22
September , 2017
Friday

Editorial

Doctrine? Ce doctrine?

Reporter: editura April - 18 - 2014

Editorial

carol romanDe câtva timp, a început să se vorbească, din nou, despre apartenenţa partidelor la diferite doctrine politice. Şi anume din momentul în care s-a rupt USL, formată dintre PSD şi PNL, care au condus destinele ţării câţiva ani bunişori. Când s-a oficiat căsătoria, nimeni n-a mai catadicsit să amintească faptul că cele două formaţiuni politice se împreunau printr-o legătură „împotriva naturii”, deoarece primii erau social-democraţi, iar ceilalţi se băteau cu pumnul în piept că-s de dreapta, din moşi strămoşi. Şi iată că după divorţ, liberalii se prezintă a fi cei mai autentici reprezentanţi ai dreptei, în pofida altor partide, care şi ele îşi afirmă apartenenţa la amintita ideologie. Adevărul este că, mai de multişor, unele partide au uitat cine sunt şi de unde provin.

O privire, chiar şi sumară, ne apropie de mari descoperiri ideologice. Să o luăm cu primul partid, Partidul Democrat Liberal, care multă vreme s-a aflat la putere. După ce a îndepărtat trandafirul „socialist” din siglă, se pronunţa pentru liberalismul clasic, creştin-democraţia şi uneori, poate social-creştinism. Îţi trebuie multă răbdare pentru a putea răzbi în acest miş-maş de prezumţii politice. În nici un caz nu trebuie uitat că PD-ul din 2005 a ieşit din Partidul Socialist European şi Internaţionala Socialistă, deci din stânga eşichierului politic şi a aterizat pe centru dreapta, dar parcă mai mult pe dreapta.

Nu demult s-a înscris pe dreapta eşicherului politic Partidul Mişcarea Populară, partid parlamentar, lansat de Fundaţia Mişcarea Populară, creat la iniţiativa preşedintelui Traian Băsescu, după ce susţinătorii săi au părăsit PDL. Acest partid porneşte de la premisa că singura posibilitate de realizare a unei formaţiuni unice de dreapta cu pondere mare în Parlament trebuie să pornească de la unificarea tuturor grupărilor politice, destul de efemere, ce se declară a fi de dreapta şi care, prin ambiţii personale ale unor lideri, nu contribuie la realizarea acestui deziderat fundamental, necesar societăţii româneşti.

Aflat la putere, Partidul Social Democrat încearcă să se descurce – în condiţiile urmărilor crizei economice, ce se mai fac încă simţite în ţară – printr-o multitudine de măsuri luate în urma unui consesns cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Centrală Europeană, ce aminteşte mult de politici ale guvernării anterioare… de dreapta. Reafirmarea categorică de apartenţă la Internaţionala Socialistă induce ideea că prin politica sa se doreşte a se apropia mai mult de păturile defavorizate şi nevoiaşe. Din păcate, măsurile luate, evident cu bune intenţii, sunt doar parţiale şi par a nu ţine seama de perceptele fundamentale ale social-democraţilor. Dat fiind cine sunt unii lideri de la centru şi mai cu seamă cei din judeţe, acest deziderat ar putea fi satisfăcut mai greu.

Partidul Conservator, după un şir întreg de denumiri şi ideologii, ba la stânga, ba la dreapta, pare a se fi aliniat social-democraţilor, mai cu seama prin pronunţie. Cât priveşte PNŢCD, acesta afirmă că se mişcă în zona creştin-democraţiei, având o veche afiliere la PPE, dar fără energie, fără o structură consolidată, fără alegători şi, mai cu seamă, fără prea multe perspective. Oricâte intervenţii din exterior au venit pentru a-i reda vigoarea, frâna interioară a predominat.

Vom aminti şi de UDMR, a cărei ideologie o constituie ideea fixă că, pas cu pas, va izbuti să instituie pe teritoriul românesc un ţinut secuiesc autonom, îndreptat cu faţa spre Ungaria, ca s-o spunem pe şleau. Din nou aflată la putere, pare a fi implicată, totuşi poate ceva mai discret, în menţinerea unui climat iredentist, după ce în urmă cu ani a aplaudat la Adunarea la care preşedintele Ungariei era întâmpinat pe pământ românesc cu drapele ale Uniunii Europene şi ale Ungariei, lipsă la apel fiind cel românesc, şi s-au apucat să ponegrească statul român proferând anateme înverşunate pe care nu ar avea rost să le reproducem şi noi. Concluzia noastră este aceea că doar printr-o atitudine fermă, consecventă, de definire în permanenţă a drepturilor pe care le are poporul român asupra teritoriului său naţional se pot construi şi dezvolta fructuos relaţiile dintre cele două ţări, membre ale Uniunii Europene şi ale NATO. În acest context, se impune renunţarea la solicitarea de enclave în care şcolile pregătesc cadre doar pentru Ungaria şi nu în primul rând pentru ţara care le asigură această pregătire, bunăoară pentru Giurgiu şi Călăraşi, pentru Suceava şi Dorohoi şi, evident, pentru nevoile locale, deoarece cu toţii suntem cetăţeni români… Doar astfel se poate asigura o dezvoltare cinstită şi productivă, bazată pe sentimente de colaborare şi încredere. Aceasta ar fi o dreaptă judecată.

Alegătorul pus în faţa acestui evantai de oferte ideologice se va decide mai greu. Pentru că la noi, în practică, dreapta este puternic implantată în stânga, iar stânga, la fel, în dreapta. Cine poate alege după doctrine, cinste lui!

Carol Roman

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult