20
August , 2017
Sunday

Accente

Tur balcanic cultural

Reporter: editura November - 3 - 2013

Viaţa politică agitată, conflictele interetnice şi religioase, întârzierea reformelor şi nu în ultimul rând efectele acute ale crizei economice nu au împiedicat ţările Peninsulei Balcanice să aibă o viaţă culturală vie, bogată şi originală. Ne vom referi în continuare la câteva evenimente din Balcanii vecini nouă, neincluzând viaţa culturală din România în acest spaţiu familiar şi totuşi exotic pentru noi. S-ar cuveni o analiză serioasă privind apartenenţa noastră la lumea balcanică, dacă ea este substanţială şi reală sau este doar un reflex al unei păreri superficiale occidentale care nu este sensibilă decât la nuanţele proprii ale identităţilor şi operează cu numere mari şi grăbite când este vorba de oricine altcineva.

Afiş „Parada” în regia lui Srdan Dragojevici

Afiş „Parada” în regia lui Srdan Dragojevici

Dacă începem cu vecinul nostru de la sud-vest, Serbia, nodul vital al fostului spaţiu iugoslav, este o ţară a cărei identitate a fost tot atât de confuză pe cât de violentă a fost definirea ei. O definire care s-a petrecut în urma unui cumplit război civil şi a unei aventuri statale nefericite, în urma „divorţului” de Muntenegru, fără a fi siguri că formula actuală este fericită şi sigură. Kosovo este o chestiune aproape încheiată, dar totuşi neîncheiată, însă la aceasta se adaugă nelinişti, deocamdată neluate în seamă, dinspre Voivodina. Serbia se grăbeşte, mai cu seamă din dorinţa de a-şi asigura o stabilitate generală, să parcurgă anevoiosul drum către integrarea în spaţiul Uniunii Europene. Intrarea Croaţiei în UE a dat semnalul mobilizării tuturor forţelor naţiunii pentru atingerea acestui scop – nici apropiat şi nici uşor de realizat. În acest context, semnalăm succesul de care se bucură, în continuare, o originală realizare cinematografică intitulată „Parada”, în regia lui Srdan Dragojevici, un film care reprezintă în sine un efort de apropiere faţă de standadele libertăţilor europene. Subiectul e insolit – un ex combatant din războiul civil iugoslav este implicat, încetul cu încetul, în organizarea primei parade gay din Serbia. Un paradox simbolic. Libertatea de a fi ceea ce vrei să fii este apărată de un om care a luptat cu ferocitate împotriva celor care voiau să fie ceea ce erau… Tot la Belgrad a apărut un excepţional volum de proză, semnat de Duşan Velicikovici, intitulat „Serbia însăşi”, al cărui leitmotiv se poate sintetiza în expresia „trecutul care nu a trecut”, după expresia autorului. Trecutul care nu a trecut este peretele de sticlă care desparte prezentul de viitor. Viitorul există, poate fi văzut, dar nu poate fi atins.

Festivalul Internaţional de Film de la Sarajevo

Festivalul Internaţional de Film de la Sarajevo

Dacă în Serbia se duce o adevărată înfruntare cu trecutul, un trecut care trebuie înţeles în adevăratele sale dimensiuni şi valori pentru a putea fi lăsat în urmă, în Bosnia – Herţegovina lucrurile, se pare, au alte caracteristici. Aici nu trecutul e problema, trecutul a fost extrem de dureros, plin de suferinţe şi injustiţii, a fost înţeles pentru că a fost trăit exact în aceste dimensiuni, în mod tragic de majoritatea populaţiei, indiferent de religie şi etnie. În Bosnia şi Herţegovina, chestiunea arzătoare o constituie prezentul. Prezentul ca premisă a unui viitor palpabil. Dacă la Sarajevo Festivalul Internaţional de Film există ca un punct de reper al construcţiei culturale al unei ţări ce doreşte să-şi câştige o recunoaştere ca spaţiu de umanitate normal, participările româneşti, fie la concurs, fie în juriu fiind o constantă pe deplin apreciată, o polemică aprinsă a născut intervenţia publică a unui scriitor extrem de prestigios, Abdullah Sidran, intervenţie intitulată „20 de ani după asediu”. Sidran spune tăios: violenţa nu vine de nicăieri! Ea a venit de la vecinii noştri din est, dar şi, în mare parte, din vest. Patru – cinci ani de zile, comunitatea internaţională a privit cu indiferenţă la ceea ce se întâmpla! Acest avertisment, pentru că, în esenţa sa, luarea de poziţie a lui Sidran aşa ceva este, continuă, referindu-se la faptul că nimeni din Europa nu ia atitudine, nimeni nu intervine astăzi împotriva faptului că în Bosnia şi Herţegovina, naţionalismul şi xenofobia sunt legitimate oficial. Sidran vorbeşte despre măsurile de separare a comunităţilor, despre faptul că şcolile, grădiniţele sunt organizate pe criterii de deosebiri entice sau religioase, că există o politică oficială de segregare a tineretului, a femeilor, că există inegalitate de şanse şi discriminare negativă pe criterii religioase şi naţionale într-un stat ce se află în Europa secolului al XXI-lea. Vocea acestui intelectual, acestui mare scriitor, nu este singulară, ea dă o speranţă în reuşita procesului de integrare a Bosniei şi Herţegovinei în lumea comună a Europei.

Grădina Deliciilor- opera artistului Mladen Milijanovici

Grădina Deliciilor- opera artistului Mladen Milijanovici

Bienala de la Veneţia a avut în componenţa sa, după 10 ani, un Pavilion al Bosniei şi Herţegovinei, intitulat „Grădina Deliciilor”- operă a artistului Mladen Milijanovici. Instalaţia artistului din Sarajevo constă într-un ansamblu de pietre funerare specifice care au încrustate în ele simbolul celei mai mari dorinţe a defunctului. Un ecou de la Săpânţa, am putea adăuga noi. Dincolo de succesul de public de care s-a bucurat, „Grădina deliciilor” este un succes de afirmare a unei republici ex-iugoslave care a traversat o perioadă extrem de întunecată şi al cărei prezent rămâne destul de neclar, dacă nu tulbure de-a binelea.

La Skopje, în FYROM, Macedonia de astăzi, este în plină desfăşurare proiectul „Skopje 2014”, lansat în 2010 şi care cuprinde, între altele, realizarea unui monument uriaş al lui Alexandru cel Mare. Doi arhitecţi, Katharina Urbanek şi Milan Mijalkovici, au prezentat proiectul care cuprinde, pe lângă sistematizarea centrului oraşului (un centru pitoresc ce include vehea cetate turcească refăcută şi un cartier oriental încă în suferinţă), amplasarea unui mare număr de complexuri statuare. Între acestea, cel care a stârnit controverse, uneori polemici, priveşte o gigantescă statuie a Ţarului Samuil, una din marile figuri ale istoriei timpurii a bulgarilor balcanici. Ambele complexuri, dedicate lui Alexandru cel Mare şi Ţarului Samuil, pe lângă chestiunile urbanistice pe care le ridică, poartă o mare încărcătură polemică – fie istorică, fie politică. Şi aici trecutul este invocat ca un posibil viitor.

În Grecia vecină, un motiv de ample reflecţii, speculaţii şi divagaţii îl constituie aducerea în prim-plan a unei modeste plăci inscripţionate, aşezată la o răscruce. Este vorba de piatra care aminteşte trecătorului că la răscrucea drumurilor către Daulis, Theba şi Delphi, Oedip s-a găsit în faţa unei alegeri. Chestiunea care se punea atunci – şi acum – era aceea a curajului de a alege. Grecia se află încă la răspântie şi trebuie să facă o alegere: pe ce drum va merge. Iar alegerea este grea, dacă nu imposibilă, deoarece neprevăzutul aşteaptă pe fiecare dintre ele. Tragedia lui Oedip a revenit în viaţa de zi cu zi a grecilor, victime ale celei mai teribile crize financiare din istoria ţării. Ziariştii, intelectualii, creatorii dezbat impasul, însă nimeni nu e capabil încă să-şi asume decizia alegerii.

Fanfara Tirana din Albania

Fanfara Tirana din Albania

În Croaţia, ultima perioadă a fost dominată de problema inscripţiilor bilingve, în croată şi sârbă (diferenţa este dată doar de scrierea cu caractere latine sau slavone), o chestiune care readuce la suprafaţă trecutul ce nu a fost depăşit. Este o temă care a trezit reacţii diverse – la Vukovar, inscripţiile slavone au fost distruse de grupuri ale veteranilor din războiul civil, în vreme ce la Udbina, Consiliul local a votat amplasarea lor, votul dat venind şi de la Uniunea Democrată Croată, partidul naţionalist care a adoptat linia dură în chestiunea prezenţei sârbe în Croaţia. O prezenţă deloc de neglijat şi care dă măsura respectării normelor europene de convieţuire interetnică. Ori, Croaţia tocmai a fost admisă în Uniunea Europeană. Că este o problemă serioasă, ce ţine de mentalul colectiv traumatizat de anii de confruntări armate, o dovedeşte faptul că Ministerul Învăţământului de la Zagreb a deschis o discuţie publică privind educaţia tinerilor, în acest moment înrâurită de un spirit militarist, războinic, concretizat în tirajul foarte mare pe care îl au publicaţiile cu caracter militar, dedicate armelor de foc, cluburilor extrem de numeroase de practicare a artelor marţiale ori deprinderilor paramilitare. O ciudăţenie care ascunde resorturi periculoase este faptul că revista cu cel mai mare tiraj din Croaţia, dedicată armamentului uşor, de uz individual, se numeşte „Kalibar” şi este editată la… Belgrad.

Pentru că am pomenit de arme şi Belgrad, în luna iunie 2013 a fost demolată în acest oraş clădirea denumită „Topovska Supe” („Gura Tunului”), unde, din august până în decembrie 1942, a funcţionat primul lagăr de concentrare nazist din sud –estul Europei. Deţinuţii erau evrei şi ţigani. Demolarea a avut drept scop crearea spaţiului necesar ridicării unui… shopping center.

Albania consemnează un succes cultural de prestigiu: editarea de către mai mult decât prestigioasa casă de discuri londoneză „Transgobal Underground” a creaţiei muzicale produse de formaţia Fanfara Tirana. Este lansarea mondială a unui nou stil muzical, provenit dintr-o combinaţie ingenioasă de reggae cu muzica tradiţională din sudul Albaniei denumită „kaba”. Drumul deschis de Goran Bregović duce departe…

Tot în domeniul muzical, presa din Turcia consemnează succesul mondial al primei cântăreţe de muzică pop, autoare de muzică şi versuri, Sezer Aksu. În contextul unei ofensive discrete, dar tenace a fundamentalismului islamic în această ţară (marile demonstraţii de la Istanbul şi Ankara ale tinerilor se circumscriu ca o opoziţie declarată la acest process), afirmarea muzicienei turce este un semn bun. Mai ales că nu rămâne singur ca gest de afirmare a laicităţii şi deschiderii spre libertăţi individuale.

Încheiem acest incomplet tur cultural pentru a semnala lansarea unui talk – show tv. simultan în cinci ţări balcanice, toate ex – iugoslave, denumit „Okruzenie”„Vecinătate”. Credem că este cel mai bun semn de restabilire a unui spaţiu armonic, de bună vecinătate, la alţi parametri, consolidat de valorile democraţiei. Balcanii, aşa cum se văd de la noi, sunt o vecinătate încă nesigură. Stabilitatea lor va aduce în circuit, cel puţin din punct de vedere cultural, valori inestimabile. În acel moment, şi noi ne vom vedea mai bine, cu valorile noastre, capabile să concureze şi să atragă. Marele succes al Festivalului „George Enescu” din acest an ne dă multă încredere în viitorul probabil al prezenţei noastre ca mare putere culturală. Trebuie doar să-l facem şi posibil.

Eugen Uricaru

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult