29
May , 2017
Monday

Romanian festivalÎn timp ce pe stadioanele României şi în marile pieţe ale capitalei başii boxelor duduie de muzică occidentală, dorind parcă să recupereze într-o seară toată energia îndelung reprimată cu ani în urmă, la Toronto, amfiteatrul în aer liber din faţa primăriei North York, cartier din nordul metropolei, răsună glasurile unor rapsozi români participanţi la cea de-a 10-a ediţie a Festivalului anual românesc. Schimb cultural! Îl putem numi şi aşa. Suntem convinşi că spiritul românesc, ca şi cel al altor comunităţi, a găsit prilej de manifestare concomitent cu dorinţa aceea mocnită de a arăta „lumii” de unde provii şi cât îţi este de dor de ţara natală. Într-un cuvânt, a alătura dansului latino-american, canzonettelor, obiceiurilor filipineze sau mâncarii orientale hora, sârba şi… micii la acest summum de individualităţi care se numeşte „Canada” multiculturală.

În ziua aceasta predestinată de toţi a plouat cu găleata. Dar festivalul a mers mai departe, grupurile de dansatori în port naţional au tocit, pentru a zecea oară, scena acoperită în faţa unui public ud, în timp ce cârnăciorii olteneşti făceau continuu ture pe grătar. În pofida vremii, m-am dus la festival. La cât de mare este comunitatea românească, nu am prea dat de vreun cunoscut. Asta mi-a dat răgazul să observ şi să admir fără întrerupere mulţi copii, tineri, părinţi veniţi din ţară în vizită la ai lor, gata să se prindă în horă, dând frâu liber dorinţei de a petrece ca-n Balcani şi întorcând spatele, pentru un dans sau două, stânjenelii de a „juca” în piaţa publică, atât de departe de casă.

Romanian Festival-2-26Strecurându-mă prin fum şi printre cozi, căci ploaia se oprise, am cunoscut patroana unuia dintre magazinele româneşti din Toronto. Sunt deja multe magazine româneşti şi, departe gândul de a nedreptăţi pe cineva, m-au atras „minciunelele” de pe tejgheaua sa… Le combatem în gazetărie, dar „pe viu” şi calde, sunt grozave. Aşadar, cu o ureche la „oşana” săltăreaţă ce străpungea boxele mari şi cu una la interlocutoarea mea, d-na Ica Barbur, am aflat că de zece ani, de când este în Toronto, a lucrat numai printre români. Şi-a înfiinţat propria firmă de catering împreună cu soţul acum nouă ani, iar reclama de la om la om a fost cea mai bună. Produsele le procură prin diverşi furnizori, dar mâncărurile (de la ciorbe la sarmale) le prepară chiar dumneaei, după bucătăria ardelenească învăţată acasă, la Zalău. Acum s-a extins, a mai angajat personal şi în perioadele de vârf (Paşti, Crăciun) aduce şi personal sezonier şi nu se teme de colţii recesiunii. În timp ce alte domenii au suferit sau încă suferă, în schimb, dacă românii fac economie la ceva, aceea sigur nu este mâncarea. Savarine, jumărele, chifteluţe, sărmăluţe, tobă, mici şi caltaboşi, toate-şi fac drum spre petrecerile lor, şi nu doar de sărbători.

*

Spiritul balcanic este viu, alert, întreprinzător. Iar doamna Ica nu se dezminte. Energică, volubilă şi cu vădită plăcere pentru ceea ce face, ne-a lăsat, cu amabilitate, să cunoaştem o pagină din povestea sa:

  • Cu ce v-aţi ocupat în România?
  • Am fost prim-grefier la Procuratura din Zalău. Când am emigrat, nu cunoşteam limba engleză. Am mers trei luni la cursuri şi apoi a trebuit să găsesc ceva de lucru. M-am angajat la un alt magazin românesc din oraş, până ne-am deschis propriul business, am început cu producţia de pufuleţi şi ceva comenzi de catering. Cu ultimii bani pe care-i aveam, ne-am dus în România să învăţăm cum se fac pufuleţii. O poveste lungă, o întreagă aventură, până ce ideea s-a concretizat. Dar tot ce vedeţi aici – şi îmi prezintă încăperea, gresia, decorul – totul a fost făcut cu mâinile noastre. Până şi maşina de făcut pufuleţi a fost construită de soţul meu, inginer electronist, inspirată după o schiţă din România. Acum suntem unic producător pentru Canada, trimitem la Calgary, Edmonton, Vancouver, Montreal etc. În plus, îmi pare rău dar trebuie să remarc faptul că uneori simt că este mai greu să închei afaceri cu românii decât cu străinii. Şi totuşi, dacă ar fi să o iau de la capăt, nu aş schimba nimic. Aici nu m-am simţit nici o clipă emigrant; dimpotrivă, uneori m-am simţit mai acasă decât în România. Oriunde mergi, eşti ajutat cu răbdare să te integrezi. Îmi amintesc de ziua în care am aplicat pentru cartea de sănătate: ni s-a explicat şi de câte 2-3 ori cum să completăm formularul; eram la început, nu înţelegeam. În România ni s-ar fi spus tăios: «descurcă-te, ce, nu ştii să citeşti»? Ţara asta mi-a întins o mână. Nu acelaşi lucru se poate spune despre multe ţări europene. Am prieteni care ne spun că nu sunt nici pe departe la fel de bine primiţi de ţara gazdă”.

Romanian festival-130Participă de opt ediţii la Festivalul românesc şi este recunoscătoare bisericii care se ocupă de organizarea ei. „Este extraordinar – spune dumneaei – dar din păcate nu este promovat suficient. Iată, suntem la a 10-a ediţie şi încă sunt foarte mulţi români în Toronto care nu au auzit de existenţa festivalului. De doi ani încoace, nici vremea nu a ajutat, a plouat de dimineaţă şi până după-amiază. Unii participanţi au plecat, dar în cazul nostru, după ce am investit şi muncit, să faci 1.000 de sarmale şi câte altele şi le-ai adus până aici, să le menţii calde toată ziua, nu pleci până la închidere, continui să speri că oamenii vor veni, totuşi. Şi au venit!”.

Când ultimele linguri de mămăligă aburindă însoţeau câteva sarmale, festivalul îşi anunţa finalul, cu un concert nocturn al artistului vocal Gilmar, binecunoscut românilor de pe aceste meleaguri şi invitat de Biserica Sf. Gheorghe, principala organizatoare a evenimentului.

Celia Ghencea

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult