16
December , 2017
Saturday

Educaţia este unul dintre sistemele pe care toată lumea le consideră de maximă importanţă, prima investiţie în viitorul societăţii. Acest unison are, însă, foarte multe „variabile” atunci când este observată realitatea din teren, mai exact susţinerea concretă acordată de state pentru fructificarea acestei preţioase investiţii şi metodele aplicate pentru obţinerea rezultatelor scontate.

Sistemul finlandez de învăţământ, cel mai performant din lume

Sistemul finlandez de învăţământ, cel mai performant din lume

Statele lumii oferă o multitudine de modele de învăţământ. La o privire macro, în ceea ce se numeşte generic „sistem educaţional” intră, pe de o parte, tradiţia şi datele unei naţiuni (şcolile din SUA şi Iran, de pildă, diferă semnificativ), iar, pe de altă parte, susţinerea financiară din partea statului, adesea proporţională cu gradul de dezvoltare al acestuia. La toate acestea se adaugă metodele folosite în procesul de învăţare, de la învăţatul în program de şapte zile pe săptămână practicat în Coreea de Sud până la sistemul lejer finlandez, în cadrul căruia elevii nu dau examene deloc înainte de a împlini vârsta adolescenţei. Câteva exemple sunt edificatoare: în clasele din vest, repetiţia este folosită ca un exerciţiu de memorie, în timp ce în sistemul chinez este menită căutării de noi sensuri ale noţiunii repetate; elevii occidentali percep înţelegerea unui proces prin accesul imediat la informaţie, în timp ce pentru asiatici este rezultatul unei îndelungate analize (de aici şi diferenţa între profesorii vestici, care predau, şi cei orientali, care continuă să înveţe cot la cot cu elevii lor); procesul înţelegerii prin memorare nu este o cerinţă în cazul sistemelor din Haiti sau Liban* etc.

Alocări guvernamentale pentru educaţie (procente PIB) la nivelul anului 2007

Alocări guvernamentale pentru educaţie (procente PIB) la nivelul anului 2007

Întrucât sunt mulţi cei care consideră că prima necesitate pentru performanţa şcolară este susţinerea financiară, ne propunem să lăsăm acest aspect în plan secund. Şi vom face apel la un studiu al unuia dintre cele mai importante grupuri internaţionale de cercetare în domeniu, „Pearson”, care afirmă că „banii nu sunt totul”. Mai exact, în statele care se situează cel mai bine din lume în domeniul educaţiei, acest domeniu este văzut din altă perspectivă: reprezintă una dintre preocupările majore ale elevilor şi părinţilor, profesorii beneficiind de cel mai înalt respect. Aceste societăţi îi răsplătesc cum se cuvine (şi ierarhic, şi material) pe cei cu grad înalt de educaţie. Ca urmare, apar şi rezultatele cu care toţi cei implicaţi în sistemul de învăţământ se mândresc (de exemplu, elevii sud-coreeni vorbesc limba engleză mai bine decât elevii francezi!). Aşadar, clasamentul performanţelor şcolare la nivel mondial ar putea da de gândit multor factori decizionali din state cu pretenţii. Mai exact, pe lângă amintitele Finlanda şi Coreea de Sud, aflate pe primul şi al doilea loc din zece, podiumul mondial al performanţei în domeniu este completat de state asiatice (Hong Kong, Japonia, Singapore), abia de la jumătatea listei în jos figurând Marea Britanie, Suedia, Canada sau Irlanda, iar SUA abia pe locul 17 (în urma Poloniei…). Datele Băncii Mondiale arată că aceeaşi Finlanda aloca, în 2009, 12,1% din totalul cheltuielilor guvernamentale pentru învăţământ, iar Statele Unite un procent mai mult. Reiese din clasamentul de mai sus că metodele implementate sunt cel puţin la fel de importante cum este alocarea de fonduri.

Tăieri din bugete

Studenţii chinezi vor schimba configuraţia globală a învăţământului superior

Studenţii chinezi vor schimba configuraţia globală a învăţământului superior

De altfel, veştile nu sunt foarte bune din această ultimă perspectivă: cheltuielile statelor privind educaţia au tendinţa de scădere în ultimii ani în majoritatea ţărilor Uniunii Europene, după cum arată un studiu recent al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Raportul, intitulat „O privire de ansamblu asupra educaţiei 2013”, care analizează sistemele de educaţie din 34 de ţări membre, inclusiv 21 de state din UE, concluzionează că, în ciuda declaraţiilor politice, statele dau din ce în ce mai puţini bani pentru educaţie (în medie, profesorii din ţările UE obţin circa 80% din salariile lucrătorilor cu acelaşi nivel de studii!). Tăieri mai mari de cinci procente au survenit în state ca Portugalia sau Ungaria, iar pentru unele ţări din sudul şi estul Europei (Bulgaria, Grecia, Italia, România, Slovacia), micşorarea cheltuielilor este dublată şi de un nivel scăzut de investiţii în domeniu. „Sunt vremuri dificile pentru bugetele naţionale, însă (…) dacă statele membre nu reuşesc să investească în mod corespunzător în modernizarea educaţiei, vom rămâne în urma competitorilor noştri globali…”, punctează comisarul european pentru educaţie, cultură, multilingvism şi tineret, Androulla Vassiliou.

Totuşi, multe dintre clişeele de altădată, despre diferenţele de performanţă ale sistemelor din vest faţă de cele ale educaţiei din est, par să fi dispărut (cel puţin la nivelul studiilor superioare…). O atestă faptul că un număr tot mai mare de studenţi străini se îndreaptă spre universităţi din Europa de est. Astfel, numărul de studenţi străini din Ungaria a crescut cu aproape un sfert în intervalul 2005-2011, în Polonia a existat o creştere de 80% între 2005 şi 2010, iar Cehia a raportat o dublare a numărului de studenţi străini în acelaşi interval, arată date ale UNESCO. În Slovacia, 45% dintre studenţii străini au studiat discipline legate de sănătate – prin comparaţie, în ţări precum Germania, Suedia sau Canada, numărul de studenţi străini care urmează aceste specializări nu atinge 10 procente. „Există mai multe motive ce justifică reorientarea spre Europa de est, inclusiv reputaţia în creştere a diplomelor obţinute la universităţile din această parte a continentului, care predau cursuri în limba engleză. Există însă şi alţi factori, în special faptul că taxele de şcolarizare la aceste instituţii nu sunt la fel de mari ca la universităţile de top din Occident, iar intrarea nu este la fel de dificilă”, remarcă „New York Times”, adăugând că medicii, stomatologii ori farmaciştii cu diplome obţinute la universităţi acreditate din Europa estică pot practica aproape oriunde în cadrul Uniunii Europene.

Realităţi contrastante

Statele subdezvoltate, marcate de campioane la analfabetism şi abandon şcolar

Statele subdezvoltate, marcate de campioane la analfabetism şi abandon şcolar

Alte date vin să confirme că educaţia mondială are repere diferite chiar faţă de trecutul apropiat. UNESCO atrage atenţia că, la nivelul anului 2010, peste 60 de milioane de copii au rămas în afara sistemului de învăţământ, iar în 2012, 31 de milioane de elevi au abandonat şcoala (cu alte 32 de milioane repetând anul). În Africa Sub-Sahariană şi în mare parte din Asia, alte zeci de milioane de tineri rămân cu studiile primare nefinalizate (interesant de remarcat este faptul că în aceste state, fiecare an de şcoală aduce 10 procente în plus la un viitor salariu). Net dezavantajaţi sunt şi copiii care trăiesc în zonele rurale ale lumii (de două ori mai mulţi rămân neşcolarizaţi faţă de orăşeni). Iar analfabetismul a încetat să mai fie o plagă exclusiv în ţările subdezvoltate: în zone din America de Sud sau Europa se ating rate duble faţă de unele state africane (aici putem remarca faptul că România, fostă premiantă” a sistemului educaţional nu cu multe decenii în urmă, este astăzi pe locul patru în Uniunea Europeană la abandon şcolar şi pe locul doi în Europa centrală şi de est la analfabetism, chiar dacă unii elevi de excepţie continuă să se remarce pe plan internaţional).

Aceste semnale de alarmă vin în contrast cu anumite proiecţii referitoare la viitorul învăţământului. Astfel, în cartea Making a Difference: Australian International Education”, specialistul în învăţământ superior Bob Goddard apreciază că numărul studenţilor, în orizontul anului 2025, va atinge 262 de milioane la nivel mondial (faţă de 178 de milioane în 2010). Principalele două „surse” ale acestui „boom” vor fi China şi India, care urmăresc să atingă media numărului studenţilor din statele OECD. Şi, cum populaţiile lor depăşesc, fiecare, 1 miliard de locuitori, este uşor de imaginat ce impact va avea creşterea chiar şi cu doar câteva procente a numărului de studenţi. Se mai poate remarca, la capitolul „schimbări de optică”, felul în care multe state din Asia şi America Latină au „întors” datele sistemelor proprii, în aşa fel încât, din predominant public, învăţământul superior a devenit în mare parte privat, arată Philip Altbach, director al Centrului pentru Educaţie Superioară al Colegiului din Boston, SUA. Şi exemplele ar putea continua.

Nu putem încheia acest „periplu” prin realităţile momentului în domeniul educaţiei fără a nota câteva dintre secretele performanţei sistemului finlandez, care a dus ţara în fruntea ierarhiei mondiale: elevii finlandezi au foarte puţine teme pentru acasă şi dau doar câteva examene până la vârsta adolescenţei, nefiind evaluaţi în primii şase ani de educaţie şcolară; elevii sunt introduşi în sistem indiferent de gradul de inteligenţă, iar la sfârşitul ciclului, diferenţele dintre ei sunt cele mai mici din lume; se mai poate adăuga că sistemul este subvenţionat integral de către stat, iar profesorii, care trebuie să aibă cel puţin un masterat, sunt aleşi dintre 10% cei mai buni absolvenţi, nu beneficiază de salarii de merit, dar pot câştiga, după 15 ani, aproape dublu faţă de profesorii de peste ocean, fiind cotaţi în societate la acelaşi grad de respect ca medicii sau avocaţii (este şi acesta un motiv pentru care 93% dintre elevii finlandezi termină liceul….). Toate aceste elemente (şi încă multe altele, care, după cum am arătat, nu ţin exclusiv de salarii sau alocări din PIB) fac ca elevii finlandezi să se situeze de mai bine de un deceniu pe primul loc în lume la cunoştinţele de matematică, ştiinţe etc.

* Ilene Z. Rubenstein (Universitatea New York) – „Educational Expectations: How they differ around the world” 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult