi şi… adversităţi”. În aceste propuneri se întrevăd cu uşurinţă unele din măsurile luate deja, ori care vor fi introduse sub regimul dictaturii personale a lui Carol al II- lea.

Ca ministru de Externe în cel de-al doilea guvern Tătărăscu, C. Argetoianu a fost pus în faţa necesităţii dureroase de a accepta, împreună cu Consiliul de coroană convocat de Carol al II-lea, ultimatumul sovietic privitor la cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord. Explicând, în şedinţa din 2 iulie 1940 a comisiilor de politică externă, motivele hotărârii adoptate, C. Argetoianu spunea că altfel am fi fost siliţi „să luptăm spre răsărit cu forţe covârşitoare faţă de ale noastre fără să avem în spate siguranţă de linişte absolută pe celelalte graniţe. În lupta pe care am fi întreprins-o nu puteam conta pe nici un ajutor. În asemenea condiţii, un război ar fi însemnat mistuirea întregii noastre armate, fără ca statul român să mai păstreze vreo apărare împotriva altor eventuale atacuri”.

Notă: În realizarea acestui material s-au folosit fragmente din lucrarea cu acelaşi titlu, de dr. Marin Nedelea (1991).


Dacă vrem să ajutăm jocul legilor economice în regimul sub care trăim, trebuie să eliberăm, prin măsuri radicale, factorii esenţiali ai acestui regim: pământul, capitalul şi munca”.(Constantin Argetoianu)

Democraţia e o noţiune variabilă după ţări: la noi ea înseamnă să faci discursuri în opoziţie, să critici, să ţipi şi să făgăduieşti, pentru ca, odată ajuns la guvern, să-ţi uiţi şi criticile şi făgăduielile, să-ţi umpli repede buzunarele şi să-ţi satisfaci partizanii în vederea următoarei lupte în opoziţie”. (Constantin Argetoianu)

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult