20
August , 2017
Sunday

balcanii-europaUrmărind cu consecvenţă obiectivul de a reprezenta o voce implicată în problematica europeană şi internaţională, revista „Balcanii şi Europa” a iniţiat şi elaborat pe tot parcursul acestui an seria de documentare înscrise în tematica marilor dezbateri social-politice.

Acest demers publicistic a coagulat mai multe direcţii principale. În primul rând, ne-am propus ca temele să facă referire la subiecte de cea mai mare actualitate, aflate în prim-planul preocupărilor opiniei publice. Totodată, am dorit ca abordarea articolelor să se facă dintr-o perspectivă lărgită, globală, astfel încât să aducă o contribuţie profesionistă şi racordată la realităţile momentului.

Având în vedere aceste considerente, au fost publicate articole temeinic documentate, bazate pe experienţa altor ţări şi centrate pe o viziune internaţională panoramică. Documentarele noastre se pot constitui într-o sursă de informaţie concentrată în dezbaterea naţională a unor teme de interes major pentru evoluţia României, venind, în acelaşi timp, prin deplina lor actualitate, în sprijinul marilor deliberări contemporane.

Regionalizarea – într-o Europă a contrastelor

Împărţirea pe regiuni se poate dovedi a fi o măsură favorabilă dezvoltării economice a unei ţări, ţinând cont de evoluţiile istorice fără a afecta unitatea statală. În contextul iniţierii unui nou proces de organizare administrativ-teritorială de către autorităţile din România, se propune o trecere în revistă a modelelor de regionalizare europeană, în cele mai multe cazuri reuşită.

Regionalizarea în statele occidentale are drept criteriu de bază funcţionalitatea. În interiorul acestui principiu se regăsesc modele diferite – cel francez, tipic centralizat, cel german, clădit pe structură federală, cel italian sau cel spaniol, care ţin cont de statutul minorităţilor şi de individualitatea insulară sau cel belgian, centrat pe fragmentarea lingvistică.

Modelele de regionalizare din estul continentului au purtat o puternică amprentă politică, manifestată printr-o centralizare excesivă. În decursul evoluţiei lor, aceste entităţi s-au constituit în frâne în evoluţia generală a statului, ceea ce a determinat reevaluarea procesului de organizare administrativ-teritorială. În prezent, ţările din această parte a continentului se găsesc în diferite stadii de reformă în domeniu.

Cât priveşte România, după nenumărate implementări de diferite modele, există regiuni de dezvoltare create în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, care s-au dovedit ineficiente şi inactive. Noul proiect de regionalizare, aflat printre priorităţile autorităţilor române, îşi propune să depăşească orice restrângere de natură economică sau istorică, dorind a se constitui într-un rezervor de progres şi de viitor mai bun pentru cetăţenii ţării. Nr. 132

Constituţiile europene

Orice abordare a celor mai importante repere ale Constituţiilor din statele de pe continentul european scoate la iveală, pe lângă marea diversitate, şi un adevărat manual de istorie.

O privire asupra felului în care statele şi-au elaborat Constituţiile relevă că Legile fundamentale au trăsături profund naţionale şi principii care reflectă parcursul istoric al ţărilor care le-au adoptat. Astfel, au apărut Legi fundamentale adaptate modelelor de state federale – Austria, Belgia – altele centrate pe ideea de stat naţional, cum sunt cele ale Franţei, Estoniei, Muntenegrului, Croaţiei, Bulgariei, dar şi cazuri de Constituţii atipice: Ungaria sau Germania (a cărei Lege fundamentală este efectul încheierii unui război). Există în mozaicul Legilor fundamentale europene cazuri de Constituţii seculare, care au ca fundament vechi legi ale pământului (Albania, Polonia, Marea Britanie) sau de Legi fundamentale care au rămas nemodificate în timp, ca în cazul Danemarcei sau Finlandei. La antipod se află exemplul unei Constituţii în continuă schimbare – cea din Italia.

Şi România se află în plin proces de dezbatere publică pentru o nouă reformă constituţională. Nr. 133

Spaţiul Schengen, ca o ţintă mobilă

Aderarea la Spaţiul Schengen este o temă sensibilă pentru opinia publică din România şi Bulgaria, în special după ce acest proces a căpătat alte reguli atunci când a fost vorba despre intrarea celor două state în acest aşa-numit „spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei”.

După aderarea la UE, considerând că intrarea în Schengen este pasul firesc următor, România şi Bulgaria au pornit cu bună credinţă la îndeplinirea condiţiilor tehnice care au stat la baza accederii în Schengen a tuturor celorlalte state. După mari eforturi şi însemnate investiţii proprii, cele două ţări au reuşit să ducă la bun sfârşit etapele cerute pentru alăturarea la Spaţiul Schengen. Experţii UE au certificat îndeplinirea condiţiilor tehnice, dar aderarea s-a amânat de mai multe ori, în numele unor criterii noi, care nu au existat pentru celelalte candidate; în cazul acestor ţări s-au schimbat regulile „jocului”, în defavoarea lor.

Amânările succesive au dus către opinia generală că procesul de aderare la Spaţiul Schengen a României şi Bulgariei are o altă tentă, care include aspecte politice (ca Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi evaluarea sistemului de justiţie) şi, în unele cazuri, accente populiste (cum sunt campaniile anti-imigraţie din unele state occidentale), aşadar noi condiţionări.

Reamintim că Acordul Schengen funcţionează în prezent ca un singur stat din perspectiva liberei circulaţii şi este înglobat în Tratatul de la Lisabona.Nr. 134-135

Pedeapsa închisorii cu suspendare – sancţiune reală sau surogat?

Întrucât opinia publică din ţara noastră a constatat că de multe ori, atunci când sunt date sentinţe, apare pedeapsa închisorii cu suspendare, am abordat această temă. S-a pornit de la ideea, argumentată juridic, că suspendarea condiţionată a executării pedepsei se impune a fi percepută ca având fizionomia unei adevărate pedepse.

Instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei este reglementată în diferite sisteme de Drept la nivel comunitar, existând particularităţi în privinţa condiţiilor de acordare a acesteia. Astfel, printre altele, în sistemul francez, suspendarea executării pedepsei ţine seama de sfera infracţiunilor de drept comun, în Dreptul englez este consacrată instituţia scutirii condiţionate de aplicarea pedepsei, în Germania suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi dispusă în cazul în care pedeapsa închisorii este de cel mult un an, iar în Elveţia se întâlneşte o instituţie similară, denumită „condamnare condiţionată”.

Cât despre România, instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei este prevăzută în Codul Penal în vigoare din 1969.

Nr. 136

Megastructuri geopolitice

Geopolitica mileniului trei pare să se îndrepte către concentrarea polilor puterii mondiale – vestul şi estul – pe crearea unor structuri de mare anvergură. Urmărind „mişcările” celor mai importanţi actori globali, se disting două entităţi majore, pe cale de a se constitui şi care se anunţă a fi o adevărată regrupare strategică la nivel internaţional.

Pol economic gigant euroatlantic. UE şi SUA pregătesc o mişcare economică de amploare: un acord cu numeroase beneficii bilaterale, având, în acelaşi timp, urmări majore pentru comerţul din întreaga lume. Potrivit studiilor, punerea acordului în aplicare ar permite creşterea PIB-ului pentru fiecare american cu peste 13%, iar economia europeană va beneficia de o sporire a veniturilor 119 miliarde euro anual, de care vor beneficia şi economiile sud şi est europene (Spania, Italia, România etc.).

Uniunea Eurasiatică, o nouă piaţă comună. Realizarea Uniunii Eurasiatice este unul din dezideratele strategice ale preşedintelui rus Vladimir Putin. Viitoarea construcţie are mize politice şi economice. Rusia a întreprins deja paşi concreţi, reuşind să coaguleze în jurul ei câteva state din fosta Uniune Sovietică. Scopul este „crearea unui spaţiu cu o piaţă comună de aproximativ 200 de milioane de consumatori, adoptarea unei legislaţii economice comune, asigurarea liberei circulaţii a capitalului, a serviciilor şi a forţei de muncă”.Nr. 137

Tendinţe în dezvoltarea învăţământului – ce factori dirijează marea performanţă?

Statele lumii oferă o multitudine de modele de învăţământ. La o privire macro, în ceea ce se numeşte generic „sistem educaţional” intră, pe de o parte, tradiţia şi datele unei naţiuni (şcolile din SUA şi Iran, de pildă, diferă semnificativ), iar, pe de altă parte, susţinerea financiară din partea statului. La toate acestea se adaugă metodele folosite în procesul de învăţare, de la învăţatul în program de şapte zile pe săptămână practicat în Coreea de Sud până la sistemul lejer finlandez.

Finanţarea nu este criteriul absolut al performanţei în educaţie. O dovedesc statele care se situează cel mai bine din lume în domeniu şi în care învăţământul beneficiază de cel mai înalt respect. Clasamentul performanţelor şcolare la nivel mondial, pe lângă Finlanda şi Coreea de Sud, aflate pe primul şi al doilea loc din zece, situează pe podium state asiatice (Hong Kong, Japonia, Singapore), de la jumătatea listei în jos figurând Marea Britanie, Suedia, Canada sau Irlanda, cu SUA pe locul 17 (în urma Poloniei).

Pe de altă parte, statele europene alocă din ce în ce mai puţini bani pentru educaţie (cu tăieri semnificative în Portugalia sau Ungaria), iar pentru unele ţări din sudul şi estul Europei, cum ar fi Bulgaria, Grecia, Italia, România, Slovacia, micşorarea cheltuielilor este dublată şi de un nivel scăzut de investiţii în domeniu. Nr. 138-139

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult