7
November , 2017
Tuesday

Opinii separate

Marea Britanie şi legalitatea europeană

Reporter: editura April - 18 - 2014

Londra dă din nou „bătăi de cap” Uniunii Europene, de data aceasta anunţând că opoziţia faţă de imigraţie trece la alt nivel: Guvernul britanic cere schimbarea conform propriilor interese a reglementărilor privind libera circulaţie, mai exact atacă direct unul dintre principiile fundamentale ale constructului european. Poate face acest lucru în calitatea sa de stat membru al UE, care a semnat tratatele comunitare? Care sunt evoluţiile acestui subiect atât de dezbătut şi ce ar putea costa Regatul Unit „opinia separată” de cea a partenerilor europeni ? Sunt tot atâtea întrebări fundamentale.

Război” liberei circulaţii?

Premierul britanic David Cameron „a pus tunurile” pe drepturile imigranţilor

Premierul britanic David Cameron „a pus tunurile” pe drepturile imigranţilor

Campaniile duse de autorităţile de la Londra, pe tot parcursul anului 2013, împotriva sosirii lucrătorilor români şi bugari, pentru care s-a liberalizat piaţa muncii la 1 ianuarie a.c., nu se mai limitează la ameninţări voalate, intimidări, ofense şi trucaje mass-media; au început să fie transpuse în „declaraţii de intenţie” punctuale: imigranţii din UE care ajung în Marea Britanie an nu vor primi ajutoare de şomaj în primele trei luni, aceste plăţi urmând a fi sistate după şase luni, testul prin care se stabileşte eligibilitatea la ajutoare financiare va fi mai strict, noii imigranţi nu vor putea să solicite imediat ajutor pentru locuinţă, iar cei care nu caută un loc de muncă sau nu au unde să locuiască vor fi repatriaţi şi nu vor avea posibilitatea să se întoarcă timp de 12 luni. Mai mult, membrii grupului guvernamental de lucru dedicat reglementării fluxurilor de imigranţi au propus chiar restricţionarea dreptului cetăţenilor comunitari de a imigra în Marea Britanie (!). Sunt toate acestea doar câteva exemple a ceea ce premierul britanic David Cameron numeşte „nevoia de modificări în legătură cu libera circulaţie”. Invocându-şi, ca în alte dăţi, interesul propriu, Marea Britanie face uz, pentru a-şi atinge scopurile, de un arsenal întreg de metode de convingere: avertizează că va cere renegocierea tratatelor europene, anunţă că va organiza un referendum care să pună în discuţie apartenenţa ţării la UE sau atenţionează că nu-şi va da votul pentru viitoarele extinderi ale blocului comunitar dacă nu „i se va face pe plac” în domeniul imigraţiei.

Pentru cei care se întreabă pe ce se bazează atitudinea Marii Britanii, care sfidează Tratatul de la Lisabona, potrivit căruia „tratatele şi dreptul adoptat de Uniune (…) prevalează în faţa dreptului statelor membre”, reamintim că există, în istoricul relaţiei acestei ţări cu UE, un lanţ al avantajelor britanice de tot felul. Astfel, într-un număr anterior al revistei noastre detaliam stilul de negociere din epoca premierului conservator Margaret Thatcher, care a „marcat” în dreptul Regatului Unit, în anii `70, obţinerea faimosului rebate (angajamentul Bruxelles-ului de a scuti Londra de anumite plăţi la bugetul comunitar). Guvernul conservator care a urmat a punctat, la rândul său, prin clauza de scutire opt-out (prin care Londra nu era obligată să intre în a treia fază a Uniunii Economice şi Monetare şi să adopte moneda unică euro). Nu este mai puţin adevărat că nici laburistul Tony Blair nu a făcut rabat intereselor Marii Britanii. În cadrul Tratatului de la Amsterdam privind libera circulaţie, azilul şi imigraţia, ne-am asigurat dreptul absolut de a alege dacă să implementăm sau nu regulile Europei. Dacă nu optăm pentru o regulă, nu suntem afectaţi de ea. Acest lucru ne dă ce este mai bun din două lumi: avem libertatea de a nu aplica aici regulile europene şi, pe de altă parte, posibilitatea de a participa la măsuri europene pe teme punctuale, cu potenţial de a ne afecta ţara”, spunea el în anul 2004. Această declaraţie nu lasă loc de multe îndoieli vizavi de atitudinea (selectivă?) a Regatului Unit faţă de reglementările UE… Aşadar, actualul premier David Cameron nu face decât să continue o „tradiţie” a predecesorilor săi, care au avut succes deplin prin tonul inflexibil al negocierilor: „Este timpul pentru o nouă soluţie, care recunoaşte faptul că libera circulaţie este un principiu central al UE, dar nu unul complet necondiţionat”.

Cele de mai sus vin să argumenteze faptul că Marea Britanie este „obişnuită” să beneficieze de un „statut special” în interiorul UE, trecând lejer peste faptul că măsurile anti-imigraţie încalcă ostentativ regulile europene, cu care, totuşi, Londra a fost de acord în interiorul tratatelor pe care le-a semnat.

Reacţii justificate

Adoptarea în Parlamentul European a rezoluţiei privind libera circulaţie (ian. 2014)

Adoptarea în Parlamentul European a rezoluţiei privind libera circulaţie (ian. 2014)

Se pare, însă, că de data aceasta UE nu mai este dispusă să cedeze. O demonstrează reacţiile vehemente şi numeroase care avertizează Marea Britanie că dreptul la libera circulaţie nu este temă de negociere. A spus-o răspicat chiar vicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding, totodată comisar european pentru justiţie şi drepturi cetăţeneşti, care a reamintit că în piaţa unică există patru libertăţi de circulaţie – a capitalurilor, a bunurilor, a serviciilor şi a persoanelor – şi că Marea Britanie ar trebui să se decidă dacă le vrea pe toate sau nici una: „De când există Uniunea Europeană, libera circulaţie este unul dintre pilonii fundamentali ai celor patru libertăţi. Există multe afaceri, persoane, sectoare economice din Marea Britanie care profită de acest lucru. Marea Britanie este cel de-al patrulea stat din punct de vedere al cetăţenilor care pleacă din ţara lor în alte state. Deci libera circulaţie nu este negociabilă atât timp cât eşti membru al UE, cât timp eşti membru al pieţei unice. Mai exact, este timpul ca Marea Britanie să înceteze a fi „mai egală” decât celelalte state membre egale. De altfel, luările de poziţie au culminat cu adoptarea de către Parlamentul European, în luna ianuarie, a unei rezoluţii care cere statelor membre să respecte prevederile Tratatului privind libertatea de mişcare, „un drept garantat tuturor cetăţenilor europeni”. S-a făcut astfel „front comun” pentru Directiva din 2004, privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii. Aceasta prevede fără echivoc, în virtutea Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, următoarele:

– cetăţenia Uniunii conferă fiecărui cetăţean al Uniunii un drept fundamental şi individual la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de Tratat şi a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia;

– libera circulaţie a persoanelor constituie una dintre libertăţile fundamentale ale pieţei interne, care reprezintă un spaţiu fără frontiere interne, în care libertatea este asigurată în conformitate cu dispoziţiile Tratatului;

Riscuri potenţiale

Am creionat tabloul „mişcărilor” politice de sfidare a legislaţiei europene, pe care cabinetul de la Londra le face în numele voturilor viitoare. Ce au acestea în spate? Spectrul pierderii alegerilor, notează mass-media insulare. Astfel, potrivit sondajelor, la alegerile europarlamentare din vara acestui an, conservatorii britanici ar putea ajunge abia pe poziţia a treia, iar perspectivele nu sunt îmbucurătoare nici pentru scrutinul intern din 2015. Ce ar putea genera campaniile anti-imigraţie şi atacurile la adresa principiului liberei circulaţii? Ce riscă Marea Britanie adoptând această atitudine? Serioase efecte negative. Unul dintre ele ar fi izolarea ţării în interiorul blocului comunitar, după cum avertizează „Financial Times”: „Cel mai important adversar al planurilor prim-ministrului britanic este pe cale să devină Germania, al cărei ministru de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a acuzat guvernul de la Londra că ameninţă interesele germane prin încercarea de a obţine revizuirea politicii de liberă circulaţie”. Mai mult, o acţiune unilaterală a Marii Britanii de a restricţiona accesul la beneficiile de angajare pentru imigranţi (chiar la serviciile sociale, după cum sugera de exemplu primarul Londrei, Boris Johnson), poate fi acţionată în judecată. Nu în ultimul rând, sunt de luat în calcul consecinţe semnificative în interiorul ţării – mai exact, atenţionează specialiştii, măsurile lui Cameron i-ar putea afecta direct pe angajatorii britanici, care, dacă ar refuza să angajeze un lucrător din est, ar fi pasibili de procese costisitoare. Pe de altă parte, dacă respectă legislaţia europeană, aceiaşi patroni britanici care angajează muncitori români sau bulgari în numele dreptului lor de a primi o slujbă într-un stat membru se pot trezi cu amenzi usturătoare din partea propriilor autorităţi. La rândul lor, în numele cetăţenilor proprii discriminaţi pe piaţa muncii britanică, oficialităţile din ţările de provenienţă a acestora pot iniţia procese împotriva Marii Britanii la Curtea Europeană de Justiţie.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult