20
August , 2017
Sunday

Mai în glumă mai în serios

Ricşa, salvarea noastră

Reporter: editura March - 10 - 2014

ricsaToată lumea caută surse noi de venituri. Începând cu amărâtul de contribuabil, continuând cu investitorul lovit de criză şi, mai cu seamă, dragele noastre autorităţi. Nu ne vom văicări de noi impozite, nu, pentru că ne e bine şi asta e!

Unii vor să fie constructivi şi, de aceea, propun ceva, adică o soluţie. Astfel, în zbuciumul supravieţuirii, cineva s-a văitat în gura mare că nu mai poate folosi automobilul, deoarece preţul benzinei, al uleiului, al întreţinerii sunt insuportabile. Şi a trebuit să renunţe. În schimb, a avut o idee care la început a apărut a fi năstruşnică, dar, la o analiză mai atentă, chiar că ar putea fi pusă în practică: ricşa! Cu o investiţie minimă, trăsurica elementară amplasată pe două roţi vechi de bicicletă sau pe trei, având mânere la ambele capete – de tras şi de împins – nu cere nici revizie tehnică anuală şi nici nu e impozitată (încă!).

De altfel, o plimbare cu ricşa este tot mai binevenită în epoca noastră atomică. Lucrurile trebuie însă, tratate matur, cu responsabilitate. Această nouă îndeletnicire se poate transforma într-o vână prosperă a economiei naţionale. Susţinută de „privaţi”, cu sprijin de la stat şi eventual de la UE, construcţia de ricşe, evident că solicitată tot mai mult, va cere ateliere şi chiar întreprinderi specializate în roţi de bicicletă, în mânere, în pedale, în lanţuri ce ar putea fi fabricate pe locul vestitei fabrici de rulmenţi de la Roman, care în trecut aducea atâta valută ţării!

Şi am putea îmbina utilul cu frumosul. De pildă, o atenţie specială va putea fi acordată decorării ricşelor. Mai clar spus, s-ar naşte o artă cu totul aparte, de picturi şi reclame. În Dhaka, ricşele ce circulă pe străzi au devenit o veritabilă galerie ambulantă de pictură. Artişti şomeri avem şi noi, slavă Domnului, ce ar avea o întrebuinţare asigurată. Şi mai adăugăm că pe modelele viu colorate ce îmbodobesc ricşele am putea adăuga elemente ale tradiţiei noastre populare, ciucuri, paiete, mărgele sclipitoare atârnate de ambele părţi ale ricşei, dar şi pe acoperişul ei pliant.

Şi apoi, un conducător de ricşă nu are o viaţă uşoară: ricşa transportă femei casnice, şcolari, oameni de afaceri sau persoane care vin încărcate de la cumpărături. De aceea, nu oricine poate conduce o ricşă! Atunci apar ministere ce ne feresc, cu grija cunoscută, vieţile, pe străzi ca şi pe trotuare şi deci ai nevoie de o ţidulă, după ce ţi-ai verificat picioarele la un doctor specializat şi apoi treci la o şcoală care să te atesteze: „conducător autorizat de ricşe”. După o minimă calificare în unităţi speciale, cu posibilitatea de a deveni absolvent, licenţiat sau doctor, va putea fi stopat orice exces. Adică nu vor putea fi văzuţi înghesuiţi doi-trei sau mai mulţi oameni de-valma cu saci de cartofi, de ceapă, ori de bostani.

Imediat, vor apare şi Istoricii. Ce, nu interesează publicul românesc, avid de senzaţii tari, cine sunt strămoşii ricşei? Încet, încet, ricşa va intra în tradiţie. De aceea, programul educativ al copiilor va trebui să prevadă şi vizitarea unor muzee special amenajate, din care vom afla că scaunul mobil, străbunic al ricşei, funcţiona încă de pe vremea lui Ludovic al XIV- lea, rege la Franţei (1638-1715). Şi vor mai afla un lucru de necrezut: în India, mai precis în Dhaka, unde funcţionează 80.000 de ricşe, conducătorul acestui vechicul proletar este numit „wallah”, ceea ce ne pune pe gânduri, apropo de origine.

Ce să mai vorbim! Ricşa poate îmbogăţi viaţa noastră cea de toate zilele, a fiecărui cetăţean, dar în mod special statul, a cărui economie poate lua un avânt ce ar putea strârni chiar şi invidia mai-marilor din Uniunea Europeană. Ce avem noi, nu vor avea ei! Prilej de a ne mândri!

Carol Roman

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult